Recital extraordinar al Cvartetului „Mercury”

Marţi, 20 decembrie 2011, ora 18.30, în Aula Palatului Cantacuzino din București (Calea Victoriei nr. 141) va avea loc recitalul extraordinar al Cvartetului „Mercury” din Marea Britanie. În program: Quatuor pour la fin du temps de Olivier Messiaen și Catch de Thomas Ades. Componența formației: Vlad Hîrlav-Maistorovici, vioară (România), Corentin Chassard, violoncel (Franţa), Harry Cameron-Penny, clarinet (Anglia), Antoine Françoise, pian (Elveţia). Turneul în România al Cvartetului „Mercury” este organizat Muzeul Național „George Enescu” București și Asociația Culturală „Paul Constantinescu 2009” Ploiești.

Cvartetul „Mercury” este alcătuit din instrumentişti de mare succes ai scenei contemporane britanice. Ansamblul este activ pe trei planuri: abordări ale capodoperelor secolelor XX şi XXI (pe care le interpretează ca formaţie de sine stătătoare sau în colaborare cu artişti renumiţi), comenzi de lucrări noi pentru această combinaţie de instrumente (în special de compozitori din generaţia tânără cu care are colaborări în numeroase proiecte şi ateliere) şi diferite experimente improvizatorice.

Cvartetul „Mercury” a luat fiinţă în cadrul Colegiului Regal de Muzică de la Londra, din dorinţa celor patru membri, pe atunci studenţi, de a realiza lucrarea Cvartet pentru sfârşitul timpului de Olivier Messiaen, pe care au prezentat-o în cele mai prestigioase săli de concerte: Jacqueline Du Pré Music Building, Holywell Music Rooms, Sheldonian Theatre (Oxford), St. Martin-in-The-Fields, St. James’s Piccadilly, The National Gallery (London), The Great Hall (Dartington), Dinan Conservatoire de Musique (France), dar şi în spaţii scenice alternative, neconvenţionale.

În anul 2008, cvartetul a câştigat concursul „Battle of the Bands” organizat de Casa de discuri NonClassical, cu o lucrare integral improvizată. A urmat o serie de apariţii în cluburi de jazz şi de muzică alternativă, şi lansarea CD-ului Mercury Acoustic, un album curajos care conţine lucrări improvizate alături de remix-uri electronice aparţinând unor DJ, produs de Gabriel Prokofiev şi distribuit de Naxos în Marea Britanie, SUA, Germania şi Olanda.

În anul 2009, formaţia a iniţiat un proiect la King’s College din Londra, care a provocat scrierea a trei lucrări noi pentru cvartet de către compozitorii doctoranzi și care s-a încheiat cu un atelier condus de compozitorul George Benjamin. În acelaşi an au făcut o comandă tânărului compozitor englez Mark Simpson, care a scris lucrarea Ariel, pe care cvartetul a interpretat-o la Concertul Aniversar Mark Anthony Turnage la Holywell Music Rooms din Oxford. În 2010 cvartetul a fost ansamblu în rezidenţă al Şcolii Internaţionale de Vară de la Dartington, unde membrii  formației au lucrat îndeaproape cu 6 tineri compozitori, sub mentoratul lui Julian Anderson.

În 2011 cvartetul a lansat propria serie de concerte numită Mercury RADAR, la sala The Forge din Londra. Seria are drept ţintă realizarea a opt comenzi pe an, prin aceasta constituindu-se în adevărată rampă de lansare pentru noua generaţie de compozitori.

În 2012 cvartetul va susţine un turneu european dedicat împlinirii a 100 de ani de la compunerea capodoperei Pierrot Lunaire de Arnold Schönberg.

Despre Mercury Quartet:

• „…virtuozitate şi dăruire…” – George Benjamin, compozitor, Şef al Departamentului de Compoziţie de la King’s College din Londra.

• „…cu siguranţă, cel mai vivace şi mai talentat grup de tineri muzicieni din Marea Britanie…” – Julian Anderson, compozitor, Şef al Departamentului de Compoziţie de la Guildhall School of Music and Drama, Compozitor Rezident la London Philharmonic Orchestra.

• „Ca fostă membră a Cvartetului «Electric Phoenix» şi colaborator al cvartetelor «Kronos», «Arditti» sau «Hilliard», pot spune ca «Mercury» sunt din aceeaşi ligă, şi vor avea un viitor strălucit.” – Linda Hirst, soprană, Şefa Departamentului Vocal la Trinity College din Londra.

Vlad Hîrlav-Maistorovici îmbină cariera de violonist cu cea de compozitor. În calitate de interpret, apare la festivaluri şi pe scene importante ale lumii, interpretând lucrări din repertoriul clasic cameral şi concertant, dar şi din sfera contemporană. În calitate de compozitor, colaborează cu interpreţi şi ansambluri de renume mondial.

Corentin Chassard este un violoncelist francez polivalent. Ca violoncelist baroc a colaborat cu numeroase ansambluri de instrumente autentice, este membru al duo-ului „Partial Gathering” şi al ansamblului „Octandre”. Este profesor de violoncel, pian şi muzică de cameră la Școala de muzică franco-engleză Music All din Londra.

Harry Cameron-Penny este unul dintre cei mai promiţători clarinetişti englezi ai generaţiei sale. Câştigător al Concursului de muzică contemporană „Park Lane Group,” Harry se simte la fel de confortabil în repertoriul simfonic cât şi cel cameral, în jazz sau în muzica pop (alături de grupul „These New Puritans”).

Antoine Françoise este un virtuoz modern al pianului. Apare ca solist sau apartenent al unor ansambluri de cameră ca NEC, London Sinfonietta, Duo Françoise-Green. A lucrat cu numeroşi compozitori de anvergură mondială, ca Hanspeter Kybutz sau Eric Godiberd. Este profesor de pian contemporan la Royal College of Music.

Olivier Messiaen (1908, Avignon – 1992, Clichy), compozitor, organist şi ornitolog francez, s-a format la Conservatorul din Paris sub îndrumarea lui Paul Dukas, Maurice Emmanuel, Charles-Marie Widor şi Marcel Dupré. Între anii 1941 şi 1978 a fost profesor de armonie şi compoziţie la Conservatorul din Paris. Printre elevii săi deveniţi celebri se numără şi Pierre Boulez. Muzica lui Messiaen este complexă din punct de vedere ritmic (el a fost interesat de prozodiile vechi, greacă şi hindusă), fiind bazată, melodic şi armonic, pe modurile cu transpunere limitată, inovaţii proprii ale lui Messiaen.

Quatuor pour la fin du temps (Cvartet pentru sfârșitul timpului) a fost inspirat de Apocalipsa Apostolului Ioan. Olivier Messiaen a scris această lucrare în timpul celui de-al doilea război mondial, în anul 1940, când era prizonier în Lagărul de la Görlitz. În acest lagăr l-a întâlnit pe violoncelistul Étienne Pasquier, fondatorul celebrului Trio Pasquier (format din Étienne şi fraţii săi). Lucrarea scrisă pentru a fi interpretată de muzicienii în detenţie din lagăr, a fost prezentată pentru prima oară la 15 ianuarie 1941 de către Étienne Pasquier (violoncel), Jean le Boulaire (vioară), Henri Akoka (clarinet) şi Olivier Messiaen (pian) chiar în lagăr, în faţa unei audienţe de deţinuţi şi paznici. Şase luni mai târziu, cei patru muzicieni au fost eliberaţi şi repatriaţi în Franţa. Olivier Messiaen a reluat prezentarea lucrării la Théâtre des Mathurins din Paris, în compania lui Étienne Pasquier, Pierre Pasquier (vioară), şi Henri Akoka, înainte ca acesta să se exileze în Israel datorită prigoanei evreilor.

Lucrarea este concepută în opt părţi şi durează în jur de 50 de minute. Cele patru instrumente nu cântă în ansamblu decât în două mişcări.

Partea I, intitulată Liturgie de cristal (Liturghia de cristal) este dedicată clarinetului solist în timp ce instrumentele celelalte improvizează. Iată comentariul lui Messiaen de la începutul mişcării: „Un oiseau soliste improvise, entouré de poussière sonore, d’un halo d’harmoniques perdus très haut dans les arbres”.

Partea a II-a, Vocalise pour l’ange qui annonce la fin du temps (Vocaliză pentru îngerul care anunţă sfârşitul timpului) este dedicată viorii, pianului şi violoncelului. Clarinetul nu intervine decât la începutul mişcării şi în Coda.

Partea a III-a, Abîme des oiseaux (Abisul păsărilor), de mare dificultate, este încredințată exclusiv clarinetului.

Partea a IV-a, Intermède (Interludiu) reuneşte vioara, violoncelul şi clarinetul într-o mişcare aproape academică.

Partea a V-a, Louange à l’Éternité de Jésus (Laudă Eternităţii lui Iisus) este foarte lentă şi este încredinţată violoncelului şi pianului, constituindu-se într-o cantilenă lentă, extatică la violoncel, subliniată de acorduri repetate la pian.

În Partea a VI-a, Dans de la foureur pour les sept trompettes (Dans frenetic pentru cele şapte trompete) cele patru instrumente cântă la unison într-o mişcare de mare rigoare în cadrul seriei ritmice. Aici putem întrevedea unica aluzie din întreaga lucrare la Judecata de Apoi. Mişcarea se încheie cu un fortissimo cvadruplu, care trebuie să producă un efect terifiant.

Partea a VII-a, Fouillis d’arcs-en-ciel, pour l’ange qui annonce la fin du temps (Întrepătrunderea curcubeelor, pentru îngerul care vesteşte sfîrşitul timpului), concepută pentru cele patru instrumente, este „pandantul” celei de-a doua, fiind construită pe aceeaşi schemă.

Partea a VIII-a, Louange à l’Immortalité de Jésus (Laudă Nemuririi lui Iisus), este „pandantul” celei de-a V-a. Vioara, aici instrument solist, este acompaniată numai de pian. Acestă secțiune a lucrării este de fapt o transcriere a Dipticului pentru orgă, compus de Messiaen în 1930.

Născut la Londra în 1971, Thomas Ades este unul dintre cei mai importanţi compozitori contemporani din Marea Britanie şi din lume, pianist şi dirijor. A compus muzică de cameră, simfonică şi operă.

A studiat pianul cu Paul Berkowitz şi ulterior compoziţia cu Robert Saxton la Guildhall (Londra), continuându-și studiile de compoziţie la Kings College din Cambridge cu Alexander Goehr şi Robin Holloway. Este profesor onorific de Compoziţie de la Royal Academy of Music şi Doctor Honoris Causa al Universităţii din Essex. Este membru de onoare al Academiei Regale de Muzică a Suediei.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *