O însingurare metafizică

Coperta Fenetre sismanian

cronica literara liber sa spunCartea Fenêtre avec esseulement (Fereastră cu însingurare), semnată de scriitorul și orientalistul Ara Alexandru Șișmanian și apărută anul trecut la Éditions de l’Harmattan din Paris în traducerea de excepție a Danei Șișmanian, continuă un periplu poetic remarcabil, dens din punct de vedere al sensurilor și marcat de un suprarealism pictural al culorilor: „Le rouge se broie dans le noir et le mange –/ le noir dévore les instants du rouge/ le jeu de dés enfante l’asphalte – déchire le gris en cordes/ l’enfer est plein des cris piquants des miroirs/ d’étranges hérissons, certains se sont enfoncé le peigne/ dans les regards/ s’efforçant d’être moins seuls/ une lueur ininterrompue, rayonnant à moitié, sème des lettres/ dans la boîte postale de mes yeux”. (Le rouge et le noir).

Dincolo de culoare, imaginile, deseori puse sub semnul unor paradoxuri stranii, se succed insomniac, ricoșând între iluzie și realitate, înfășurate într-un univers personal al contrariilor pe care încearcă să-l recompună: „Pour l’instant rien ne collait/ dans la chevelure de pensées de personne/ on aurait dit des étincelles de plaisir se mélangeant absurdement/ à des ombres de douleur// Il est vrai, les ombres mourraient fauchées par une épidémie/ étrange – le cadavre de l’ombre morte restait en place/ quelque part, n’importe où,/ tandis que le corps s’éloignait transparent –/ la transparence des corps tuaient peut-être les ombres, tel un virus/ ou peut-être la mort des ombres libérait-elle les corps”. (Théâtre d’ombres).

Ara Alexandru Șișmanian

Ara Alexandru Șișmanian

Luminând difuz calea, autorul dezvăluie sensuri, călăuzindu-ne printre meandrele pline de simboluri, care se înlănțuie halucinant, ale unui orizont cosmologic vast, ajutându-ne, astfel, cu un realism lucid care transcende angoasele propriului subconștient, să navigăm printre Scylla și Caribda unei existențe cotidiene alienante: „Personne porte avec soi une solitude funébre –/ une solitude de nébuleuses impossibles/ la transparence vomit son illusion – les vers en verre –/ les funambules trompent leur géométrie avec le hasard des jeux/ noyé sous des dalles de cristal parlant –/ sous des dalles de cristal crucifié –/ personne cheche une issue à cette situation insoluble/ en racontant”. (Le dernier prophète).

Edvard Munch, Noapte la Saint-Cloud 1890

Edvard Munch, Noapte la Saint-Cloud, 1890

Unitar și circumscris unui oniric abisal de o factură aparte, volumul constituie o „fereastră” deschisă spre interior, spre ochiul lăuntric care scrutează neobosit tainele lumii și ale universului în încercarea de atingere a esențelor interzise ființei umane: „Je sens dans l’air qui m’entoure une présence –/ un visage bienveillant –/ ou peut-être est-ce mon propre regard/ qui s’incurve vers moi-même/ quand il ne s’accroche pas aux choses”. (La vérité du temple).

Înveșmîntată în cuvinte, însingurarea lui Ara Alexandru Șișmanian este o însingurare metafizică grație căreia semnificatele dobândesc contururi nebănuite, îmbogățindu-l pe cititor și îndemnându-l să se adâncească în descifrarea lor.

Christian Tămaș

Vezi: arhiva rubricii Cronica literară

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *