Școala în alte timpuri (XXXI)

gimnastica sportiva

Câte ceva despre gimnastica sportivă

Ȋn gimnaziul pe care l-am urmat la Școala generală nr. 27 din Capitală (fostă “Principesa Ileana”) am avut şansa să-i am ca profesori şi îndrumători pe câţiva oameni de excepţie. Se întâmpla la jumătatea anilor ’70 şi începutul anilor ’80 ai veacului trecut. Am mai scris despre experienţa minunată pe care am trăit-o ca elevă într-o instituţie ideologizată, dar cu un corp profesoral şcolit imediat după război. Una din cele mai speciale figuri de dascăl a fost cea a profesoarei de educaţie fizică şi sport, Gabriela Ionescu.

Fostă gimnastă de performanţă (în anii ’50), doamna Ionescu avea în vremea copilăriei mele vârsta mea de-acum. Părea la corp o jună adolescentă, iar la minte era un sfătuitor ferm şi înţelept. Pe lângă gimnastică, doamna Ionescu practicase mai multe sporturi, printre care şi handbalul. Datorită ei am făcut sport, pentru o scurtă perioadă de timp, la un club sportiv şcolar din Bucureşti. Am abandonat din cauza unor probleme de sănătate şi regret că, mai târziu, nu am reluat activitatea sportivă susţinută. Ca adult, tot datorită îndrumărilor din şcoală ale doamnei profesoare Gabriela Ionescu am făcut ceva educaţie fizică de întreţinere (fitness, gimnastică, jogging) până acum doi ani şi mă gândesc serios să mă reapuc.

Gimnastica sportivă, cea pe care ne-o preda cu asiduitate doamna profesoară în clasele inferioare de gimnaziu, avea o lungă tradiţie în şcoala românească. Eronat se crede că de la Olimpiada sportivă de la Montréal (1976), odată cu ascensiunea Nadiei Comăneci, a crescut şi interesul copiilor şi-al părinţilor pentru acest sport.

foto ziarul universul 1928

Gimnastica sportivă a fost o preocupare naţională pentru profesorii şi administratorii învățământului interbelic.

Iată ce publica ziarul “Universul” la data de 24 mai 1928, într-o corespondenţă primită de la Oradea:

“… sunt câteva impresiuni ce le-am avut asistând în după-amiaza zilei de 20 mai la serbările şcolare din parcul Rhédey (azi, dispărut – n.r.), serbări ce reprezentau un concurs interşcolar de gimnastică atletică şi jocuri sportive, între şcolile secundare de băieţi din Oradea, aranjat de direcţia şi corpul profesorilor  de la liceul “Emanoil Gojdu”[…].

Organizatorul şi conducătorul concursului de atletică interşcolară de la Oradea a fost d. Victor Moşoiu, licenţiat în educaţia fizică de la şcoala respectivă din Bucureşti, profesor la şcoala normală de băieţi, juriul fiind compus din d-nii: lt. Fogaş Paul d ela şcoala de jandarmi; sublocot. Popescu Romulus, educator fizic în reg. 85 inf şi Varga, un campion român la Pentatlon.

eleve-stadion interbelic
Fotografii din ziarul ”Universul”, 1928

Programul a constat în următoarele probe: exerciţii libere suedeze cu muzică, conduse de prof. I. Schotzy de la lic. Gojdu, executate frumos de elevii liceului din cls. II-VII; alergarea pe 100 m (concurs între şcoli) a scos învingători pe elevii Mureşanu şi Păunescu de la lic. Gojdu; aruncarea cu greutăţi pe Hampel Al. (10,30 m), Berea (şc. de comerţ) şi Bondar Ion; aruncarea cu discul pe Hampel, Resz şi Bondar – primul aruncând 32,25 m.

Au urmat apoi sărituri în înălţime fără şi cu prăjină, exerciţii de gmnastică la sol, la paralele, foot-ball etc..

După terminarea concursurilor parţiale a urmat solemnitatea distribuirii premiilor care-au fost înmânate concurenţilor de d-na dr. Gelu Lyry. A fost declarat şampion interşcolar la atletică în Oradea, elevul Hampel Al. din cls. a VIII-a, lic. «Emanoil Gojdu» care a primit ca premiu un ceas de argint oferit de d. primar la municipiului, iar în al doilea rând, elevul Păunescu I.de la acelaşi liceu.”

ziarul universul 1928
Ziarul ”Universul”, 2 iunie 1928

Câteva zile mai târziu, la Bucureşti, începea Congresul profesorilor de gimnastică, un eveniment consemnat de “Universul” în data de 2 iunie 1928:

“Astăzi, vineri, începe al 7-lea congres al profesorilor şi profesoarelor de gimnastică din ţară, la ora 9 dim.,în sala de conferinte a Casei Școalelor [actualul sediu al Ministerului Educaţiei – n.n.], cu următoarea ordine de zi:

1) Darea de seamă pe anul 1927 şi fixarea localităţii unde se va ţine viitorul congres;

2) normele ştiinţifice ce trebuie să stea la baza unei educaţii fizice sistematice;

3) controlul educaţiei fizice în şcoală: organizare şi rezultate;

4) propuneri în vederea unei mai bune realizări a rezultatelor în materie de învăţământ;

5) colaborarea profesorilor şi profesoarelor de gimnastică cu ONEF.”

Presa vremii nu a mai consemnat rezultatele congresului dar, cu siguranţă, ele s-au văzut mai târziu în pregătirea copiilor şi tinerilor.

Îmi doresc ca acele bune obiceiuri să se fi păstrat peste timp, inclusiv în vremea în care doamna Gabriela Ionescu, fostă gimnastă de performanţă, îmi era profesoară. N-a fost aşa. Ce-i drept, pe la începutul anilor ’80, N. Ceauşescu şi activiştii săi au avut ideea înfiinţării “Daciadei”, un concurs sportiv naţional politizat la maxim.

Rămân cu amintirea organizării “Universiadei” de la Bucureşti din 1980, la care am participat ca spectator şi de la care am rămas cu o frumoasă colecţie de cărţi poştale. Totodată, memoria mea reţine prea scurtele ore de sport în care vroiam să fac cele mai năstruşnice exerciţii doar pentru a-i fi pe plac unei profesoare despre care sper că trăieşte indiferent de forma pe care o iau fiinţele.

Mirela Nicolae

logo liber sa spun  Vezi: arhiva „Școala în alte timpuri” de Mirela

Nicolae

Arhiva categoriei Educație

logo revista teatrala radioArhiva rubricii Teatru și educație de Mirela Nicolae, Revista Teatrală Radio

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *