In memoriam Dan Ursuleanu

dan ursuleanu articol de pusa roth

Acum doi ani, în 2013, în a doua zi de primăvară, a plecat spre o altă dimensiune, luând cu el ultimii ghiocei ai vieţii, ziaristul, scriitorul, prietenul, distinsul coleg Dan Ursuleanu. Omul acesta, frumos la chip şi la suflet, avea darul şi harul vorbelor minunat meşteşugite, iar Dumnezeu îi dăruise răbdare şi zâmbet. Când am ajuns în Radio, la Antena Bucureştilor (azi Radio Bucureşti), Dan Ursuleanu era acolo, alături de alţi colegi de-ai săi, ca să începem împreună o viaţă nouă de radio, într-o lume nouă. Încet şi cu infinită răbdare, ne-a îndrumat paşii în meseria de gazetar de radio, pentru mulţi dintre noi o necunoscută. Chiar dacă noi, echipa pe care o conducea, greşeam, venea şi explica cu zâmbetul lui nesfârşit pe buze. Era pe atunci, prin anii ’90, profesor, părinte spiritual şi apoi şeful redacţiei. Avea uneori tot dreptul să ne certe pentru greşelile făcute, inerente într-o astfel de muncă, dar prefera să explice, lucru rar într-o lume care propunea reguli noi, într-o lume în care libertatea era cel mai frumos cuvânt. Dan Ursuleanu ne-a învăţat şi ne-a îngăduit să fim liberi, ziarişti cu tolba plină de vise, frumoşi nebuni ai anilor ’90. Mă întrebam la început de unde vine acea nesfârşită sensibilitate şi apoi am realizat că este starea poeziei, de unde vine umorul şi am aflat mai târziu de umoristul Dan Ursuleanu, apoi am descoperit că este un vizionar şi am  gândit că este în directă relaţie cu pasiunea pentru science fiction, fiind fondatorul primei emisiunii radiofonice SF din România, „Radiobiblioteca SF”, redenumită „Exploratorii lumii de mâine” în ianuarie 1984 şi redactor al acesteia între 1982 şi începutul anului 1990, pe fostul Program III al Radiodifuziunii Române, astăzi Radio 3Net „Florian Pittiş”. Aş vrea să mai reamintesc emisiunile „Trecem pe recepţie – dialog cu tinerii ascultători” şi „Căutătorii de energie”, adăugând dramatizările în serial, emisiuni de umor, concursuri radio şi TV („Turneul emblemelor”) etc.

Camelia-Stanescu-Vasile-Parizescu-Dan-Ursuleanu

Camelia Stănescu, Vasile Parizescu, Dan Ursuleanu la vernisajul expoziției Un nedreptățit al culturii românești – George Zlotescu, Muzeul Municipiului București, 6 septembrie 2012 

Dan Ursuleanu nu a fost numai un om de radio, ci a scris poezie, schiţe, reportaje, comentarii, pamflete, recenzii de carte și cronici, a scris teatru şi a făcut dramatizări pentru radio, a semnat traduceri din limba franceză. Acest intelectual, acest om rafinat n-a făcut niciodată caz de preocupările sale multiple şi poate cei foarte apropiaţi îi cunoşteau „secretele” legate de creaţia sa literară în sensul cel mai larg cu putinţă. Dintre toate rândurile scrise despre Dan Ursuleanu la plecarea spre Lumea Tăcerii, am reţinut un fragment din „scrisoarea de adio” semnată de Virgil Agheorghiesei, care aminteşte, printre altele, de manuscrisele lăsate moştenire spirituală familiei sale, completând sumarul tablou al unei activităţi de o jumătate de veac:

dan ursuleanu umor pe patru roti„Umorist de vocaţie, epigramist redutabil, un spadasin al vorbelor de spirit, şi-a manifestat acuitatea observaţiilor prin volumele Umor pe patru roţi, Editura Sport Turism, 1981 şi Comic-voiajor, Editura Sport Turism, 1987. Este şi autorul a două cărţi de versuri pentru copii: Lupul care a uitat proverbele, Editura Junimea, Iaşi, 1982 şi Poveşti cu poze şi pozne, aceeaşi editură, 1989. În manuscris i-au rămas cartea Comedia salvează România, o enciclopedie despre Câine în istoria civilizaţiei, ca şi volumul de versuri Sustrageri de la asemănare, precum şi diferite alte lucrări care vor fi publicate postum. «Duc o viaţă destul de epică, îmi fac introspecţia şi ajung la concluzia că sunt un om bidimensional, cu poezia pe abscisă şi cu umorul pe ordonată. Îmi plac dualităţile, de aceea chiar SUSTRAGERI DE LA ASEMĂNARE pendulează între tristeţe şi veselie cu corolarul lor, starea de neutralitate», nota încomic voiajor de-dan-ursuleanu prefaţa amintitului volum de versuri.

A fost esenţialmente un ludic, fiind un mare pasionat al jocurilor logice. Între acestea, un loc aparte revine peste ani preocupărilor rebusiste. A debutat în revista «Rebus» pe vremea când era elev de liceu cu un biverb, în numărul 56 din 20 octombrie 1959. Peste două luni îi apărea în numărul 60 din aceeaşi publicaţie şi primul careu tematic intitulat Iarna. O vreme continuă să publice în paralel probleme de enigmistică şi careuri, după care realizează doar cuvinte încrucişate. Ca formă de exprimare optează prioritar pentru careul de tip clasic, în special enciclopedic-lingvistic, iar dintre careurile speciale a dan-ursuleanu-dorina-arhip---dictionar-de-scrabbleabordat careul-surpriză. Din anul 1978 aceste preocupări s-au manifestat prioritar în plan profesional, materializându-se prin emisiunile «Exerciții pentru acasă» și «Logicon» de la Radio și «Careul de aur» de la Televiziunea Română. În clipele de răgaz, îmbinând ingeniozitatea cu sarea şi piperul spiritului, a aşternut pe hârtie cu migală Dexcentricităţi, un volum cuprinzând construcţii inedite plauzibile şi înţelesuri noi ale unor cuvinte existente, termenii fiind rânduiţi pe criterii tematice şi în ordine alfabetică, din păcate rămas în manuscris. Tot în manuscris i-au rămas circa 160 de pagini de metagrame şi scarturi de minim 8 litere, alte 180 de pagini cu creaţii epentetice, 270 de pagini de sintagme de două cuvinte şi un dicţionar de mari dimensiuni în care a adunat cuvinte de patru litere. Visa să supună atenţiei revistei «Rebus» şi o invenţie a sa în domeniul aritmogrifului, cu care spera să relanseze acestă specie enigmistică intrată în desuetudine. Din păcate timpul a fost prea grăbit şi toate realizările enumerate nu au mai apucat să vadă lumina tiparului sub îndrumarea sa. În colaborare cu Dorina Arhip, a reuşit însă să tipărească în anul 1988 la Editura RECOP, un Dicţionar de scrabble, cuprinzând cuvinte de 2, 3 şi 4 litere, republicat în ediţii revizuite şi adăugite în anii 1989 şi 2000. Îşi concretiza astfel afinităţile sale dan-ursuleanu in memoriampentru acest joc. La capitolul «alte pasiuni», în prim plan s-a aflat filatelia.”

Revenind la omul de radio Dan Ursuleanu, aş spune, fără să greşesc, că a fost constructor de suflete, de pasiuni, de emisiuni, de vise şi speranţe. Dan Ursuleanu a fost şi va rămâne, chiar dacă timpul e neiertător, un Om şi un reper profesional în Marea Familie a Radioului. Pentru că Radioul este lumea vocilor, închei spunând că Dan Ursuleanu a fost şi va rămâne o voce şi o conştiinţă. Pentru mine, dar şi pentru toţi cei care l-au cunoscut, Dan Ursuleanu a plecat prea devreme, mult prea devreme, acolo sus, în nemărginirile lumii celeste. 

                                                                                                   Pușa Roth

Vezi: Dan Ursuleanu, „Radiobiblioteca SF și Exploratorii lumii de mâine”

logo liber sa spunArhiva rubricii Calendar

                                                                                                                                           

4 comentarii la „In memoriam Dan Ursuleanu”

  1. Mi-l aduc aminte pe Dan Ursuleanu… De pe vremea când mai călcam pe culoarele radioului. Nu mai știam nimic de el de multi ani… Nici că a dispărut, că nu mai este… Aflu acum – și vestea ajunsă târziu la mine m-a întristat profund… Îl prețuiam, a fost așa cum l-ați descris, un om deosebit, elegant la vorbă și la port, un om al cuvântului bine strunit, atât scris, cât și vorbit… Păcat că dispar oameni ca el și alții asemeni se nasc tot mai rar…

  2. Un portret complex al unui om de caracter, cu suflet de copil. Vă
    mulțumesc, doamnă Roth pentru această emoționantă aducere aminte despre fiul meu, Dănuț.

  3. Pe fiul dvs, Dan Ursuleanu, l-am cunoscut şi l-am preţuit. Aş fi vrut să-i spun acest lucru personal, dar, mereu există un „dar”, am amânat până când … Eu sunt convinsă că de acolo, de sus, mi-a zâmbit, aşa cum făcea de fiecare dată, atunci când Radioul era casa noastră, bucuria noastră, lumea noastră.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *