Școala în alte timpuri (XXVI)

Societatea Tinerimea Romana

„Tinerimea română” în 1928

În 1928, Societatea „Tinerimea română” a împlinit 50 de ani de existenţă. Jurnaliştii de la „Universul” i-au dedicat mai multe articole şi reportaje în care au arătat importanţa deosebită a acestui centru în viaţa şcolarilor şi a comunităţii. Iată ce notau la data de 19 mai:

„Ieri după-amiază au început concursurile între elevi şi studenţi organizate de societatea «Tinerimea română». Au participat elevi veniţi de la toate şcolile din ţară şi studenţi de la cele patru universităţi.

Numeroase grupări de şcolari şi şcolăriţe, în pitoreştile noastre costumepalatul societatii tinerimea romana naţionale au dat un aspect deosebit capitalei.

Pentru foarte mulţi dintre şcolarii veniţi la aceste concursuri a fost prilej de a vedea capitala ţării pe care nu o cunoşteau decât din cele citite şi auzite.

Astăzi dim. elevii vor vizita expoziţia de avioane de la Băneasa. La sediul societăţii «Tinerimea română» vor ţine conferinţe dnii G. G. Antonescu, prof.univ., g-ral Pavelescu şi A. Popovici Bâsuoşeanu.

După-amiază vor vizita monumentele şi instituţiile de cultură iar seara se va da o recepţie în sala de festivităţi a societăţii, în onoarea congresului profesional care însoţeşte pe copii.”

„Universul”, 23 mai 1928

„Universul”, 23 mai 1928

Miercuri, 23 mai, publicaţia revine cu un amplu articol intitulat 50 de ani de la Ȋnfiinţarea soc. „Tinerimea română”:

„Duminică au urmat serbările organizate de soc. «Tinerimea română» pentru delegaţiile de elevi din şcolile secundare din ţară.

Delegaţiile şcolare au defilat la ora 12, în faţa palatului regal din calea Victoriei. Elevii şi elevele în pitoreşti costume naţionale – proprii fiecărei regiuni – purtau placarde cu denumirea şcolii şi a judeţului respectiv. În capul convoiului erau fanfarele şcolare.

La balconul palatului regal au stat M. S. Regina Maria, dnele de onoare, dnii C. Hiott, ministrul palatului şi Paul Angelescu, ministru de război.

Elevii au ovaţionat îndelung pe M. S. Regina, iar muzicile au intonat imnul regal.

După-amiază, în prezenţa Patriarhului dr. Miron Cristea, Înalt-Regent şi a dlor N. Dumitrescu, general Nicoleanu, a membrilor «Tinerimei» şi a unui imens public, au continuat în Parcul Carol, serbările organizate cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la înfiinţarea societăţii.

A impresionat defilarea carelor alegorice. S-au remarcat carele şcolilor normale din Tighina, de fete şi băieţi din Abrud, şcolii comerciale superioare nr.2 şi inferioare nr.4 din Bucureşti, liceului de stat din Baia-Mare, şcolii normale şi liceului din Tg.-Jiu, carul aviaţiei, carul şcolilor militare, şcolii ortodoxe din Bucureşti, carul «Caselor Naţionale», şcolii superioare de meserii din Bucureşti etc..

Ieri la ora 11 dim. s-a făcut în prezenţa M.S. Reginei Maria, sărbătorirea a 50 de ani de la înfiinţarea soc. «Tinerimea română» în marea sală de festivităţi. Erau de faţă dnul profesor N. Iorga, dna Simona Lahovary, dnii: general Manolescu, Trancu Iaşi, Mereuţă Nichifor, peste 3000 de eleve, elevi, profesori, profesoare, intelectuali. […] D. Nae Dumitrescu (preş. al soc. „Tinerimea română”) a salutat asistenţa care a încurajat totdeauna această instituţiune făcându-se  părtaşe la sărbătorirea de azi […]. Azi sunt peste 10.000 de membri […].”

ziarul universul 1928

Două lucruri mi-au atras atenţia atunci când am citit aceste articole din care v-am prezentat fragmentele de mai sus:

Primul se referă la grafie, cel de-al doilea la claritatea mesajului transmis.

Vă rog să observaţi că autorii nu fac exces de majuscule atunci când scriu denumirile unor substantive comune precum „palat regal, capitală, şcoală normală sau şcoală comercială”. E firesc să fie aşa. Avem mai multe şcoli normale, mai multe comerciale, ortodoxe etc. În vremurile actuale, necunoaşterea şi dorinţa de epatare a multor jurnalişti au pus presiune pe scrierea articolelor de presă. Acestea s-au transformat pentru cititori în lecturi cu obstacole. Toate denumirile de mai sus se scriu azi cu majuscule. Lor li se adaugă „D-na, D-nul, Ministrul, Directorul etc.”, de parcă funcţia vremelnică ne-ar conferi ceva sânge albastru. Meteahna ne-a fost transmisă din evul comunist atunci când talpa ţării ajunsă la conducerea ei a simţit nevoia să-şi înnobileze titlul de „tovarăş” cu literă mare. Nu-i aşa? Nu putem fi toţi miniştri, directori sau domni. În perioada interbelică puteau.

Claritatea exprimării şi a relatării faptelor aşa cum s-au petrecut n-are nimic spectaculos, ca anunţurile-bombă ale presei făcute în România ultimilor 25 de ani. Nici nu e nevoie. Prin stilul abordat, întâmplările de-atunci sunt mult mai interesante decât cele de-acum. În 2016, titlul pune presiune pe emoţia oamenilor, iar conţinutul cade în derizoriul banal al mediocrelor existenţe dornice să sclipească preţ de-o ştire virtuală.

Ne vom întoarce, însă, curând, în 1928…

Mirela Nicolae

logo liber sa spun  Vezi: arhiva „Școala în alte timpuri” de Mirela

Nicolae

Arhiva categoriei Educație

logo revista teatrala radioArhiva rubricii Teatru și educație de Mirela Nicolae, Revista Teatrală Radio

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *