Școala în alte timpuri (XXX)

universitatea2

Incompatibilităţi profesorale

Ȋn perioada interbelică, legile statului privitoare la stările de incompatibilitate nu erau doar clare, ci şi drastice. Nu aveai voie să predai în învăţământ şi, în acelaşi timp, să lucrezi în cercetare. Legiuitorul presupunea că activitatea de cercetare este extrem de solicitantă, necesită studiu, concentrare şi viziune aşa încât ai nevoie de timpul necesar pentru a dezvolta ori crea noi teorii, experimente. Calitatea de coordonator în cercetare intra în contradicţie cu aceea de profesor universitar.

ziarul-universul-1928

Articolul pe care vi-l propun spre lectură a apărut la data de 10 iunie 1928 în ziarul „Universul”. Povesteşte despre procesul pe care un şef de lucrări l-a intentat Facultății de Știinţe din Bucureşti pentru a-i fi recunoscută calitatea de conferențiar universitar. Decizia instanţei a fost în defavoarea sa.

La aproape nouă decenii de la această întâmplare mă întreb dacă nu cumva noi, românii, am evoluat atât de spectaculos încât putem să facem deopotrivă educaţie, cercetare şi exercita funcţii de conducere. Uitaţi-vă la câţi şefi din zonele administraţiei publice ori politice şi-au susţinut doctoratul (care înseamnă o activitate de cercetare) în paralel cu funcţia pentru care au fost numiţi sau au dat un concurs. Unii dintre ei, pe lângă cele două activităţi, lucrează şi în proiecte europene (asimilate, de asemenea, cercetării) sau sunt cadre didactice în diverse universitaţi sau şcoli din ţară la care, teoretic, fac naveta. Avem de-a face cu nişte genii? Mă întreb… Lectură plăcută!

„Sarcina de a fi «şef de lucrări» este incompatibilă cu aceea de profesor universitar

Curtea de Casaţie a III-a a statornicit ieri, o interesantă jurisprudenţă, în legătură cu înţelesul şi aplicarea disp. Art. 87 şi 108 din legea învăţământului secundar şi superior.

Procesul este următorul:

D. Dr. Mihail A. Mihailescu, şef de lucrări la institutul de chimie, de pe lângă facultatea de ştiinţe din Bucureşti, a făcut plângere în contencios contra dispoziţiei ce s-a luat în privinţa sa de a fi şters din statul de lefuri al institutului şi de a fi lipsit astfel salariul respectiv (15.000 lei lunar), ca «şef de lucrări».

D-sa a susţinut că din moment ce îşi îndeplineşte cu conştiinciozitate şi reală activitate, încă din 1912 acest serviciu, şi din moment ce ocupaţiunea aceasta nu-i incomodează în nici o măsură sarcina d-sale de conferenţiar universitar, dobândită între timp, nu ar exista niciun impediment sau oprelişte în cumularea ambelor funcţii.

Reprezentantul ministerului instrucţiei publice a obiectat însă, că între funcţiunea de şef de lucrări (ce aparţine corpului superior didactic universitar) există o incompatibilitate categoric exprimată în art 87 şi 108.

Și că prin consecinţă, din moment ce recurentul a dobîndit încadrarea sa în calitate de conferenţiar, în corpul profesorilor universitari, este cu desăvârşire incompatibil să mai păstreze şi sarcina de preparator sau şef de lucrări de laborator.

Ȋnalta Curte adoptând concluziile ministerului şi statornicind astfel acest caz nou de incompatibilitate, în cadrul art. 87 şi 108 din legea învăţământului superior a respins ca nefondat recursul profesorului.”

Mirela Nicolae

logo liber sa spun  Vezi: arhiva „Școala în alte timpuri” de Mirela

Nicolae

Arhiva categoriei Educație

logo revista teatrala radioArhiva rubricii Teatru și educație de Mirela Nicolae, Revista Teatrală Radio

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *