Orizonturi culturale italo-române

Proiectul editorial bilingv Orizzonti culturali italo-romeni / Orizonturi culturale italo-române a fost iniţiat în noiembrie 2010 de doamna Afrodita Carmen Cionchin, italienistă, românistă şi traducătoare, cercetătoare şi profesoară, membră în Asociaţia Italiană de Românistică şi a Societăţii de Studii Române „Miron Costin” de la Universitatea din Padova. Din decembrie 2011 a creat şi conduce revista bilingvă online Orizzonti culturali italo-romeni / Orizonturi culturale italo-române, ale cărei semnificaţii şi intenţii sunt prezentate în editorialul primului număr, din care reproducem câteva pasaje semnificative pentru înţelegerea rolului şi rostului acestei noi apariţii online:

„Începutul unei noi întreprinderi editoriale este, prin natura sa, o expresie de vitalitate şi deopotrivă o promisiune, întrucât se naşte într-un context uman şi profesional menit să contribuie la promovarea cunoaşterii şi a comunicării. Acesta este şi cazul revistei bilingve Orizonturi culturale italo-române / Orizzonti culturali italo-romeni, care vede lumina zilei într-un moment în care viitorul societăţii noastre depinde mai mult ca niciodată de potenţialităţile dialogului constructiv între culturi. Sfera noastră de activitate priveşte raporturile culturale dintre Italia şi România, două ţări care au încă multe de descoperit una despre cealaltă – dincolo de stereotipuri, locuri comune, interese economice legitime, însă limitative dacă nu sunt animate şi în plan cultural. Avem convingerea că matricea latină şi apartenenţa europeană comună a României şi Italiei pot da rezultate de o excelentă valoare şi semnificaţie de care avem cu toţii nevoie pentru aprofundarea cunoaşterii reciproce şi a integrării.

Proiectul revistei porneşte de la aceste convingeri şi se bazează pe rezultatele pozitive ale unui an de experienţă. Din decembrie 2010, după cum mulţi dintre cititori ştiu, am publicat cu o cadenţă lunară contribuţiile a numeroşi colaboratori pe site-ul personal pe care l-am adaptat la forma de atunci a proiectului nostru editorial. Astăzi cunoaşte o altă configurare – inclusiv prin aportul Asociaţiei Orizonturi culturale italo-române – care se regăseşte în această revistă.

Punte între cele două culturi, publicaţia noastră online se adresează, cu o cadenţă lunară, publicului din Italia şi din România, prin cele două secţiuni lingvistice – distincte şi în acelaşi timp corelate – care propun interviuri, anchete, studii, prezenţe literare şi contribuţii ale oaspeţilor români şi italieni, cu un interes predilect pentru traducerea literară ca operă de mediere. Ediţia italiană reuneşte, aşadar, contribuţiile intelectualilor italieni interesaţi de cultura română (profesori ai catedrelor de limba şi literatura română din universităţile italiene, jurnalişti, istorici, traducători etc.), ale scriitorilor «migranţi» care îşi desfăşoară activitatea în Peninsulă, ale oamenilor de cultură în general care doresc să se apropie de cultura noastră. Ediţia română, la rândul ei, reuneşte contribuţiile intelectualilor români interesaţi de cultura italiană (profesori ai catedrelor de limba şi literatura italiană din universităţile româneşti, jurnalişti, istorici, traducători etc.), ca şi ale scriitorilor români din ţară şi din diaspora. O atenţie specială le este acordată italieniştilor români, pentru ca producţia lor să fie cunoscută nu numai în România ci şi în Italia.”

Din sumarul ediţiei în limba română pe luna februarie 2012 :

Luigi Cazzavillan şi comunitatea italiană din Bucureşti

Un italian la Bucureşti… o sintagmă care, parafrazând titlul unei producţii celebre din cinematografia italiană contemporană, filmul Un american la Roma, cu Alberto Sordi în rolul principal, poate aduce mai aproape de noi o lume şi un destin din trecutul raporturilor italo-române.” O excelentă monografie semnată de Ioan-Aurel Pop şi Ion Cârja şi dedicată personalităţii lui Luigi Cazzavillan (1852–1903), fondatorul ziarului „Universul” (1884) şi al Şcolii Italiene „Regina Margherita” din Bucureşti.

Eminescu şi literatura veche. Recitind Împărat şi proletar

„Pasiunea lui Eminescu, mărturisită de toţi cei care l-au cunoscut, pentru literatura veche a lăsat urme mult mai adânci în scrierile sale decât se întrevede la o lectură iniţială.” Plecând de la această premisă, profesorul Alin Mihai Gherman ilustrează felul în care „limba vechilor texte primeşte în perspectiva lui Eminescu o valoare simbolică, de păstrătoare a unui mod de gândire în care simbolul şi metafora ocupau un loc central, oferind germeni ai unei înnoiri a limbajului poetic convenţional contemporan.”

Paulo Freire, o pedagogie de interes pentru Italia şi România

În 2010 a fost publicat, la Editura Didactică şi Pedagogică din Bucureşti, volumul Paulo Freire: viaţa şi opera: pentru o pedagogie a dialogului, rezultatul traducerii şi adaptării în limba română a cărţii Narrando Paulo Freire. Per una pedagogia del dialogo, scrisă în limba italiană de profesorul Paolo Vittoria. Autorii traducerii sunt Daniel Mara şi Cosmina Diana Păvăluc. Cartea este un interesant itinerar în spaţiu şi timp, care dă viaţă gândirii şi experienţelor celebrului pedagog brazilian.

Scriitura „migrantă” din Italia. Creionul roşu de Ingrid Beatrice Coman

„Doamna m-a pus să desenez. Mi-a spus: fă o familie, Lili, aşa cum o vezi tu. Şi eu am mâzgălit oameni mulţi care mergeau în toate direcţiile, de parcă ar fi vrut s-o şteargă de pe foaia mea. Apoi am luat creionul roşu şi i-am unit pe toţi şi doamna m-a-ntrebat ce-i aia şi eu i-am zis: e dragostea care-i ţine împreună şi le leagă inimile una de alta, oriunde ar fi. Asta e familia. Doamna a zâmbit şi mi-a spus că e cea mai frumoasă definiţie pe care a auzit-o vreodată.” Din scriitura „migrantă” din Italia, o emoţionantă povestire semnată de Ingrid Beatrice Coman.

„Pentru că Dumnezeu nu putea fi peste tot, el a inventat-o pe mama”

Dumnezeul meu era muritor: o evocare a figurii materne impresionantă prin intensitatea ei genuină, în nota specifică Marianei Codruţ. „M-am culpabilizat de multe ori pentru viziunea asta, a mamei ca ne-om, în fond plină de cruzime – mărturiseşte autoarea. Însă, când am aflat proverbul evreiesc, de o rară frumuseţe, Pentru că Dumnezeu nu putea fi peste tot, el a inventat-o pe mama, în care eu am «citit» înrudirea directă a ei cu divinitatea, m-am gândit că e un lucru pe care-l trăiesc poate toţi. Aproape o fatalitate, deci. Şi m-am resemnat.” (Fragment din volumul Românul imparțial, Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI, 2011).

Povestea unui poem premiat în Italia

Poemul Improvizaţii pe cifraj armonic. In memoriam Igor Stravinsky de Constantin Severin a fost premiat la ediţia 2011 a concursului internaţional de poezie din cadrul Bienalei de Pictură, Sculptură, Fotografie şi Poezie „Messina Città d’Arte”, fondată de artistul vizual şi scriitorul Biagio Cardia, cu următoarea motivaţie: „O serie de drumuri simbolice, dintr-un tărâm atât imaginar cât şi real, în care urmele trecutului sunt amestecate cu cele materiale ale lumii contemporane, desenează şi dezvoltă un scenariu de momente luminoase şi întunecate, ca într-o dramă muzicală.”

Renaşte în fiecare zi: o carte „altfel”

Renaşte în fiecare zi, o carte scrisă de Doina Moţ şi Constanţa Marcu, este dedicată femeilor zilelor noastre, aflate în toate anotimpurile vârstei. Scrisă sub forma unui dialog atipic, reprezintă, în primul rând, o pledoarie pentru mişcare, pentru frumuseţe şi încredere în sine. În al doilea rând, pătrunzând adânc în fascinanta lume a femeilor, tratează relaţia dintre trup şi suflet, în perpetua căutare a secretului eternei tinereţi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *