Gina Patrichi la rubrica „Remember” de Annie Muscă

gina patrichi

Revista Teatrală Radio

eterne reveniri in luna martisor annie musca portrete mari actoriAstăzi, 8 martie 2014, ne amintim de actrița Gina Patrichi (8 martie 1936–18 martie 1994).

Forță de seducție, magnetism, privire de un verde pătrunzător în superbul melanj de gheață și căldură, dar și de tăcere grăitoare.

Fascinată de teatru încă din copilărie, Gina Patrichi punea în fiecare femeie pe care o întruchipa, ceva din ființa ei, astfel încât, oricât de negativ ar fi fost personajul, actrița avea forța de a aduce în fața spectatorului picul acela de „ceva bun” ce răzbătea din el.

Cine mai știe că Gina își studia îndelung personajele și trudea aproape singură larubrica remember annie musca revista teatrala radio costumele sale?! Sau cui îi mai răsună dincolo de cuvinte vocea aceea timbrată împrumutată eroinelor sale ale căror vieți le trăia până la paroxism ?!

Să ne amintim de minunata actriță în Luna lui Mărțișor, iar pe 18 martie, să nu pierdeți întâlnirea cu fiica sa, Oana Anagnoste, într-un interviu inedit despre mama și soția Gina Patrichi, despre minunata femeie și pasiunile ei…

gina patrichi anii 50 galati fotografie inedita

Gina Patrichi la sfârşitul anilor ’50, la Galaţi. Fotografie inedită din arhiva familiei

Gina

1936. Martie. 8.

În casa din Strada Cazărmii, la nr. 56, a familiei lui Grigore Patrichi, Conu Guță, cum i se spunea, un bărbat bine care de-abia trecuse de 36 de ani, venea pe lume către zorii unei zile capricioase de martie cel de-al doilea copil, o fetiță. Nu prea își imagina el, Grigore, șef de laborator la Facultatea de Chimie Industrială din cadrul Institutului Politehnic, cum ar fi să gina patrichi rev teatrala radio rubrica rememberfie și tată de fată, că de băiat era. Îl avea deja pe Mircea, un băiețel adorabil, care, în noaptea de 7 spre 8 martie a anului 1936, percepuse din camera alăturată tot chinul mamei Elena, Puica, cum era alintată. O auzise și pe moașa Vetuța, vrednică și curajoasă, dar îi simțise și frământările viitorului tată…

Părinții au botezat-o Eugenia-Margareta-Elena, dar i-au spus Gina, după dorința lui Mircea, în ființa căruia sălășluise fata morarului (Gina) din povestea spusă de tata cu o zi înainte.

Gina era o fire băiețoasă și tonică, deși firavă, după cum o descrie fratele ei, Mircea, în cartea pe care i-a dedicat-o în 1996. Din copilărie a dat semne că ar fi fascinată de ce se petrece la teatru. Împreună cu fratele ei și cu alți colegi își crea scene de joc, își confecționa costume și cortine, făcea distribuții… Citește integral în Revista Teatrală Radio.  Portret monografic, fotografii inedite, fragmente din filme („Liniștea din adâncuri” de Malvina Urșianu, 1982), piese de teatru TV („Cadavrul viu” de Tolstoi, 1975), piese de teatru radiofonic („Vocea umană” de Jean Cocteau, 1982; „Britannicus” de Jean Racine, 1987; „Din jale se întrupează Electra” de Eugene O’Neill, 1985; „Lotte la Weimar” după Thomas Mann, 1988).

Annie Muscă

Reamintim că Revista Teatrală Radio a dedicat luna martie 2014 actriței GINA PATRICHI

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *