Linia regăsirii

valentin-busuioc-linia-vietii

cronica literara liber sa spunCitind Linia vieții*), recentul volum apărut la Editura Tracus Arte, semnat de Valentin Busuioc, am recompus în paralel linia vieții mele ca într-o imagine suprapusă, pentru că această poezie ce mustește de viață, de întâmplări și de amintiri, sensibilă și creativă, te obligă aproape să-ți retrăiești viața. Valentin Busuioc dă cititorului șansa de a se recompune, oferind subtil și rafinat, cheia existenței sale, deschizând căi de comunicare – ca ,,un înger păzitor”–,  de amintiri simple, de trăiri și de vise.

Linia vieții te întoarce în timp, te obligă să privești înapoi ,,fără mânie”, ci doar cu sentimentul regăsirii propriei identități. ,,Dumnezeu nu a visat decât o singură dată/ însă lumii i-a fost/ îndeajuns…”, probabil că aici este cheia dumnezeirii din om, probabil că așa a fost, ca noi să avem puterea luminii interioare, de a ne întoarce în timpul trăit, ca să ne înțelegem menirea pe acest pământ. Tulburătoare sintagmă, însă pe deplin susținută poetic de autorul care se povestește în metafora vieții. Linia vieții pornește, paradoxal, de la cenușa bunicii păstrată într-o sticlă groasă găsită de bunic pe o plajă, după război, semn ca viața este o nemărginire, chiar dacă existența noastră pământeană este doar vis sau trecătoare umbră.

Valentin-Busuioc1

Valentin Busuioc

În poezia lui Valentin Busuioc moartea definește viața, îi dă puterea de a trăi, de a iubi, de a visa, de a face trecerea prin lume frumoasă, dar grăbită. Ochii sunt lumina sufletului și ochiul poetului receptează și transmite imagini, fiindcă Linia vieții este o imagine, un tablou al Vieții, o suită de întâmplări privite cu înțelegere și dragoste. Ca să îți desciferzi sensul vieții, e aproape obligatoriu să te întorci în timp, în tunelul timpului, pe care noi îl ignorăm de multe ori.

Recursul la memorie este de fapt linia vieții, este trecătoarea noastră existență, a cărei cheie trebuie să nu o pierdem în vârtejul cotidian. Sublim paradox, naștere-viață-moarte, exact ca la bobul de grâu care moare să rodească!

Citind am răscolit trecutul, am regândit prezentul și am ajuns la concluzia că linia vieții e iubirea: ,,…și ochii tăi îmi sunt dragi/ cu cât ne iubim mai mult/cu atât pot vedea prin ei mai departe/pe urmașii noștri îi văd/ cum citesc despre noi/ într-o carte…”

Pușa Roth

*) Valentin Busioc, Linia vieții, București, Editura Tracus Arte, 2016.

logo liber sa spunVezi și: Poezia săptămânii: „Linia vieţii” de Valentin Busuioc

Arhiva rubricii Cronica literară     

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *