Oana Anagnoste: „Gina Patrichi, o flacără, un fluture, o adiere…”

interviu inedit cu oana anagnoste despre gina patrichi annie musca

interviu liber sa spunRevista Teatrală Radio a publicat astăzi, 18 martie 2014, când se împlinesc 20 de ani de la despărțirea de Gina Patrichi, un prim interviu cu Oana Anagnoste, fiica actriței, realizat de Annie Muscă. Interviul, inedit, cu fotografii din arhiva familiei, nepublicate până acum, dezvăluie deopotrivă detalii despre viața artistică și viața de familie a actriței, într-o restituire cu certă valoare documentară, dar și emoțională. Reproducem mai jos un fragment. (C. T.)

gina patrichi comemorare 20 ani revista teatrala radio

Deși a iubit teatrul din adolescență, Oana urmează Filologia la Universitatea din București. După ce obține Diploma de Licență, la începutul anilor ’90, decide să își continue studiile în Elveția, unde va absolvi Facultatea de Litere la Universitatea din Lausanne. Revine acasă după mai mult de 15 ani, pe Strada Gina Patrichi, unde păstrează cu duioșie parfumul unei case în care a trăit clipe prețioase alături de părinții ei.

Luna martie are pentru Oana cele mai pregnante semnificații. Mama era născută pe 8 și o pomenim din 1994 în fiecare an, pe 18 martie, data la care ne-a părăsit. Tata, avocatul Victor Anagnoste, era născut pe 21 martie, dar într-o zi de 1 martie a anului 2011 pornea spre locul întâlnirii la Bellu cu cea care i-a stat alături timp de 37 de ani.

Așa cum v-am obișnuit la rubrica intitulată Remember – Eterne reveniri în luna lui Mărțișor, astăzi o vom redescoperi pe actrița Gina Patrichi dintr-un alt unghi, acela al fiicei sale, pe care o provocăm la o întâlnire cu amintirea și surâsul mamei, cu pasiunile ei și, mai ales, cu forța ei.

oana anagnoste

Oana și faimosul Pink

„Într-o zi de martie ne plimbam cu cățelul prin parc.

Se făcuse frig. Nu știu cum a fost cu putință. Dar ai dispărut, dar de astă dată nu te-ai mai ivit…

Am început să te caut peste tot, prin locurile știute…

Nu erai… am descoperit locuri neștiute…tu nu erai…

Am întrebat trecătorii ce se opriseră din drum…

Timpul stătuse în loc… te-am strigat…

Nu mai erai.”

Annie MuscăIată cuvintele dumneavoastră într-o zi de martie, dedicate mamei. Prin ele aș vrea să vă întorc cumva în timp și să vă întreb care ar fi primele amintiri cu mama…

Oana Anagnoste: Vara, plimbându-ne pe o alee în Cișmigiu, mama râzând în hohote, făcusem probabil o șotie! Îmi amintesc că de Crăciun venea în același timp cu Moșu’, iar după câțiva ani am aflat și de ce: mama îl deghiza pe Moș Crăciun, respectiv pe unchiul meu. (Zâmbește.)

Căldărușani-1968 gina patrichi oana anagnoste

Gina Patrichi și fiica sa Oana la Căldărușani, în 1968

A. M.Privea Gina Patrichi în urmă? Revenea deseori în trecutul ei artistic?

O. A.: Trăia intens prezentul, îl trăia cu pasiune! Deși era conștientă de valoarea sa, nu vorbea despre succesele ei trecute, așa cum evita să-și amintească de unele neîmpliniri. Îmi povestea despre pasiunea pentru teatru care a cuprins-o încă din copilărie, atunci când improviza spectacole cu prietenii, despre biletele confecționate pentru intrarea la teatru și la Operă, și multe alte lucruri care sunt relatate în cartea unchiului meu, Mircea Patrichi, Clipe de viață.

A. M.Știm că pentru dumneavoastră luna Martie are multiple semnificații. Avea Gina Patrichi un anotimp preferat?

O. A.: În martie era ziua ei de naștere și cea a tatălui meu. Mama iubea vara, pentru că se întâlnea cu marea!

gina patrichi pe Litoral -filmari la Sezonul Pescarusilor 1984

Pe Litoral, filmări la Sezonul pescărușilor, 1984

A. M.A filmat la mare pentru controversata peliculă Sezonul pescărușilor…

O. A. : Am însoțit-o la filmări în 1984, când am petrecut câteva zile cu totul speciale cu minunații ei colegi care au creat filmul, pelicula fiind interzisă anul următor, în pofida numelor prestigioase de pe generic, și repusă în circulație după 1990.

De altfel, Trecătoarele iubiri al Malvinei Urșianu și Proba de microfon, în regia lui Mircea Daneliuc, au reprezentat încă o ocazie pentru mama de a ajunge pe malul mării. Realizate în anii ’70 și ’80, filmele au avut distribuții de excepție.

A. M.: Un succes cinematografic a fost și o comedie filmată tot la mare. Mi-o amintesc pe Gina Patrichi, extraordinar de fermecătoare, în Nu filmăm să ne-amuzăm, în regia lui Iulian Mihu…

O. A.: Mama juca alături de neuitații Toma Caragiu, Gheorghe Dinică, Jean Constantin…

gina patrichi in 1975 premiera filmului Nu filmam sa ne-amuzam

1975, premiera filmului Nu filmăm să ne-amuzăm

A. M.: Gina Patrichi avea un excepțional simț estetic, îndeosebi pentru arta decorativă… Am aflat că dădea viață chiar costumelor îmbrăcate de eroinele sale pe scenă.

O. A.: Aduna diverse materiale și dantele pe care le combina cu gust. Rezultau adevărate minuni, de la fuste cu volane hippy și bluze romantice, până la abajururi și cutii decorate cu broderii și funde de catifea. Pe scenă, dădea o mare importanță costumului, urmărea ca totul să fie pus la punct și aducea uneori haine și accesorii din garderoba personală, care contribuiau fericit la compoziția costumului.

A. M.: Astăzi, puteți spune cât de mare era dorința ei să o vedeți jucând?

O. A.: Era o dorință reciprocă de a ne întâlni și într-o altă lume, fictivă. În anii ’80, am văzut de nenumărate ori piesele de la „Bulandra”; de fiecare dată plângeam și râdeam la jocul ei, atât de unic! Nu cred ca vroia să vin la teatru pentru judecățile mele de valoare, ci pentru faptul că eram un spectator curat, care reacționa spontan. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Fotografii inedite din arhiva familiei. Fragmente audio-video din spectacole radiofonice: „Neasemuitul preț al clipelor” de Anne Habreck Adameck” (1981), „Electra” de Sofocle (1984), „Câteva nopți de martie” (1983), „Legenda unei vieți” de Stefan Zweig (1984).

Annie Muscă

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *