Memo

Continuăm, doamnelor şi domnilor, istoria mănuşilor, acest obiect de vestimentaţie util pe timp de frig, de lux în anumite situaţii, pentru anumite clase sociale. După primul episod, un cititor fidel m-a întrebat dacă primele mănuşi au apărut cu un deget sau cu cinci degete. Recunosc, doamnelor şi domnilor, că am fost surprinsă, am cercetat documentele, dar istoria n-a consemnat acest eveniment. Sau există şi nu am găsit eu, aşa că vă provoc la dialog, să completăm această istorie.

Am ajuns, iată, la secolul al XIII-lea, moment în care mănuşile din pânză sau din mătase încep să fie folosite de femeile din înalta societate, evident, ca obiecte de podoabă. La Paris, în acest secol, breasla creatorilor de mănuşi folosea pielea şi blana, dar exista şi o altă breaslă, cea a bonetierilor, care confecţiona mănuşi din lână şi mătase. Pentru că lumea modei evolua, croitorii încep să aducă pe piaţă mănuşile parfumate cu uleiuri de mosc şi ambră, foarte la modă în timpul Caterinei de Medici*). Acestea au fost acceptate oficial abia în 1656, printr-un brevet regal. Istoriile neoficiale spun că parfumierul Caterinei de Medici, René de Florentin, parfuma mănuşile pentru a ascunde mirosul poţiunilor otrăvitoare pe care regina le folosea să-şi omoare inamicii. Această istorie nu se susţine şi se crede că reginei nu i-ar fi plăcut mirosul de piele. Mănuşile parfumate au ajuns să fie împodobite cu bijuterii. Acestea ajung în scurtă vreme să facă parte din blazoanele regale. Potrivit călugărului benedictin Matei Parizianul, Henry al II-lea al Angliei a fost înmormântat, în 1189, în roba sa de încoronare, cu o coroană din aur pe cap şi cu mănuşi în mâini. Dar mănuşi au fost găsite şi în mormântul regelui Ion, când acesta a fost deshumat în 1797, la fel şi în cel al regelui Eduard, în 1774.

Însă cea care a impus moda mănuşilor ornate cu bijuterii a fost regina Elisabeta I a Marii Britanii. Se spune că suverana acorda audienţe purtând mănuşi lungi pe care le scotea cu un gest cochet, pentru a le trage la loc pe mână, atrăgând astfel atenţia asupra frumuseţii mâinilor sale. În cadrul unei ceremonii care a avut loc la Oxford, în 1566, regina a purtat mănuşi lungi de 40 de cm, din piele albă, cu o margine de 5 cm din aur. Deşi nu ne mai gândim la mănuşi cu insistenţă, fiindcă primăvara bate la uşă, observăm că fiecare secol aduce ceva nou în fabricarea acestor obiecte. În secolul al XVII-lea apare moda mănuşilor confecţionate din piele de pui, iar în Irlanda, în oraşul Limerick, chiar din piele de viţel nenăscut. Surprinzătoare poveste, doamnelor şi domnilor, pe care o vom continua cu siguranţă.

Pușa Roth

*) Caterina de Medici (13 aprilie 1519, Florența–5 ianuarie 1589, Blois) a fost regina Franței și soția regelui Henric al II-lea al Franței, precum și mamă a încă trei regi aparținând Casei de Valois. S-a născut în Italia, purtând numele de Caterina Maria Romola di Lorenzo de’ Medici, iar mai târziu a trăit în Franța, sub numele Catherine de Médicis.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *