Revista Teatrală Radio: Ion Lucian la rubrica „Remember” de Annie Muscă

ion lucian mari actori români

Marți, 22 aprilie 2014

Unul dintre cei mai longevivi actori de comedie, artist emerit, membru al Uniunii Scriitorilor și al Societaţii Autorilor şi Compozitorilor Dramatici de la Paris, fondator și director al Teatrului Excelsior, societar de onoare al Teatrului Național din București, pe scena căruia urca la 18 ani, în haina cea adevărată a actorului, Ion Lucian (22 aprilie 1924–31 martie 2012) avea să cucerească inima publicului, înregistrând succes după succes. Fostul student al maestrului Ion Manolescu avea să călătorească, de-a lungul celor aproape șapte decenii de carieră, din teatru în teatru, din oraș în oraș, dar și peste hotare timp de 25 de ani, la spectacole și congrese internaționale legate de arta de a fi actor și regizor. Cel care în afară de operă făcuse tot, cum îi plăcea să spună, a marcat lumea teatrului românesc prin rolurile antologice interpretate și prin iubirea pentru cel mai tânăr public – copiii. Nu o dată, trecătorii îi strângeau mâna în stradă maestrului cu suflet generos, cu voce surâzătoare și un limbaj al ochilor rar întâlnit.

ion lucian annie musca remember revista teatrala radio

Ion Lucian

S-a născut la București pe 22 aprilie 1924 într-o familie preocupată de studiu, fiind al doilea copil, mult așteptat de Iorgu și soția sa, după drama pierderii primului lor băiat, cu 10 ani înainte.

Tatăl, Iorgu (fiu de preot din Girov – Roman), șef de personal la CFR, avusese până în 1933 și o societate de construcții șosele și poduri. Anii de criză însă, i-au adus pierderea agoniselii și începerea unei vieți de la zero, ca expert contabil la Uzinele Electrica, cu sediul central la ion lucian la varsta de 87 de aniPloiești. A venit apoi anul 1939, cu cedarea Cadrilaterului, iar tatăl lui Ion a fost nevoit să rămână la Balcic să administreze ion lucian la varsta de 87 de aniuzinele românești de acolo. Viitorul actor avea 16 ani și a trăit toată acea perioadă doar alături de mamă, o femeie deosebită, și ea cu rădăcini moldovene, casnică, dar cu un simț autodidact bine conturat. De la această ființă pe care o păstra actorul mereu în inimă a învățat înainte de a merge la școală cititul și scrisul. Tatăl, cu o viață mai boemă, deseori plecat în deplasări cu slujba, voia să-l vadă inginer, de aceea a și studiat științele exacte la liceu. Dar Ion avea înclinații spre arta spectacolului. Era un copil vesel, care avea să trăiască durerea pierderii mamei în 1947, pe scenă, într-o comedie de succes a lui G. B. Shaw, intitulată parcă sugestiv: Nu se știe niciodată. Se scurseseră doar 20 de minute de la momentul în care ființa dragă îi murise pe brațe… Tatăl murise mai devreme. Vestea tragică o aflase în timpul unui turneu cu Naționalul. Iorgu, care își învățase fiul să lase loc de „bună ziua” pe unde trece, sfârșise accidental în urma unei congestii pulmonare provocate de condițiile aspre în care stătuse în timpul bombardamentelor din 1944. Părinților, care l-au iubit enorm și veneau la teatru să-l vadă, le-a păstrat o caldă aducere-aminte. Vezi Revista Teatrală Radio.

 Annie Muscă

Mâine, marți, 22 aprilie 2014, un amplu portret monografic și fragmente audio și video cu Ion Lucian

rubrica remember annie musca revista teatrala radioReamintim că la rubrica Remember a Revistei Teatrale Radio, Annie Muscă vă oferă în fiecare lună articole cu caracter monografic despre cei sosiți sau plecați în luna respectivă, chiar în ziua care marchează data nașterii sau a trecerii lor în neființă, ilustrate cu fragmente semnificative din spectacole de teatru și filme și grupaje de fotografii. Intenționăm astfel să păstrăm vie imaginea actorilor care au scris pagini de referință în istoria teatrului românesc.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *