Pescarusi gri

Intotdeauna mi-au placut ferestrele mari. El­e sunt ca un ochi deschis spre realitate. Nu le-am suportat pe cele impartite in ferestruici mici, mi se pare ca obstructioneaza libertatea de a vedea.

Astazi e decembrie cenusiu, cu un soare inca neitit de dupa poalele iernii…..Chiciura fixeaza dansul crengilor goale intr-un „loc geometric” al unor maini intinse spre cer. O ploaie rece nu se hotaraste daca e burnita sau ceva serios……de fapt e greu sa se hotarasca ceva serios din tot ce a lasat Dumnezeu pe aici…..totul e sub semnul momentului, al reactiei imediate, al deciziei „animalului electoral”. Long story nu exista decat in filme…in filmele siropoase carora, recunosc, le mai cad si eu prada din cand in cand….

Pescarusi gri se invart in cerc pe undeva pe la nivelul etajului meu……nu stiu ce cauta ei in peisajul citadin…..cred ca s-au ratacit, cineva „bine intentionat” le-a aratat un drum gresit si acum nu isi mai gasesc directia….la fel cum fac oamenii dezorientati, care pierd ceva brusc si se trezesc amputati sufleteste, se invart in cerc sa isi caute repede o solutie de rezerva…

Pentru cei care au senzatia ca fericirea e altceva decat mici flashuri pe care nu le sesizam si dupa care tanjim apoi, am o veste. Nu, lumea e altfel. Lumea este perversa si ciudata……..te ia in asternutul ei cald cand iti e mai rau, cand dormi pe strada, in ploaia inghetata, cu o mana sub cap, in pozitia fatului……iti arata ca e doar o intamplare, ca esti printesa ratacita si ca, odata ce ti-ai incalzit incheieturile si ai sorbit din mirajul ei fierbinte, viata iti este la picioare. Nu crezi intai, iti tii totusi un colt de paine in buzunar, poate-poate te arunca iar in strada, sa mai poti rezista macar o zi. Coltul se invecheste, se usuca si viata iti e, zi dupa zi, mai frumoasa si mai stralucitoare……i­ei hotararea sa arunci toata painea uscata din buzunare si sa nu te mai aperi.

Devii tu, exuberanta, frumoasa, creativa, iubitoare……pana in dimineata cand astepti mirajul fierbinte sa il sorbi. Nu vine…….te duci dupa el si gasesti invitatia de a parasi cladirea si de a imbratisa din nou raceala strazii……..iti cauti firimiturile de paine……..nu mai sunt, le aruncasei cand credeai ca esti stapana lumii……..deodata­ intelegi de ce zboara pescarusii in cerc……..si te avanti si tu, dar jos, fara aripi, pamanteanca fiind…….fericirea e un flash……. restul iti ramane de mers in cerc….viata e ca o plimbare in cerc in curtea inchisorii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *