Ninsoare de primăvară

Cântec de primăvară

Desigur, primăvara mi-a ţâşnit din tâmple.

De umbre, umerii îmi şiroiesc, tăcut,

prea bine mi-e şi nu mă mai pot rumpe

de aerul rotund ce m-a-ncăput.

E-ntâia oară când rămân fără de viaţă,

de primăvară-ncercuit cu frânghii,

până miresmele îmi dau un pumn în faţă,

trezindu-mă, le-adulmec şi le mângâi.

Şi mor a doua oară, când îmi taie chipul

pala de raze atârnând de crengi

şi iar mi se roteşte-n păsări timpul,

când pasul tău răsună pe sub crengi.

Cu văzu-nchis, simt cum îmi bat peste sprâncene

imaginile tale, clinchetând.

Mor sacadat şi reînviu din vreme-n vreme,

de-otrava morţii sufletu-mi eliberând.

O, primăvara flăcări roşii-nalţă.

Pe rugul lor mi-e sufletul întins

până miresmele îmi dau un pumn în faţă,

şi mă trezesc, şi-nving şi sunt învins.

Nichita Stănescu

 

 

2 comentarii la „Ninsoare de primăvară”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *