Lansare de carte: „Dincolo de luntrea visului” de Irina Lucia Mihalca

lansare-carte-mihalca-luntrea-visului

Marți, 22 noiembrie 2016, începând cu ora 18.00, publicul este invitat la lansarea și sesiunea de autografe a volumului de poezii, Dincolo de luntrea visului a scriitoarei Irina Lucia Mihalca. Evenimentul va fi găzduit de Biblioteca Metropolitană București (str. Tache Ionescu, nr. 4) și va cuprinde cuvinte ale autorului, ale invitaților speciali, recitări, momente artistice. Alături de personalități ale vieții cultural-artistice, vor fi prezenți scriitori, prieteni și apropiați. Volumul a fost editat la Editura Mușatinia din Roman, sub îngrijirea editorului Emilia Țuțuianu, iar Cuvântul înainte este semnat de scriitoarea Adina Daniela Dumitrescu.

„…Fără să vrei, citind versurile poetei Irina Lucia Mihalca prinse-n cununa de faţă, devii poet. Fără să vrei, făcând înconjurul lumii şi urcând înspre ceruri, coborând în abisurile pline de taine ascunse, devii călătorul filozof, căci sunt la un loc şi lucruri văzute, şi bănuite, şi mesaje trimise şi deducţii. Fără să vrei câştigi din inocenţa pierdută, devenind inocent şi pur. Fără să vrei înfloreşti ca femeie, feminitatea romantică a autoarei îmbie la băutul izvorului cu apă vie, la al tinereţii cu cercei la urechi. Citind visezi, zâmbeşti, înfloreşti, citind te încălzeşti ca om, te transfigurezi în femeia sensibilă şi senzuală, care n-are nevoie să lepede haine, dorinţa spre celălalt izbucnind ca focurile pădurii-n noapte, acolo unde au fost ascunse comori… Şi fără vrei devii şi tu o curajoasă, căci scrierile Irinei Lucia Mihalca sunt curajoase, nu prin părăsirea rimelor stas, ci prin miza metafizică, morală şi aş putea spune, esoterică a lor. Stilul ei reflectă o dăruire intelectuală ce liază suflete, eliberându-se de dogmatismul laicului, dar şi de stridenţele, vulgarităţile moderniste şi postmoderniste. Dispariţia ad literam a sexului explicit, a exchibiţionismului afişat, prin atingerile ei feminine, capătă accente de senzualitate, de simţire asemănătoare celei divine. O alchimie plimbă, transformă şi contopeşte, ca apoi să dispară, apărând în alte planuri şi timpuri, dar rămânându-ţi certitudinea că a fost totdeauna acolo; a vegheat şi a aşteptat, întrupându-se, având nu numai coerenţă spirituală, dar şi transcendentă. Iubirea, speranţa şi perpetuarea ei sunt ţesute din substanţă divină ce devine izvor la îndemâna cititorului. Desele dialoguri cu eul sau cu celălalt eu, iubitul, aproapele, viul, toate vin ca o certitudine a simţirii nu numai împărtăşite, dar şi ca o cale liberă de intrare pe poarta aceluiaşi sine. Păşim…”

,,Irina Lucia Mihalca este o poetă experimentată, cu un discurs liric bine articulat, cu o paletă imagistică debordantă. Poemele ei sunt ample revărsări de lirism, cu supraetajări de metafore de mare impact emoţional,degajând un mesaj bine ancorat în ţesătura versului. Arborescentă şi delicată, năvalnică şi inefabilă precum şoapta unui izvor de munte, poezia Irinei Lucia Mihalca reprezintă cartea de vizită a unei autoare de certă valoare şi originalitate. Poemele Irinei Lucia Mihalca conturează o mitologie erotică şi existenţială sui- generis. Fervoarea genuină a sentimentului de dragoste se consumă în imagini de o mare transparenţă şi puritate, traducând, în termenii unui lirism absolut, o geografie sufletească tulburătoare. Iubirea, percepută ca trăire intensă şi purificatoare, este captată în cadenţe ample, care se ordonează în arhitecturi imagistice fastuoase. Melancolică şi vizionară, poeta adaugă periplului său liric dimensiunea rezonantă a unei ambiguităţi savant dozate, care aduce un plus de expresivitate şi profunzime întregului edificiu poetic. Un apetit pentru imaginea scăpărătoare, arborescentă, o navigare profundă în planul ideii, care acaparează spaţiul poemului şi conferă sensibilitate şi emoţie întregului edificiu liric. Un fast imagistic, o retorică a diafanităţii exemplare, un fel de euforie barocă a ceremonialului poetic, care creează vaste polifonii ideatice. O tensiune constantă a discursului liric, sprijinită pe o gesticulaţie amplă, asigură o coerenţă benefică a întregului edificiu poetic. Originalitatea frapantă a limbajului poetic face aproape imposibilă orice tentativă de a o situa pe Irina Lucia Mihalca (fie şi din raţiuni de strictă eficienţă metodologică) într-o descendenţă plauzibilă a liricii feminine. Poeta se sustrage, cu orgoliu, rigorilor oricărei formule aleatorii, trasând, cu fiecare poem, un destin literar de excepţie.” – Geo Galetaru.

,,Din lectura poemelor sale, am observat că Irina Lucia Mihalca scrie o poezie stilizată, cu multe valenţe ideatice, un sublimat metaforic reuşit, generat în creuzetul alchimiei cuvintelor, o substanţă eterică ce caracterizează esteticul şi moralul şi care, deopotrivă, o autoreferenţiază în literatura contemporană.” – Gheorghe Apetroae Sibiu.

,,Dacă suntem făcuţi din atomi, din atom venim, în atom ne întoarcem şi din nou renaştem. Versurile Irinei Lucia Mihalca ne fac să ne simţim aproape, un tot unitar, o atracţie, o dorinţă de unire şi întregire întru Dumnezeu, care e întru totul. A fi sau a nu fi, o pulsaţie a creatorului. Creatorul pulsează, inspiră prin viaţă şi moarte, început şi sfârşit. La început am avut senzaţia că eu sunt subiectul/ destinatarul şi aici e secretul Irinei – ne face pe fiecare să ne simţim la fel, fără discriminare. E atât de clară… Versurile te ung la suflet, dar te şi trezesc. Metaforele ei sunt construite din real, sunt tratate serios şi în asta constă secretul multitudinilor de mesaje care mustesc în poezia sa. Un copil o interpretează ca pe un basm, un matur ca pe un punct cotidian, un agricultor ca pe un moment din natură, un îndrăgostit ca pe o declaraţie reuşită şi, iată poezia care poate fi dezvelită precum ceapa, până în inima ei. Am senzaţia că sunt trei muze în Irina, care compun poezia. Toţi avem mai multe muze de-a lungul vieţii, însă pe măsură ce ne maturizăm, ne despărţim de cele tinere, nu şi Irina. Ea are o experienţă de viaţă intensă, are respect pentru tot ce se mişcă în jur. Se pare că poeta s-a apropiat de toate din credinţă şi comuniunea cu divinul. În versurile ei, totul e posibil şi explicat cu claritate. Ea te poartă într-o lume bine definită. Îţi deschide uşa şi te invită într-un loc total, armonic, vibrant, fără năluciri sau imagini derutante… Irina ştie ce vrea, unde e ţinta şi ţi-o arată clar spunându-ţi: Nu te speria! Aceasta e lumea şi raiul eşti tu! Poeta Irina Lucia Mihalca scrie pentru toată lumea. Foloseşte un limbaj activ, simplu şi direct chiar şi atunci când introduce în vers cuvinte dintr-o altă limbă, cuvinte uşoare care ne par familiare… Azi, marii majorităţi, nu ne place să fim încadraţi. «Eu sunt cel ce sunt» ne dovedeşte prin versul ei că suntem creaţi după chipul şi asemănarea Lui, şi că ea a rămas credincioasă locului de unde vine, a rămas credincioasă iubirii care a adus-o pe lume şi că cele lumeşti nu o deranjează sau convinge să renunţe la origine, la puritatea cu care a venit pe lume. Noi suntem aici pentru înălţare, nu pentru seducţia celor din jur, suntem aici să creştem în frumos! Suntem egalii florilor şi-ai gâzelor, ai păsărilor, ai vântului, ai stelelor şi ai întregului univers, ne spune Irina. Fără să vrei înveţi să nu mai fii rasist, egoist şi singur în trai, vei vedea dintr-o dată că se ridică soarele şi luminează întreaga lume, vei simţi o adiere de vânt, îţi mângâie fruntea – este raiul din suflet, cititorule!” – Ben Todică.

Pagina unde o puteți citi: https://www.facebook.com/Irina-Lucia-Mihalca-1721156681467057/?fref=ts

Acest eveniment este realizat cu sprijinul revistei „Art Out”.

logo liber sa spunVezi: Arhiva categoriei Carte

2 gânduri despre “Lansare de carte: „Dincolo de luntrea visului” de Irina Lucia Mihalca”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *