Povești din spatele uniformei. Despre țara mea. Povestea Kandaharului sau despre despre o „armată de ambasadori”

militari romani in teatru de operatii asia

În exclusivitate pentru Radio 3Net „Florian Pittiș”

armata romana afganistan liber sa spunPovestea militarilor români desantaţi în colbul Kandaharului începe abrupt, în jurul prânzului, într-o zi de 11 septembrie 2001. Ca urmare a atacului mega-terorist, România a decis să participe, alături de alte state ale lumii, la Coaliţia internaţională de combatere a terorismului, condusă de Statele Unite ale Americii.

La 24 ianuarie 2002, conducerea Operaţiunii „Enduring Freedom” (OEF), expresia armată a Coaliţiei în teatrul de operaţii din Afganistan, a solicitat oficial autorităţilor române să contribuie la această misiune.

La numai câteva zile de la această solicitare, militarii români au debarcat pe Aeroportul Internaţional din Kabul. Contribuţia efectivă (46 de militari) a constat, iniţial, într-un pluton de poliţie militară, o aeronavă C-130 B Hercules şi personal de stat major. Ei au participat la Operaţiunea NATO „Fingal”, care se desfăşura la acea dată sub egida ONU.

După numai cîteva luni, Parlamentul României a hotărît, la 30 aprilie 2002, creşterea nivelului participării cu trupe la OEF, aprobând dislocarea unui batalion de infanterie cu un efectiv de 405 militari.

2002. Aventura afgană a Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basarab” din Craiova, condus de lt. col. Nicolae Ciucă, a început la 30 iunie 2002.

Până la 22 august, s-a executat transportul aerian al efectivelor în teatrul de operaţii, la Kandahar şi Kabul şi s-a realizat joncţiunea cu tehnica transportată anterior, între 30 iunie şi 14 iulie, pe ruta Doha-Kandahar.

A fost o aventură epuizantă, soldată cu peripeţii. „Scorpionii roşii”, nume dat de cineva în misiunea din Angola, acolo unde „adunau scorpionii cu lopata” nu aveau echipament adecvat condiţiilor de deşert, echipamentul de comunicaţii funcţiona greu, din cauza reliefului, ca urmare a căldurii excesive, agregatele aproape că nu funcţionau, mai ales cele electrice, computerele se înecau de praf şi, una peste alta, nici un oltean nu cunoştea dialectul pashtun din regiune.

istoric misiuni de lupta irak afganistan

Batalionul românesc era format din cinci companii: două de luptă, una de artilerie, una logistică şi una de stat major, adică, în total, 405 militari – 63 de ofiţeri, 9 maiştri militari, 114 subofiţeri, 154 de gradaţi şi 62 de soldaţi. „Scorpionii” au în dotare: 12 TAB 77, 15 TABCc., 5 TAB cu aruncătoare de 82 mm, 1 TAB Cc NBC, 1 TAB CcGe, 1 PMC, 4 autostaţii Phanter, 5 ARO, un complet de comunicaţii prin satelit şi… o tabără „boboc”, îngrijită şi bine pusă la punct.

Corturile au televizoare, frigidere, aer condiţionat şi alte aparate electrice. În această formulă, militarii români asigură securitatea aeroportului şi a bazei, a operaţiunilor de descărcare, acţiuni de patrulare şi recunoaştere. Misiunea Pelendava, desfăşurată în apropierea graniţei cu Pakistanul, a fost un real succes, recunoscut chiar de conducerea operaţiunilor, la Tampa, în SUA.

Ora 8.00, Zulu. Primele misiuni în teatrul de operaţii din Afganistan ale Batalionului 26 Infanterie „Neagoe Basarab”, unitatea căreia i-a revenit responsabilitatea începerii acestui anevoios drum către crearea unui mediu de securitate stabil în această ţară, s-au executat începând cu 14 iulie 2002, împreună cu militarii americani. Misiunile generale ale militarilor români au inclus:

– consolidarea securităţii pentru desfăşurarea proiectelor de reconstrucţie şi dezvoltare în zonele de responsabilitate;

– securizarea şi controlul liniilor de comunicaţii de-a lungul autostrăzii A1 (Kabul–Kandahar) şi în vecinătatea rutelor cheie;

– instruirea unităţilor Armatei Naţionale Afgane pentru a putea desfăşura acţiuni de luptă în mod independent (în vederea preluării responsabilităţilor privind asigurarea stabilităţii şi securităţii, de la forţele Coaliţiei);

– participarea la acţiuni militare de stabilizare şi securizare împreună cu partenerii din Coaliţie şi Forţele de Securitate Afgane;

– menţinerea progreselor obţinute prin interzicerea contactului forţelor insurgente cu populaţia;

– sprijinirea extinderii autorităţii guvernului afgan şi dezvoltarea capacităţii instituţiilor guvernamentale, în paralel cu coordonarea eforturilor de reconstrucţie.

soldat roman misiune speciala

Poveştile încep să curgă. Oltenii sunt vorbăreţi şi fericiţi să vadă feţe noi.

„Au vrut să ne şi încerce. Eu aşa cred… Primim carburant din Pakistan, cu cisternele. Cîte 10 odată. 100 de tone. Cisternele trec de controlul american. Cu specialişti şi câini dresaţi. Un pakistanez, şofer, mesteca gumă şi asculta muzică la un post de radio. Ajunge camionul la noi. Surpriză! Pakistanezul ducea sub cisternă o bombă! Spulbera jumătate din tabără. L-am arestat până a scos o legitimaţie. Ne-a dat la o parte şi s-a întors spre punctul american de control. A scuipat în faţa lor, aşa cum fac afganii. Pe noi, ne-au lăudat a doua zi. Pe americani, nu i-am mai văzut de atunci la Punct Control.”

Cum au ajuns românii să capete respectul trupelor speciale din cea mai teribilă armată din lume?

În urmă cu 12 ani, România şi-a început participarea în Afganistan cu: 3 ofiţeri de legătură la USCENTCOM – Tampa, pentru ISAF: 2 ofiţeri de legătură la Comandamentul Ankara, 5 ofiţeri de legătură Cmd. ISAF, 4 ofiţeri de legătură la Cmd. Kabul, 28 de militari în Plutonul de Poliţie Militară la Kabul (Operaţiunea Fingal, sub mandat ONU), 20 de militari în echipa C-130, la Karachi, în Pakistan. Enduring Freedom: 4 ofiţeri de stat major CJTF – 180 Bgram, 20 de ofiţeri de legătură, 405 militari în BI Kandahar. Alături de ei, din ianuarie 2002, Radu Dobriţoiu, primul corespondent de război român în Afganistan. Ulterior, semnatarul acestor rânduri!

aeronava c 130 hercules armata romana

Aeronava C-130 Hercules 

La 28 ianuarie 2002, primii militari români care au plecat în misiune în Afganistan au fost cei din plutonul de poliţie militară, comandaţi de locotenent-colonelul Gheorghiţă Teodorescu şi cei din echipajul aeronavei C-130 Hercules. Transportul personalului, tehnicii şi materialelor s-a executat cu aeronava C-130 B, din dotarea Forţelor Aeriene Române. La misiunea ISAF, partea română a angajat forţe încă de la începutul misiunii (februarie 2002), constând într-o aeronavă de transport C-130 B Hercules, un pluton de poliţie militară, personal de stat major şi ulterior un detaşament de informaţii militare, o echipă de control trafic aerian şi militari în două echipe de reconstrucţie a provinciilor (P.R.T./Provincial Reconstruction Team).

Începînd cu luna septembrie 2006 Batalionul de manevră care executa misiuni în cadrul „Enduring Freedom” a trecut în subordinea Regional Command South/ISAF şi a fost redislocat de la Kandahar la Qalat, iar datorită cerinţelor operaţionale, în perioada 2006–2008, efectivele acestuia au fost dublate. Misiunea Batalionului de Manevră au fost: executarea de acţiuni militare în cadrul Operaţiei ISAF pentru sprijinul forţelor de securitate afgane (ANSF), în cooperare cu Forţele Coaliţiei (OPERAȚIA ENDURING FREEDOM – OEF), în scopul de a asista Guvernul Republicii Islamice Afganistan pentru extinderea influenţei, exercitarea autorităţii şi menţinerea acesteia. Batalioanele de manevră au forţele dispuse în diferite FOB-uri (Forward Operating Base) şi execută următoarele sarcini:

• consolidarea securităţii şi reconstrucţia în zonele din vecinătatea oraşului Qalat;

• conducerea acţiunilor militare pentru securizarea şi controlul liniilor de comunicaţii din lungul autostrăzii A1, în vecinătatea rutelor cheie;

• menţinerea iniţiativei militare prin planificarea şi conducerea acţiunilor din cadrul operaţiilor de stabilitate şi securizare în care sunt implicate forţele NATO şi Forţele de Securitate Afgane din provincie;

• menţinerea pe o perioadă îndelungată a efectelor obţinute, prin interzicerea contactului forţelor insurgente cu populaţia;

• sprijinirea extinderii autorităţii guvernului afgan şi dezvoltarea capacităţii instituţiilor guvernamentale, în paralel cu coordonarea eforturilor de reconstrucţie.

Efectivele româneşti au fost suplimentate în anul 2010 cu aproximativ 600 de militari, prin introducerea a încă unui batalion de manevră. Batalioanele de manevră, cu un efectiv de aproximativ 610 militari fiecare, execută misiuni în cooperare cu Forţele NATO şi ANA/ANSF în scopul eliminării influenţei insurgenţilor şi menţinerii controlului operaţional şi a libertăţii de mişcare din zona de responsabilitate (provincia Zabul), precum şi pentru sprijinirea autorităţilor afgane în consolidarea securităţii.

militari romani

România participă, de asemenea, la efortul de mentorizare a Armatei Naţionale Afgane, începând din luna octombrie 2008, când a fost introdusă în teatrul de operaţii prima Echipa Operaţională de Consiliere şi Legătură (OMLT) de tip garnizoană, care a participat la îndrumarea, instruirea şi consilierea militarilor din cadrul unei brigăzi afgane. Ulterior, au fost dislocate încă trei echipe operaţionale de consiliere şi legătură, două tip batalion şi una de sprijin (CS), începând cu iunie 2009, aprilie şi septembrie 2010. Eforturile depuse de militarii români pentru instruirea militarilor afgani, au fost încununate de succes iar prima unitate consiliată a fost declarată operaţională în august 2010. În contextul actual al eforturilor de tranziţie şi al noului concept ISAF, Echipele de consiliere se vor transforma în Echipe de asistenţă militară iar prima echipă de asistenţă va fi dislocată în Afganistan începând cu luna august a acestui an.

România a sprijinit şi sprijină eforturile de operaţionalizare ale armatei afgane în cadrul programului de instruire a Armatei Naţionale Afgane „ANA Training”, începând cu luna iunie 2003, în cadrul operaţiei „Enduring Freedom”, iar din luna mai 2010, în cadrul misiunii ISAF. Efectivele iniţiale de 46 de militari au suferit modificări, funcţie de cerinţele operaţionale ale structurii, în luna ianuarie 2011 acestea fiind de 27 de militari. Începând cu anul 2011, efectivele detaşamentului ANA Training au fost suplimentate cu 20 de instructori, prin introducerea în organizarea pentru misiune a unor echipe de instructori pentru Şcoala de Tancuri, Şcoala de Subofiţeri şi Batalionul de instruire funcţii specializate.

utilaj militar

Suplimentarea efectivelor româneşti din Afganistan a condus şi la creşterea nevoilor de sprijin logistic, cu impact asupra responsabilităţilor şi structurii Elementului Naţional de Sprijin, care a participat în teatrul de operaţii Afganistan începând cu ianuarie 2004, având ca misiuni: asigurarea sprijinului logistic prin aprovizionarea contingentelor naţionale cu materiale trimise din ţară sau prin contractarea acestora pe plan local şi stabilirea legăturilor cu celelalte structuri militare sau civile care acţionează în teatru, în vederea integrării în sistemul de sprijin multinaţional.

Structura de sprijin naţional din teatrul de operaţii cuprinde un element naţional de comandă care are în subordine elementul dispuse pe aeroporturile din Kandahar şi Kabul.

În data de 30 martie 2006, Forţele Aeriene Române au preluat comanda Aeroportului Internaţional Kabul (KAIA), de la Forţele Aeriene Elene. Ceremonia a fost prezidată de locţiitorul comandantului Forţei de Asistenţă de Securitate Internaţională în Afganistan (ISAF), generalul maior Hans-Werner Ahrens. Cei 39 de militari români au preluat funcţii în structura administrativă şi în cea de comandă a aeroportului, desfăşurându-şi activitatea în cadrul Forţei de Asistenţă de Securitate din Afganistan, ISAF, aflată sub comanda operaţională NATO.

Îmi amintesc de o vizită în Kuweit, întorcîndu-ne din Irak, împreună cu fostul secretar de stat în Ministerul Apărării Naţionale, dr. George Cristian Maior, responsabilul de atunci cu politicile de integrare a armatei în structurile NATO. Domnia sa, un interlocutor fascinant (!), mi-a spus atunci, plimbându-ne, într-o seară, prin secţiunea de „electronice” a Bazarului din Kuweit City, că „succesul extraordinar şi profesionalismul exemplar al militarilor români în Afganistan au convins partenerul nostru strategic, Statele Unite ale Americii, că armata română, dacă va fi primită în NATO, va fi un furnizor important de securitate pentru colegii din Alianţă.” George Maior prefigura atunci, în acea seară caldă de vară, pe malul Golfului, următorul pas al României, integrarea în Uniunea Europeană. „Dacă acest lucru se va întâmpla, îţi spun să ştii, Armata Română va avea un rol determinant: este prima instituţie reformată a ţării şi, în acest context, este un exemplu pentru celelalte instituţii ale statului, că se poate. Militarii români sînt cei mai buni ambasadori pro-integrare a României în Lumea Occidentală!”

Prin sacrificiu, performanţă şi profesionalism, dedicaţie şi determinare, Armata României se prezintă astăzi, la 12 ani de la prima participare în misiunea din Afganistan, ca o instituţie reformată şi solidă, interoperabilă şi compatibilă cu armatele statelor membre NATO şi UE, fiind un factor activ de securitate, un contributor major la îndeplinirea angajamentelor internaţionale ale statului român.

Armata României este un ambasador veritabil al imaginii României în lume!

Mario Balint

Corespondent Radio România Actualități

Foto: Radio România Actualități

Vezi și: „Luptătorii din umbră ai Armatei României” de Radu Dobrițoiu

 „Poveste din Afganistan” de Ilie Pintea

1 comentariu la „Povești din spatele uniformei. Despre țara mea. Povestea Kandaharului sau despre despre o „armată de ambasadori””

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *