Poezia săptămânii: „Cafea amară” de Gina Zaharia

Paul Gaugain Gradina sub zapada 1879

Cafea amarăpoezia saptamanii rubrica liber sa spun

Era mult ger, amarnic şi nătâng,
Prăpăstii se-ascundeau în ochiul stâng,
Dar îmi plăcea cafeaua ta amară
Din praf târziu cu armonii de seară!

Când am simţit că-ncep să mă înec,
M-am agăţat de norul cel mai sec;
Şi a plouat cu noi, a câta oară,
Cu hohot ars în dinastii de ceară?!

M-ai luat de mână ca şi cum n-ai şti
Că veacul nostru are doar o zi,
Dar ne-am pierdut în torţe-amăgitoare
Lâng-un pian şi-un semn de întrebare.

Şi-acum simt gerul, încă n-a apus,
Căldura s-a-ndreptat în sens opus,
Şi-am îngheţat în straiele de nea,
Şi mi-am uitat mănuşa-n palma ta…

Gina Zaharia

Gina Zaharia

Gina Zaharia

poezia saptamanii rubrica noua site liber sa spun

logo liber sa spunVezi:  arhiva rubricii Poezia săptămânii

5 comentarii la „Poezia săptămânii: „Cafea amară” de Gina Zaharia”

  1. Vă mulțumesc pentru onoarea de „a servi” această „Cafea amară” alături de niște oameni atât de frumoși!
    Cu stimă,
    Gina Zaharia

  2. Când am simțit că-ncep să mă înec
    M-ai luat de mână ca și cum n-ai ști;
    M-am agățat de norul cel mai sec
    Că veacul nostru are doar o zi.

    Da, îmi plac poeziile tale, Gina.
    Sper că nu te superi că am amestecat puțin din versurile tale,de greșii te rog mă iartă, nu se va mai întâmpla.

    1. Mulțumesc, Petru Ususan! Amestecate ori nu, au aceeaşi aromä. Mă bucur că prietenul meu cititorul a ales să vină la cafeaua mea, oferită cu drag.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *