Pregatiri, „Liber sa spun”, 11 decembrie

Liber sa spunAstazi am filmat pentru editia „Liber sa spun” din 11 decembrie, cand vom incerca sa „patrundem” in minunata dar agitata lume a stirilor. Asta pentru ca, dintre cei doi invitati, unul va fi la lucru sambata, respectiv la Antena3. Ca atare, am invitat-o la Radio pe Madalina Puscalau, o fosta colega a noastra. Este o persoana deosebit de vesela, comunicativa si foarte bine pregatita (practica jurnalism de la 14 ani). Cu ocazia asta s-a intalnit si cu celalalt invitat de sambata, care va fi prezent in studio: Cristian Nita – sef de tura, Camera Stirilor. Amintiri frumoase, schimb de impresii despre ce ti se poate intampla in direct la stiri, cum te descurci cand in timpul unui jurnal, apare alt subiect. Cum e cand ai „voci” in casca. Si tot asa…”Liber sa spun” – o emisiune cu si despre jurnalisti la Radio3Net „Florian Pittis”. Va dau cateva dintre fotografii si le multumesc colegilor Gabi Crisan si Adi Jumuga pentru ajutor. Enjoy!

Oratoriul bizantin de Crăciun „Naşterea Domnului” de Paul Constantinescu

Joi 9 decembrie 2010, la ora 19.45, în Foaierul central al Sălii de concerte Radio, va avea loc lansarea albumului discografic Oratoriul bizantin de Crăciun „Naşterea Domnului” de Paul Constantinescu, apărut la Editura Casa Radio. Solişti: Ionel Voineag, Sanda Şandru, Claudia Codreanu, Pompeiu Hărăşteanu. Corul Academic Radio, Orchestra Naţională Radio, dirijor: Horia Andreescu. Albumul va fi prezentat de prof. univ. dr. Valentina Sandu Dediu, Ionel Voineag, Sanda Sandru, Claudia Codreanu, Pompeiu Hărăşteanu. Continuă lectura „Oratoriul bizantin de Crăciun „Naşterea Domnului” de Paul Constantinescu”

Din Bucureştiul de altădată: Casa lui Ienăchiţă Văcărescu

Nu există loc pe Podul Mogoşoaiei, Calea Victoriei de astăzi, care să nu fie încărcat de istorie. Chiar la începutul ei se afla metocul de la Măgureanu, iniţial rezervat ca locuinţă de iarnă a mitropolitului ţării şi apoi sediu, pentru mai mulţi ani, al şcolii greceşti de la Sfântul Sava, unde au învăţat carte Ion Heliade Rădulescu, Dionisie Fotino, Dinicu Golescu, Barbu Ştirbei şi alţi fruntaşi de marcă ai ţării din prima jumătate a secolului al XIX-lea. Puţin mai sus, pe partea stângă, peste drum de actualul Muzeu de Istorie Naţională a României, se aflau casele în care a trăit mai bine de o jumătate de veac cel care a lăsat celebrul testament:

„Urmaşilor mei Văcăreşti

Las vouă moştenire

Creşterea limbei româneşti

Şi a patriei cinstire!”,

autor, printre altele, şi al unei Gramatici româneşti, cunoscutul Ienăchiţă Văcărescu (probabil 1740–12 iulie 1797). După cum aflăm din relatări de epocă, nu o ducea deloc rău. Casele lui de pe Podul Mogoşoaiei adăposteau „o mulţime de fete, tinere şi gingaşe, îmbrăcate cu cele mai luxoase veştminte, cu rochii de Şaluri şi de Sevain, cu ii de borangic şi de zăbranic bogat cusute”, care „îl slujeau, unind pe lângă serviciul casei şi talentele desfătătoare ale dansului, al cântării şi al muzicii instrumentale. Noul Agamemnon se înconjurase de o mulţime de Brizeide. Nici Tersitul nu lipsea petrecerilor sale şi Pitulicea ţiganca, bufon femeiesc ce alerga pe atunci prin casele boiereşti propunând tuturor serviciile sale înlesnitoare, deştepta adesea râsurile oaspeţilor prin titlul familiar de «vere spătare», prin declaraţiunile amoroase şi prin cântecele de dor ce adresa veselului boier.” Continuă lectura „Din Bucureştiul de altădată: Casa lui Ienăchiţă Văcărescu”

Jurnalist, caut sponsor

Da, chiar caut sponsori pentru emisiunile mele si pentru demersul acesta care va incerca sa dea o „tzeava” de oxigen mediului sufocant in care profesam. Am nevoie de cozonaci parfumati, ca sa transformam amaratul ala de fursec al presei, am nevoie de dorinta studentilor de a munci si a fi creativi si mai ales de o echipa care sa imi „sponsorizeze” ideile cu altele si mai bune, si mai indraznete. Vi se pare ca am folosit termenul „sponsor”, cu derivatele sale la propriu? Nu. Si nici vreun demers jurnalistic nu am facut, cel mult o introducere.

Sunt mahnita. Azi am citit protestul CSDR, Mediasind si Victor Bostinaru, fata de prestatia jurnalistica a unei colege ale mele. Puteam sa tac, facandu-ma ca nu am observat, invocand argumentul ca nu e frumos sa „dai din casa”, sau sa opinez, asa cum fac acum. Pentru ca prestatia ei (dupa parerea mea superficiala la acest subiect) nu reprezinta Radio Romania, traditia si munca excelenta pe care o fac multi colegi din Radio. Asta nu inseamna ca nu am gresit, dar sper sa nu fie privita ca pe o greseala institutionala, ci doar ca pe un „accident”.  Va prezint mai jos comunicatul, pentru ca asa am decis, suntem liberi sa gandim, suntem liberi sa spunem. Il puteti citi dand click pe link-ul de dedesubt.

sesizare SRR

Clauza de constiinta profesionala

O notiune desueta care ar trebui sa se regaseasca in toate contractele colective sau individuale de munca, in legislatie, care ar trebui sa fie unul dintre primele repere la care am putea apela, ca jurnalisti.

Nu vreau sa fac pe desteapta si sa teoretizez aici in fereastra voastra tot felul de fraze „sforaitoare”. Sunt de vina multe discutii colegiale, sindicale, organizationale din ultima perioada, care mi-au atras atentia. Si cel mai mult o prietena mi-a spus despre asta: daca nu avem aceasta clauza in contractele noastre de munca, nu avem cum sa refuzam sa primim in emisiunile noastre transmisii scelerate (pe vremuri, cand moderam emisiuni la Radio Romania Tineret si vreun reporter „batea campii” in direct, il „scoteam” la prima virgula cu o formula politicoasa). Aceasta clauza ne-ar ajuta sa refuzam sa scriem articole impuse, sa facem interviuri-portret dezgustatoare, sa lucram subiecte din alt unghi de vedere decat cel impus de propria constiinta si de meserie.

Aceasta clauza ne-ar ajuta sa nu ne amestecam in „ciorbe” gazetaresti tulburi, care nu ne reprezinta si sa nu fie nevoie sa ne dam demisia sau sa cedam, ca singure variante.

Zilele acestea am citit niste texte-relatari ingrozitoare. Sfideaza atat minima decenta a breslei, cat si regulile jurnalistice, principiul obiectivitatii, pe cel al relevantei, orice. Sunt jurnalist si aceasta calitate nu mi-o poate lua nimeni. Functiile, pozitiile in ierarhie, diversele „beneficii”, oricand. Dar dreptul de a ma revolta si de a combate „enormitatile”, lipsa de cultura, relatarile nedocumentate, atitudinea „merge si asa” – niciodata.

Ce nota la examen i-ati da voi unui student care ar face urmatoarea relatare?

La 11:25 fix, preşedintele Saakaşvili a sosit pe aripile vântului pe pământul sfânt al Moldovei. A dat, întâi, cu capul de uşa aeronavei şi, apoi, a fost întâmpinat cu pâine şi sare. Aduce peste 500.000 de euro pentru satele sinistrate din Lunca Moldovei. Iureşul evenimentelor transcede logica primară. Vacarmul este total. Se strigă, se urlă, se şopteşte. Haosul pare definitiv. Artur dă declaraţie în funcţie de starea sa şi a vremii; se spune orice despre oricine, dar dovezile lipsesc. Vântul schimbării este cântat dinspre Georgia, iar observatorii, în număr de peste 4.000, se calcă în picioare. Jurnalişti puţini sau under covered. Artur refuză consultul medical. Se vorbeşte tare despre un caz – Cubreacov 2. Un simplu incident dă naştere unei avalanşe de interpretări. Scenarita este la ea acasă. Se aruncă a treia oară mănuşa duelului pentru Voronin, dar şansa reuşitei este în sloganul “Toţi pentru unul sau unul pentru toţi”. Sediile de campanie sunt pline ochi de tineri frumoşi, iar privirile lor verzi, căprui, negre sau albastre licăre a speranţă. Ea moare, speranţa, întotdeauna ultima. Doar în biroul guvernatorului Băncii Naţionale a Republicii Moldova te mai poţi relaxa. Calmul său şi liniştea domină clădirea, iar tinereţea sa este contagioasă. În rest, mă simt ca acasă şi am un sentiment de “déja vu”.

Tupeu pe tocuri

Intotdeauna inainte sa spun ceva la Radio3Net „Florian Pittis” sau despre acest post, ma uit spre cer si ma gandesc daca nu l-as supara cumva pe Motzu, aflat pe un nor pufos. Mi se intampla asta nu din slugarnicie si nici din cauza faptului ca Motzu a fost singura personalitate cu care am lucrat sau pe care am cunoscut-o. Gandesc si simt asa pentru ca Motzu a fost omul care m-a determinat cel mai mult sa am grija la dozaj. Fie ca e „de bine”, fie invers. O personalitate ca a sa a gasit intotdeauna masura modestiei si a argumentelor aduse ca urmare a unor fapte.

Da, sunt revoltata. Ma deranjeaza ca o parte din felul lui de a fi, din indemnul lui catre a privi oamenii nu dupa aparente, afaceri, masini, coafuri, posete, sfere de influente, mesajul lui artistic pe care noi il respectam datorita personalitatii si activitatii lui Motzu Pittis, a fost folosit intr-un demers electoral ieftin. Sunt revoltata ca niste „nobody” pe langa personalitatea lui Florian Pittis isi permit sa transfere mesajul si invataturile sale in campaniile lor, carora, in paranteza fie spus, nimeni nu le mai da atentie. Pentru ca oamenilor le e foame, oamenii au rate, au executari silite si, sincer, cred ca pe nimeni nu mai intereseaza „cimilitiurile” locale ale unor personaje cu totul trecatoare prin viata noastra. Nimanui nu ii pasa la modul pozitiv, ca Blonda tarii spune ca „nu conteaza cat de-nalt ti-e tocul, important e cat si cum muncesti”. Mai sunt cativa, ca mine, carora li se agita constiinta, ca asemenea mesaje sunt preluate, cu un tupeu fantastic, si folosite intr-un context unde, daca bunul simt ar avea putere de a reactiona, ar detona o bomba. Ce urmeaza? Parafraza dupa Eminescu la o reuniune a organizatiei de Bucuresti?

Ce doresc? (eu, chip de lut?) Ca Motzu Pittis sa fie lasat in pace, in lumina sa, iar „actorii” nostri politici sa se limiteze la tricotat, dat cu mopul, calarit cai albi, plimbat cu telescaunul din care preotul sfinteste instalatia de cablu….de astea. Arta, creatia, valoarea, sa fie lasate in pace.

Proiectul Bucurestii vechi si noi

Dorim sa va prezentam un proiect prin care o mana de oameni ajuta la pastrarea informatiilor despre ce a fost Capitala si ce este in prezent.

Prin intermediul acestui portal (proiect) veti putea surprinde aspecte extrem de interesante pentru istoria, cultura si arta unui oras indragit si respectat.

Articole
Click pe imagine pentru accesare portal

Viata ca un „news alert”

Azi a fost cutremur de 3,9 pe Richter. In Vrancea. Adica o miscare a Pamantului capabila sa devieze cu o miime de milimetru viteza vantului linistit. Un motiv necesar si suficient pentru ca la televiziuni sa apara binecunoscuta banda rosie cu “News alert”.

Cum reactionam noi la News alert? Pai, daca suntem in trecere prin fata televizorului, de exemplu, cu bratele pline de rufe ude, in drum spre balcon, trantim “snopul” de pamant si cascam ochii, uneori si gura, la avertismentele rosii de la tv. E clar ca si inima noastra are o bataie macar in plus cand ochiul are pe retina banda rosie (uite, chiar o sa consult niste specialisti in legatura cu impactul acestui tip de avertisment asupra sanatatii noastre). Deci lasam rufele la picioare si incercam sa intelegem cat de grav a fost, cati morti, cate echipaje Smurd sunt acolo, daca mai functioneaza energia electrica sau comunicatiile.

Ei bine, toate la locul lor, toata lumea fericita, lacrimi pe obraz. Stirea ar fi ca nu s-a intamplat nimic grav, nu sunt victime, nu sunt repercursiuni, nu sunt pagube. Ufff, ce m-am mai speriat!

Ba este o paguba: rufele ude mi-au patat covorul alb, nou cumparat.

Jurnalismul de investigație – sau cum tresari când îți sună cineva la ușă

Liber sa spunAstazi am dedicat emisiunea „Liber sa spun” jurnalismului de investigatie. Pare un subiect exotic, pana te uiti in ochii unor colegi care au facut ceva mai mult decat 3 anchete in piata sau au pus un microfon ascuns la un ghiseu. Invitatii mei au fost Malin Bot (redactor sef, Adevarul de seara, Timisoara – si ii multumesc ca a strabatut 500 de km pentru emisiune) si Tiberiu Lovin (Reporter virtual). Malin e mai serios, e genul care nu cred ca ar putea face vreodata jurnalism de divertisment. Tiberiu e haios, chiar si cand povesteste aventurile lui pe la DIICOT si DNA, pare ca a jucat intr-un serial comic. Amandoi au platit pretul investigatiilor. Acelora serioase. Amandoi au mers la DIICOT, au fost investigati, au avut procese (Malin vreo 29, si Tiberiu destule). Amandoi au lucrat la publicatii care le-au cenzurat unele anchete si apoi si-au dat demisia, din aceasta cauza. Malin a fost in scandaluri mari si hartuit de mafia tiganeasca din Timisoara, Tibi cu „serviciile” dupa el. Traseul lor difera acum: unul e redactor sef la „Adevarul de seara” – Malin, celalalt, Tibi – e freelancer si are propriul blog – reportervirtual. M-a interesat mult ce iti trebuie sa fii jurnalist de investigatie, in afara de curaj. Ei mi-au spus ca iti trebuie curaj. In afara de asta? Curaj, mi-au spus ei. Malin imi povestea ca atunci cand suna cineva la usa, o roaga pe sotia lui sa deschida. Daca e o citatie, o roaga sa ii spuna ea daca e cauza penala sau civila. Daca e penala, e bine, o mai scoate la capat cu avocatii. La cauzele civile, problema sunt daunele si Malin povestea ca este o persoana care a cheltuit o jumatate de miliard pana acum, doar sa il hartuiasca. Tiberiu a venit imbracat „che guevara” si atitudinea lui e cumva asa. Pentru ca a auzit sunetul catuselor amenintandu-l si stie si cum e sa fii somat sa nu dai un subiect, altfel „pieri” ca jurnalist. Acum e ok, site-ul lui e profitabil, are nume importante care scriu acolo, a ajuns intr-un punct in care teama poate fi manageriata. Sursele? Niciodata nu trebuie divulgate. Tiberiu a fost intimidat sa dea sursele unei presupuneri „spargeri” de mail, care nu s-a dovedit asa. Nu a cedat, tensiunea asta lasa insa urme. Propunerile de subiecte trebuie luate in seama, insa nu „executate”, mai ales daca par interese terte in joc. Jurnalistii in instanta? Nu par chiar infractori de drept comun, in jurul lor se creeaza chiar o atmosfera haioasa, usor „exotica”. Tiberiu era sa piarda un proces din cauza avocatului trustului unde lucra, Malin a avut avocat bun, dar si stie o gramada de legi si practici judiciare pe dinafara. Si inca un amanunt: Malin spunea ca scrie articole deja cu ideea ca va fi dat in judecata. Pentru ca orice cuvant trebuie dozat, dar nu autocenzurat. Cateva din impresiile mele. Le astept si pe ale voastre, emisiunea va fi postata in Galeria video.

Nicoleta Balaci