John Malkovich, „Otello”, Orchestra Sinfonica Nazionale della RAI

concerte festival enescu 2013 sacre du printemps stravinski

The Infernal Comedy – Confesiunile unui ucigaş în serie este primul eveniment al zilei de luni, 9 septembrie 2013, la începutul celei de-a doua săptămâni a Festivalului Internațional „George Enescu”. Drama pentru un actor, două soprane şi orchestră, scenariul și regia: Michael Sturminger, este programată la ora 17.00, la Ateneul Român. Muzică de A. Vivaldi, J. Haydn, W. A. Mozart, L. van Beethoven ș.a. Narator: John Malkovich. Soliste: sopranele Laura Aikin și Marie Arnet. Ansamblul Wiener Akademie va fi dirijat de Martin Haselböck. Spectacolul este subtitrat în limba română.

John_Malkovich

John Malkovich

Nominalizat de două ori la Premiile Oscar, actorul John Malkovich este una dintre figurile legendare ale cinematografiei americane contemporane. Este pentru prima dată când John Malkovich vine în România şi va interpreta rolul unui criminal în serie în piesa The Infernal Comedy – Confessions of a Serial Killer. Piesa, care a avut premiera în 2006 la Los Angeles, este scrisă special pentru John Malkovich. Actorul american este narator și singurul personaj al dramei, iar piesa este un musical cu arii ale unor compozitori celebri.

La Opera Națională din București, ora 19.00, este programat al doilea spectacol cu Otello de Verdi (premiera avut loc vineri 6 septembrie a.c.) Detalii: http://libersaspun.3netmedia.ro/rezumate/festivalul-international-george-enescu-vineri-6-septembrie/.

Primul concert susținut de Orchestra Sinfonica Nazionale della RAI în cadrul Festivalului este programat la ora 19.30, la Sala Mare a Palatului. La pupitrul dirijoral. Juraj Valčuha. Solistă: Anna Țifu. Programul cuprinde: G. Enescu – Suita nr. 1 pentru orchestră, în Do Major, op. 9; Philip Glass – Concertul nr. 1 pentru vioară şi orchestră (1987); M. Ravel – „Tzigane”, rapsodie pentru vioară şi orchestră, op. 76 (1924): I. Stravinski – Suita din baletul „Ritualul primăverii”.

sacre du printemps premiera

Detalii despre premiera baletului Ritualul primăverii: O premieră cu scandal.

La ora 20.00, la Palatul de Justiție din București vor concerta Pinchas Zukerman, Amanda Forsyth, Angela Cheng, cu un program Mozart (Sonata pentru vioară şi pian în Sol najor, KV 301), Schumann (Adagio şi Allegro pentru violoncel şi pian în La bemol major, op. 70), Kodály (Duo pentru vioară şi violoncel op. 7), Mendelssohn-Bartholdy (Trio în re minor, op. 49).

Radio România Cultural și  Radio România Muzical vor transmite în direct concrtul de la ora 19.30.

Prim-dirijor al Orchestrei Sinfonica Nazionale della RAI din Torino din 2009, Juraj Valčuha s-a născut în 1976, în Slovacia. Bunicul său, muzicant la nunți și înmormântări, i-a pus în mână când era mic un țambal vechi, găsit întâmplător, pe care l-a recondiționat. Peste ani, Valčuha a studiat compoziție, dirijat și țambal la Conservatorul din Bratislava, după care a continuat la Conservatorul Național Superior din Paris cu Janos Fürst.

juraj valcuha

Juraj Valčuha

A plecat din Slovacia în 1995, cu o bursă în Rusia. A fost singurul candidat, pentru că nimeni altcineva nu mai voia să meargă acolo. În loc de trei luni, a stat doi ani la Sankt Petersburg, unde a studiat dirijatul cu Ilya Musin, convins că școala rusească are în continuare multe de oferit. Pentru el, muzica era cel mai important lucru, încă de atunci. Nici azi nu e doar o simplă profesie, iar după ce a preluat bagheta Orchestrei Sinfonica Nazionale della RAI din Torino declara pentru cotidianul slovac „Pravda”: „E profesia și plăcerea mea. Eu trăiesc pentru muzică.”

Talentat și carismatic, muzicianul slovac a fost, între 2003 și 2005, dirijor muzical adjunct al  Operei Naționale din Montpellier, după care și-a făcut debutul alături de Orchestre National de France din Paris.A condus și Filarmonica din Berlin, despre care spunea că este „visul oricărui dirijor” și care i-a trezit amintiri din timpul școlii, când urmărea alături de profesori concertele faimoase ale lui Herbert von Karajan. Valčuha consideră Filarmonica din Berlin una dintre primele cinci orchestre ale lumii.

„Orchestra e de fapt imaginea dirijorului care stă în fața ei”. De-a lungul timpului a observat că, deși majoritatea marilor orchestre ale lumii adună artiști de naționalități diferite, orchestrele tradiționale și-au păstrat un anume sunet distinct.

Pentru el nici bariera lingvistică, nici vârsta nu au fost impedimente pentru a lucra cu muzicieni de oriunde din Europa sau America. „Dacă un dirijor vine în fața orchestrei pregătit și are o idee clară despre ce vrea și ce poate obține, atunci muzicienii vor aprecia asta. Neîncrederea inițială și primul contact se transformă repede într-un acord. Totul se face în direcția muzicii”, declar aJuraj Valčuha într-un interviu.

În stagiunea 2008–2009, Valčuha a început colaborarea cu Gewandhaus Leipzig şi cu Swedish Radio Orchestra. Au urmat Orchestra Verdi din Milano, RAI Orchestra Torino şi Philharmonia London, Bavarian State Opera Munich şi Deutsche Oper Berlin sau Orchestra del  Teatro „La Fenice” din Veneţia.

Deși consideră că perfecțiunea unei înregistrări nu poate fi atinsă decât rareori într-un concert live, exact asta le recomandă iubitorilor de muzică: „Cui îi place mai mult să privească fotografia unei persoane dragi în loc să o vadă în carne și oase? Contactul cu muzica live o face mai interesantă.”

carmen simon flack lumi suprapuse

Carmen Simon Flack, Lumi suprapuse

Fiică a violonist Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti, Mircea Ţifu, Anna Ţifu s-a născut în 1986 la Cagliari – Sardinia, Italia. Cântă pe o vioară Carlo Bergonzi, construită la Cremona în anul 1739, denumită Mischa Piastro, instrument care i-a fost împrumutat de către Associazione Pro Canale din Milano. A luat primele lecţii de vioară la vârsta de şase ani, de la tatăl său. Şi-a făcut debutul ca solistă la vârsta de 11 ani cu Orchestre National des Pays de la Loire din Franţa şi Orchestra Haydn din Trento, Italia. Un an mai târziu, cântat Concertul nr. 1 în sol minor de Max Bruch, la Scala din Milano.

La cincisprezece ani a câştigat Diploma cu distincţie la Conservatorium Cagliari. Ulterior, Mozart Gesellschaft din Dortmund i-a facilitat studiile la Academia W. Stauffer din Cremona şi la Academia Musicale Chigiana din Siena, cu faimosul virtuoz italian Salvatore Accardo. Între 2005–2008 a studiat la Curtis Institute of Music din Philadelphia cu Aaron Rosand, Shmuel Ashkenazy şi Pamela Frank.

anna tifu vioara

Anna Ţifu

Anna Ţifu a câştigat numeroase premii I la concursuri internaţionale de prestigiu ca: Vittorio Veneto, Italia, 1994, Concursul Società Umanitaria di Milano, 1996, trei premii la Concursul Internaţional Kloster Schöntal din Germania, 1997 (inclusiv premiul pentru cea mai bună interpretare a unei lucrări a lui Bach), Premiul S.I.A.E. (Societatea Italienă de Autori şi Editori) de la Academia de Muzică Santa Cecilia din Roma, Premiul I la Concursul pentru cei mai buni studenţi din Academiile de muzică italiene –Viotti-Valsesia, Italia, 1998, M. Abbado, Stresa, 1999, Premiul Donna Sarda, 2007. În 2009 Anna Ţifu a obţinut la Paris Diplôme Supérieur de Concertiste cu cele mai înalte distincţii, iar în 2011 a fost invitată să susţină mai multe concerte cu Andrea Bocceli.

În anul 2007 Anna Ţifu a fost laureată a Concursului Internaţional „George Enescu”. În Concertul nr. 1 în la minor pentru vioară şi orchestră, op. 77 de Dmitri Şostakovici, susţinut pe scena Ateneului Român, Anna Ţifu a demonstrat calităţi violonistice excepţionale. Presa a remacat „o tehnică solidă, o rezistenţă psihică uriaşă, o ritmică fermă, dar şi un inteligent joc al sonorităţilor… Etanşeitatea trăsăturii, vibrato-ul amplu şi cu o frecvenţă mare, alături de faptul că solista poziţiona vioara spre sală (şi nu paralel cu aceasta) – toate sporeau forţa de penetrare a tonului viorii. În partea a doua, Scherzo. Allegro, solista a creat o atmosferă de iureş muzical nestăvilit, tipică scherzo-urilor lui Şostakovici. Virtuozitatea violonistei era dublată de o mare concentrare a expresiei. Cadenţa solistică de la sfârşitul părţii a treia, Passacaglia. Andante, de o dificultate transcendentală, a fost interpretată impecabil”.

Violonista a apărut ca solistă cu orchestre precum: Orchestra Simfonică Toscanini, Orchestra del Teatro Massimo di Palermo, Orchestra Philharmonic of the Nations, Limburg Sinphonie Orkest din Maastricht, Orchestra Regionale Toscana, Orchestra del Teatro Comunale di Bologna, Orchestra del Teatro Lirico Cagliari, Orchestra simfonică a Ungariei, Orchestra Nazionale Abruzzese, Orchestra Radiodifuziunii Române, Virtuosi de la Berliner Philharmoniker, Israel Philharmonic Soloists, Orchestrele de cameră din Praga, München, Essen, Mantova şi Orchestra de Cameră Lituaniană. A fost invitată de asemenea la Festivalul Ravello (Campania).

Costin Tuchilă

liber-sa-spun-radio-3-net-parteneri-media-festival-george-enescu35

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *