Luptătorii din umbră ai Armatei României

luptatorii din umbra radu dobritoiu

În exclusivitate pentru Radio 3Net „Florian Pittiș”

armata romana afganistan liber sa spunI-am cunoscut prima dată în Afganistan, în vara anului 2002. Erau începuturile, primii paşi în formarea acestor structuri de elită ale Armatei României de astăzi: Brigada de Informaţii şi Brigada de forţe pentru operaţii speciale.

Astăzi voi fi din nou alături de ei, pe timp de pace, în Piaţa Constituţiei din Capitală. Unde militari din cele două structuri vor defila de Ziua Naţională, în blocul Forţelor Terestre şi eu, la fel ca în 2002, voi transmite pentru Radio România.

Nu este uşor să le câştigi prietenia acestor oameni. Pentru ei anonimatul reprezintă o condiţie esenţială şi, din acest motiv, apropierea de un jurnalist este aproape interzisă. Am trăit însă, alături de ei, am mers în misiuni cu ei, am împărţit aceleaşi condiţii dificile în Irak şi în Afganistan. Am fost singurul jurnalist care a reuşit să-i aducă în studio, la Radio România Actualităţi, pe comandanţii celor două brigăzi: generalul Lucian Foca şi generalul Adrian Ciolponea. Devin însă prea oficial şi intenţia acestui articol nu este asta…

Iată ce declara generalul Foca, la Euroatlantica, emisiune realizată de mine la Radio România Actualităţi:

„Domnule Dobriţoiu, nu vreau să vă fac un compliment, dar sunt aici alături de dumneavoastră pentru că şi dumneavoastră aţi fost alături de noi în primele misiuni pe care le-am executat în Afganistan, după aceea în Irak, alături de militarii din cadrul primului detaşament de informaţii militare înfiinţat în anul 2001, la Buzău, alături de Batalionul 26 Infanterie comandat la acea vreme de maiorul Ciucă Nicolae şi alături de dumneavoastră am trăit momente deosebite, dificile, evident, la început, dar ele ne-au marcat într-un fel existenţa şi sigur că au lăsat urme adânci şi prietenia care s-a stabilit atunci între noi, între dumneavoastră şi structurile româneşti militare de informaţii sau de infanterie nu pot fi şterse şi nu pot fi uitate uşor.”

Primele întâlniri cu forţele speciale nu au fost dintre cele mai prietenoase. În 2002, în Afganistan, Batalionul 26 Infanterie era însoţit de o celulă naţională de informaţii, formată din 3 ofiţeri, susţinută în teren de un pluton de forţe speciale. Doar după săptămâni în care am trăit alături de ei, în aceeaşi tabără, am aflat cu ce se ocupau. Şi asta pentru că eu luam la rând toate companiile pentru a face interviuri cu militarii. Şi într-o seară „am dat peste ei”. Am intrat în zona corturilor lor… Eu tot insistam cu interviurile. Ei mă luau peste picior. La plecare le-am zis că îi voi spune comandantului batalionului cum s-au purtat cu mine. I-a pufnit râsul. Comandantul, diplomat, mi-a spus să am mare răbdare cu ei. Atunci nu ştiam de ce. Aflam însă peste ceva vreme.

liber sa spun armata romana irak

A trecut însă ceva vreme şi abia în Irak, în 2003–2004, mă reîntâlneam cu militarii din Brigada de Informaţii. Structură din ce în ce mai complicată şi mai complexă, de această dată de sine stătătoare, în cadrul Diviziei multinaţionale comandate de Polonia, un detaşament special având comanda la Babil (la mică distanţă de antica cetate a Babilonului) şi cu trupele cartiruite la Al-Hillah. Un mecanism complex de culegere a informaţiilor „din spatele liniilor”, din spectrul radio dar şi cu ajutorul avioanelor de cercetare fără pilot de tip Shadow (drone de recunoaştere).

Am participat la o şedinţă de informare la comandamentul Diviziei de la Babil, unde am auzit doar cuvinte de laudă la adresa detaşamentului special românesc. Şeful de la S2, un american, a prezentat pe larg contribuţia românilor şi importanţa informaţiilor furnizate pentru succesul misiunilor coaliţiei, dar şi pentru salvarea unor vieţi de militari.

Practic, prin ascultare, scanarea şi intervenţia în spectrul radio (SigInt), detaşamentul aducea informaţii preţioase. Şi la asta, o contribuţie importantă o aveau – cum aveam să aflu mai târziu – cetăţenii români nativi arabi, înrolaţi în detaşamentul românesc. Pentru amuzamentul cititorului: pe toţi îi chema Vasilescu şi, deşi purtau uniforme, doar a militari nu arătau (bărbi, plete, adidaşi). Iar toţi luptătorii români din detaşamentul special purtau în piept nume de fotbalişti: Gâlcă, Iordănescu, Radu Doi ş.a.

O altă subunitate a detaşamentului culegea informaţii din surse umane. De la populaţia irakiană. Acţionând pe teren sau cooptând informatori irakieni de partea coaliţiei.

În fine, a treia componentă este cea care utiliza, la începutul misiunii, trei avioane de cercetare fără pilot de tip Shadow. Cu ajutorul cărora se obţineau imagini în timp real din teren, din zonele ce urmau să fie străbătute de patrule sau convoaie militare.

Sunt misiuni îndeplinite cu succes de militarii români în Irak, unităţi de elită considerate forţe din umbră: misiunile lor nu se fac publice, cu atât mai puţin identitatea luptătorilor. Tocmai de aceea numele lor afişate pe veston nu sunt cele reale…

Acesta era începutul unei structuri militare de elită ce a fost modernizată şi operaţionalizată de generalii Sergiu Medar şi Lucian Foca. În timp, aceste forţe s-au impus ca valoare în NATO dar şi ca importanţă în parteneriatul strategic cu Statele Unite. S-a conturat ulterior Centrul de Pregătire NATO de la Oradea – Humint (human intelligence – informaţii obţinute din teren de la surse umane).

În paralel cu structura de la Babil, în sud. La Nassiriyah s-a întărit o celulă naţională de informaţii, care avea să devină esenţială pentru protecţia militarilor din coaliţie ce acţionau în sudul Irakului.

imagine luptatori din umbra irak

Dacă Afganistanul, în 2002, a reprezentat perioada de liceu a „luptătorilor din umbră”, Irakul s-a dovedit a fi examenul de maturitate. Pentru ca, tot în Afganistan, să se impună structura complexă reprezentată de binomul de forţe pentru operaţii speciale şi specialiştii în culegerea de informaţii.

În Afganistan de ceva vreme „vulturii”, luptătorii din umbră care săptămânal ies în misiuni speciale. Cu operaţii specifice pentru eliminarea celulelor insurgente, a talibanlor şi luptătorilor din Al Qaeda. Sunt militarii din Brigada de la Târgu Mureş (cu trei batalioane de forţe speciale în compunere). Susţinuţi în teren de subunităţile Brigăzii de informaţii de la Buzău, ce culeg în Afganistan informaţii din Humint dar au în dotare şi aproximativ 10 avioane de cercetare fără pilot.

Despre „vulturi”, generalul Ciolponea îmi declara:

„În primul rând, plecând de la misiunile care sunt definite de NATO, pentru forţele speciale, şi anume acţiuni directe, cercetare specială, asistenţă militară şi contraterorism, aceste misiuni, dacă plecăm de la definirea acestor misiuni, înţelegem faptul că forţele speciale pot juca un rol extrem de important în toată gama de operaţii militare, dar ca şi în cazul ocupării Bagdadului, forţele speciale ştiu să eficientizeze şi să lucreze foarte bine cu acoperirea aeriană, mă refer la Close Air Support, sprijinul aerian care este foarte important într-o luptă modernă. De aceea, nu putem exclude importanţa celorlalte categorii, fiecare are de îndeplinit un rol. Forţele speciale sunt modulare, sunt de dimensiuni mici, aş putea spune, faţă de celelalte forţe convenţionale, dar au marea capacitate de a fi dislocate rapid, foarte flexibile, cu misiuni rapid, de planificat şi de îndeplinit şi prin asta se caracterizează: viteză şi eficienţă.”

„Consider că forţele speciale asigură segmentul pentru proiecţia forţei, în primul rând. Această caracteristică este foarte importantă pentru că o ţară care dispune de o forţă gata oricând să fie dislocată rapid într-un teatru de acţiune şi să aibă o pregătire particulară, echipamente speciale moderne şi misiuni cu caracter strategic, poate asigura îndeplinirea unor interese naţionale, în timp scurt şi cu eficienţă maximă – cam la asta se reduce utilizarea forţelor speciale: eficienţă maximă, pierderi minime sau cât mai apropiate de zero şi atingerea unor obiective strategice în timp cât mai scurt.”

luptatori forte speciale

Profilul luptătorilor din forţele speciale:

„Tenacitate, perseverenţă, rezistenţă, atât fizică, dar şi mentală. Însă policalificarea şi polispecializarea reprezintă trăsăturile definitorii. După atingerea standardelor la pregătire fizică, cunoaşterea unei limbi străine, urmează specializarea pe mai multe domenii. Luptătorul de operaţii speciale este un luptător complex. Pe lângă o pregătire fizică de excepţie, un nivel de inteligenţă ridicat, este nevoie ca potenţialul candidat la un post de luptător să fie perseverent şi animat de dorinţa de a-şi depăşi propriile limite. Trebuie să fie rezistent la stres şi să poată acţiona în medii ostile. Trebuie să devină un bun cunoscător al mediului socio-cultural în care acţionează. Totodată, luptătorul de operaţii speciale trebuie să fie disponibil pentru munca în echipă, el reprezintă doar o parte din angrenajul detaşamentului de operaţii speciale, de randamentul lui depind în mod vital rezultatele grupului din care face parte. Un detaşament de forţe speciale trebuie să fie în măsură să execute o mare gamă de misiuni, care cer specializarea oamenilor în domenii precum: comunicaţii, armament, operaţii-informaţii, asistenţă medicală. Toate acestea trebuie să depăşească nivelul standard, pe care îl găsim în unităţile convenţionale. Interacţiunea şi relaţionarea cu populaţia şi liderii locali, militarii din alte armate, constituie un alt element definitoriu pentru forţele speciale, considerate multiplicatori de forţă pentru celelalte armate.” 

radu dobritoiu

Ar fi multe de povestit despre luptătorii din umbră ai Armatei României. Multe nu se pot spune însă… pentru că ei trebuie să rămână în umbră. Nu uitaţi însă că astăzi, la Parada din Bucureşti, puteţi să vedeţi în cadrul defilării militari din cele două unităţi luptătoare de elită din Armata României.

Radu Dobrițoiu

Redactor Radio România Actualități

http://www.romania-actualitati.ro/fortele_speciale_ale_armatei_in_misiuni_internationale-51591 

http://www.romania-actualitati.ro/operatiiunile_armatei_romaniei_pentru_2010-10348

Fotografii: Radio România Actualități

Vezi și: „Poveste din Afganistan” de Ilie Pintea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *