„O poveste… cum alta nu este!” de Florentina Dănilă

curcubeu copii proza scurta florentina danilaproza scurta rubrica liber sa spun„Ştefan cel Mare era mic de statură şi-l ajutau fetele să urce pe cal.” De ce râdeţi? Are dreptate copilul! Domnitorul era mic de statură… dar mare la fapte. Cât despre ajutorul fetelor… Păi, băieţii se luptau cu unii şi cu alţii! Aha! Iar mustăciţi! Adică… „pălăria” gurii – mustaţa se ridică în semn de neîncredere. Eu vă sfătuiesc să mustăciţi în semn de respect. Respect pentru copilărie şi pentru toate gândurile ei năzdrăvane! Păi, ce… nu ştiţi că tata e un prinţ şi mama o prinţesă? A!!!!!!! Vă întrebaţi cine mai face mâncare? Nicio problemă! Face mama-prinţesă o vrajă – cum numai ea ştie să facă! – şiiiiiiii… imediat apare o pizza uriaşă cât roata carului! Şi-aşa prichindeii nu au dinţi pentru că a venit Zâna Măseluţă şi i-a adunat pe toţi. I-a dus în împărăţia ei şi i-a pus cu grijă în cutiuţe. Uite! Cutiuţa asta mică şi roşie are dinţişorii de lapte ai lui Vlad. De ce e roşie? Pentru că lui îi plac tare mult fructele roşii: cireşele, merele, căpşunile şi altele… roşii.

Am văzut şi o cutiuţă mică, verde, în formă de frunză. Acolo sunt dinţişorii Danei, fetiţa cu ochi verzi ca iarba crudă. Zâna Măseluţă păstrează cu grijă toate cutiuţele cu dinţişori de lapte. Ea are grijă să pună sub pernuţa fiecărui poznaş ştirb un dar mic pentru fiecare dinţişor. A!!!! Dacă nu au păstrat dinţişorii… zâna nu prea ştie cum să-i găsească pe ştirbulici. „Senzorii” ei nu ştiu încotro s-o direcţioneze şi s-ar putea să ajungă prin Ţara lui Mură-n Gură sau… prin Ţara Curcubeielor. Cum? Nu aţi auzit de această ţară? Nu-mi vine a crede! Păi, acolo cerul şi pământul se împacă repede, îşi dau mâna şi mai „răsare” un curcubeu vesel. E drept că deja unele curcubeie au îmbătrânit şi s-au retras într-un loc liniştit şi împletesc din culorile lor fel de fel de şoseţele pentru norii tineritara gheturilor proza scurta literatura pentru copii şi nerăbdători, care pornesc să colinde lumea desculţi şi imediat strănută. Iar dacă nu avem umbrela la noi, strănutul lor s-ar putea să fie un duş rece. Ei, dar nu-i nicio problemă! Pe canicula asta! Parcă am vrea toţi să emigrăm în Împărăţia Gheţurilor. Nici de asta nu aţi auzit? Ufffff! Tare neştiutori mai suntem! Eu am aflat de la un puşti cu ochi albaştri şi cu mânuţe neastâmpărate. El a luat un creion albastru din cutie şi… până să pun eu întrebările de adult curios, „Cum te cheamă, puiule?”, „Câţi anişori ai?”, el a şi ,,croit” Împărăţia Gheţurilor. Dar nu oricum! Cu dichis! Şi cu nişte denumiri de nici nu încerc să le repet că s-ar putea să mă fac de râs! Dar „omuleţul”, are imaginaţie, nu glumă! Aşa că… puneţi mâna pe un creion albastru şi intraţi tip-til în Împărăţia Gheţurilor! Cu grijă, să nu spargeţi ceva pe acolo, că tare neîndemânatici mai suntem noi, adulţii! Hei! O să vedeţi că nu reuşiţi să desenaţi aşa repede şi frumos ca puştiul meu. Aşa că… vă rog! Mai mult „respect” pentru năzdrăvăniile copiilor!

Florentina Dănilă

Florentina Dănilă

rubrica nou liber sa spun proza scurta

logo liber sa spunVezi: arhiva rubricii Proză scurtă 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *