Prima transmisiune directă din studioul Radio Metropolitan Opera la Radio România Muzical

Radio România Muzical prezintă în 5 martie 2011, de la ora 19.50, o Seară de operă cu totul specială: pentru prima oară în istoria de 13 ani a transmisiunilor directe realizate de la Opera Metropolitan din New York, realizatorul transmisiunii, Luminiţa Arvunescu, va comenta din Studioul Radio Metropolitan International.

Este o premieră ca un realizator de radio din România să comenteze un spectacol de la MET chiar de la faţa locului. Până acum, doar Radio France şi Radiodifuziunea canadiană CBC au mai propus publicului lor această formulă de prezentare.

Spectacolul transmis în direct la Radio România Muzical este Armida de Gioacchino Rossini, una dintre operele rar abordate atât pe scenă cât şi în studiourile de înregistrări, a cărei primă reprezentaţie pe scena operei new-yorkeze este legată de numele unei dive americane: Renée Fleming.

Aşadar, pe 5 martie, rolul Armidei va fi interpretat de soprana Renée Fleming, având alături nu mai puţin de şase tenori: Lawrence Brownlee, Kobie van Resburg, Barry Banks, Yeghishe Manucharyan, John Osborn şi Antonino Siragusa. La pupitrul dirijoral se va afla italianul Riccardo Frizza.

Invitatul Luminiţei Arvunescu în studioul Radio Metropolitan Opera este Vlad Iftinca, pianist şi coach în cadrul Programului Lindemann Young Artist Development şi fost colaborator al Renattei Scotto la Academia de Muzică a acesteia, partener de recital pentru cântăreţi ca Thomas Hampson, Deborah Voigt sau Luca Pisaroni. Tot în cadrul acestei transmisiuni directe, publicul va putea asculta interviurile acordate în exclusivitate pentru Radio România Muzical de Renée Fleming, Lawrence Brownlee şi Riccardo Frizza.

Radio România Muzical este postul public din cadrul SRR prin intermediul căruia se realizează schimburile muzicale internaţionale, iar calitatea de membru activ al Uniunii Europene de Radio îi conferă posibilitatea de a prelua, în direct sau în retransmisie, evenimente muzicale de pe cele mai importante scene de concert şi de operă ale lumii.

Transmisiunea directă va fi preluată şi pe frecvenţele Radio România Cultural.

Luminiţa Arvunescu: „Aşadar, după 13 ani de când a făcut prima sa preluare în direct prin satelit a unui spectacol din Stagiunea Uniunii Europene de Radio (UER), SEARA DE OPERĂ ajunge şi în Studioul Radio Metropolitan Opera din New York.

Până în acest moment, au fost transmise în direct zeci de spectacole – începând cu cele radiodifuzate de MET şi spectacolele cu care şi-a deschis fiecare stagiune Teatrul „Scala” din Milano şi până la preluările din actuala Stagiune, de la Operele de Stat din Viena şi München: Seri de operă difuzate simultan pe lungimile de undă Radio România Muzical şi Radio România Cultural, iar mai nou, pe Internet. Comentate în direct din Studioul Radio România din Bucureşti, aceste spectacole au adus la microfon şi o pleiadă întreagă de artişti şi specialişti în operă: îi ştiţi, le-aţi urmărit părerile – numele lor nu le mai repet.

Ceea ce vreau însă să subliniez este că prima preluare în direct prin satelit, în 1998, ca şi această primă transmisiune de operă din afara instituţiei, de pe 5 martie, nu se face deloc întâmplator de la MET. Ci pentru că, după 12 ani de preluări în direct şi încă trei ani în plus, de mai înainte – în care am difuzat spectacole de pe efectiv toate scenele importante ale lumii, am ajuns la concluzia că nici o altă instituţie culturală nu ştie să lupte mai mult şi mai bine pentru operă, ca acest faimos teatru liric new yorkez!

Aşa este:

• admir faptul că MET-ul şi-a câştigat, până în acest moment, cea mai larga audienta pentru spectacolele sale – intrând din 1993 în Europa prin aceste transmisiuni radio prin satelit şi de doi ani încoace, monopolizând cu formula sa video în High Definition, zeci de cinematografe;

• admir faptul că a abordat întotdeauna repertoriul de operă cu un nemărginit respect – ţinându-se departe de aberaţiile regizorale dar, adaptându-şi mereu producţiile cerinţelor şi exigenţelor unui public modern;

• admir calitatea teatrului de a lucra aproape exclusiv cu vedete – ceea ce îl face cu atât mai interesant pentru prezent;

• şi, nu în ultimul rând, admir felul în care MET-ul luptă pentru stagiuni de calitate – ştiind că nu e uşor să transformi fie şi cea mai bună «materie», seară de seară, în spectacole de succes.

Aşa că, dacă v-aţi pus întrebarea, firească – până la urmă! – «de ce am ales ca prima deplasare a SERII DE OPERĂ să fie făcută la MET?» – iată răspunsul: Pentru că Succesul MET-ului este o lecţie de învăţat pentru orice om sau instituţie de cultură.

Armida este una dintre operele rossiniene cu cele mai puţine reluări atât în Europa cât şi în Statele Unite; iar la MET a fost pentru întâia oară pusă în scenă abia în stagiunea trecută.

Rar, a fost abordată şi în studioul de înregistrări, în principal din acelaşi motiv: unde să gaseşti trei tenori excelenţi pentru Rinaldo, Ubaldo si Carlo (şi alţi trei, capabili să-i secondeze onorabil pe primii?!); iar în afară de aceasta, nu oricând se găseşte o soprană care să impresioneze într-atât, încât să fie de ajuns ca prezenţă feminină într-un spectacol sau chiar înregistrare.

Cu alte cuvinte, Armida este o operă rară: şi orice moment cu ea sau al ei, trebuie preţuit în prezent. De altfel, prima reluare din secolul trecut s-a datorat divinei Maria Callas; în timp ce, prima ei reprezentaţie la MET, va rămâne definitiv legată de numele unei Dive americane: Renée Fleming.

Soprana? Renée Fleming, deci: într-unul dintre cele mai dificile roluri feminine de opera (Armida), în primul rând din cauza extensiei lui în registrul de contraalto, apoi pentru pasajele lui de virtuozitate mai ales din aria „D’amore al dolce impero”, pentru pasiunea şi senzualitatea cu care trebuie să fie investit personajul – nu numai în duetele de dragoste.

Cei şase tenori? O colecţie de voci – extrem de variate ca timbralitate şi fiecare, de mare calitate: în frunte, desigur cu Lawrence Brownlee (Rinaldo, iubitul Armidei), cu Kobie van Resburg (Ubaldo) şi Barry Banks (Carlo) – în prima linie, Yeghishe Manucharyan (Eustazio), John Osborn (Goffredo) şi Antonino Siragusa (Gernando) – în a doua.

Cei doi başi? Peter Volpe şi David Crowford – în roluri minore; în schimb dirijorul? – un maestro al ruladelor belcantistice: italianul Riccardo Frizza.”

2 comentarii la „Prima transmisiune directă din studioul Radio Metropolitan Opera la Radio România Muzical”

  1. Este,cred eu,un moment emotionant totusi.O premiera,un regal caruia poate ii vor succede alte regaluri de aceasta maniera.Trebuie luat in calcul faptul ca este prima transmisie live din America,deci inca mai avem sanse sa mai perseveram in cultura si sa o revolutionam prin intermediul mass-media,chiar daca este o tara in care noncultura e caracteristica principala.MET-ul,insa este un legan al culturii,aici evoluand cei mai buni si acestora ar trebui sa li se acorde o atentie deosebita din partea ascultatorilor posturilor de radio nationale.Trebuie urmarit fiecare mic amanunt al acestui „experiment” media si analizat in detaliu,referitor la performanta acestor voci bine slefuite.Sa ne imaginam ca exista in acea sala conationali care participa nu doar din dragoste pentru muzica,ci din dorinta de a savura intr-o singura zi placerea de a asculta si a „contempla” rezultatul studiilor masive de ani de zile pana astazi,fiind o incununare a vietii lor.Clipe din viata lor,presarate cu emotii,simultan dorinta de a fascina prin prestatia lor publicul,starnind la randul lor emotii,sperante,sentimente inaltatoare in sufletul spectatorilor,urmate de lungi aplauze strans legate de starea de spirit a acestora.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *