Pușa Roth, inefabila dăruitoare de lumini

pusa-roth

Să vezi şi să nu crezi! Tocmai pe când mă pregăteam să aştern în acest colţ de pagină câteva gânduri despre acel subtil şi savuros Dialog imaginar cu Anton Pann pe care l-a construit cu inteligenţă şi cu atâta har Puşa Roth, aflu că exact peste o zi adorabila noastră prietenă adaugă un an la cununa de minuni a vieţii sale. Ce aş putea face, atunci, mai bine decât să amân – nu pentru multă vreme, vă asigur – modestele mele adnotări cu veleităţi de cronicuţă spre a face plecăciunea cuvenită în faţa sărbătoritei noastre.

pusa roth teatru

De fapt, încercând (cam nedibaci, recunosc) să îi întorc, în acest fel, câte ceva din frumuseţile şi preţurile noi, din curcubeul de minunăţii pe care Puşa Roth ni le dăruieşte aşa după cum numai ea ştie şi poate să o facă.

De fapt, atunci când spui Puşa Roth spui o viaţă dăruită cu o adorabilă încăpăţânare slujirii Artei şi Culturii, de fapt idealurilor umanismului plenar făcut să dăinuiască dincolo de opreliştea Timpului şi a Spaţiului. Sunt, iată!, ani buni de când acest nume – Puşa Roth – s-a îngemănat cu ideea de propăşire a ideilor perene care dau înţeles Condiţiei Umane. În primul rând, valorilor spirituale. Care, în acest timp searbăd în care aproape că nu mai există decât valoare de schimb şi valoare de întrebuinţare, pentru unii, par a fi sortite să se aneantizeze. Noroc, astral noroc mai avem dacă există şi asemenea risipitori, precum este prin excelenţă Puşa Roth, oameni care au ales calea undelor spre a ne da de ştire că „nu mor caii când vor câinii”– altfel spus că geniul creator al umanităţii nu poate fi scos la mezat pe tarabele unde domneşte legea de junglă a meschinei „mâini invizibile a pieţei”. Citește integral în Revista Teatrală Radio.

Șerban Cionoff

Arhiva rubricii Aniversare

1 comentariu la „Pușa Roth, inefabila dăruitoare de lumini”

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *