Școala în alte timpuri (XXXII)

serbare scolara

Serbări şcolare

Serbările de la finele anului şcolar 1927–1928 au fost consemnate cu multe detalii de către reporterii de teren ai ziarului ”Universul”. Școala Centrală de Fete, Liceul ”Matei Basarab”, Liceul ”Regina Maria”, aşezământul ”Știrbei-Doamna”, Liceul de fete ”Carmen Sylva”, Școala primară de băieţi nr. 17 ”Principele Mihai”, Școala primară de fete ”Cuibul cu barză” şi Școala ”Lucaci” au fost şcolile alese pentru a descrie modul în care s-a făcut premierea celor mai merituoşi şcolari din Capitală.

Am ales două fragmente din articolele apărute în 1 iulie 1928, care redau atmosfera şi importanţa zilei pentru beneficiarii sistemului de educaţie.

La Școala primară de băieţi nr. 17 ”Principele Mihai”, organizarea serbării i-a revenit unui tânăr profesor, Grigore I. Băjenaru, apoi scriitor, rămas în istoria literaturii române, dar şi în inimile a sute de mii de liceeni pentru romanul Cişmigiu & Co:

”…organizarea serbării a avut-o tânărul Gr. I. Băjenaru, care, ca şi altădată, a ştiut să prezinte un program admirabil, deosebit de plăcut, ascultat de mulţimea de părinţi şi public care asista la serbare.

Distribuţia premiilor elevilor silitori a fost moment de plăcută surpriză şi bucurie pentru elevi şi părinţi. În cuvântul de încheiere a serbării, I. Băjenaru, directorul şcolii, a avut cuvinte de laudă pentru institutorii şcolii care l-au secondat atât de bine; a mulţumit dlui Stelian Popescu, ministrul justiţiei şi directorul ziarului «Universul» ca şi comitetului şcolar pentru cărţile şi revistele dăruite ca premii şcolarilor.”

ziarul universul 1928

La Școala Centrală de Fete, finalul anului i-a prilejuit directoarei Rădulescu-Pogoneanu, un mare pedagog asemeni soţului său Constantin Rădulescu-Pogoneanu, să le prezinte celor prezenţi o dare de seamă care a inclus şi rezultatele elevelor :

”1. Din 560 de eleve au rămas repetente două.

2. O corijentă la limba franceză anul trecut a fost printre cele mai bune eleve la limba franceză anul acesta.

3. Rezultatele aşa de bune ale propăşirii învăţământului şi educaţiei la această şcoală se datoresc severităţii profesoarelor (severitate, desigur, în sensul seriozităţii muncii disciplinate şi râvnei neostenite). La serbare au asistat dnii ministru Angelescu, secretar general Kiriţescu, prof. Rădulescu-Pogoneanu, mulţi părinţi, toate profesoarele.”

În aceeaşi zi avea loc ”expoziţia de lucru manual ale şcoalelor supra-primare din Capitală”. Deschiderea ei s-a făcut în prezenţa miniştrilor Constantin Angelescu (educaţie) şi Stelian Popescu (justiţie). Iată ce declara la eveniment profesorul Angelescu:

”…numărul analfabeţilor, într-un timp uimitor de scurt, în linie diminuândă, a ajuns de la 2.600.000 la 300.000. Ce vreţi mai îmbucurător ca acest rezultat? La aplicarea legii învăţământului primar am înfiinţat 2.000 de ateliere şcolare în ţară. Bunul lor mers a suferit între timp o eclipsă, din fericire trecătoare şi astăzi, cu reluarea activităţii avem peste 3.000 de ateliere care pot fi considerate ca tot atâţia stupi de albine lucrătoare  sau temple în care se deprind generaţiile viitoare să sfinţească viaţa prin muncă.”

universul ziar 1 iulie 1928
Ziarul Universul”, 1 iulie 1928

Gheorghe Cherciu, inspectorul şcolar al Capitalei a spus cu acest prilej că ”s-au înfiinţat în timp de 4 ani, 57 de ateliere: 32 la şcolile de fete şi 19 la cele de băieţi cu 28 de secţiuni pentru ţesutul covoarelor, 23 de croitorie şi 13 de rufărie la fete, iar la băieţi cu 7 secţiuni de împletituri de răchită şi rafie, 5 de tâmplărie, 2 de croitorie bărbătească, 2 de cizmărie, 4 de cartonaj, 3 de perii şi bidinele, 1 de tinichigerie, 1 de pirogravură şi 1 de frângherie.”

Datorită legii Angelescu adoptată în mai 1928, învăţământul obligatoriu a crescut de la 4 la 7 ani.

Momentul de bilanţ din acei ani interbelici era un prilej de bucurie şi reunire, de apreciere şi evidenţiere pentru elevi, profesori, administratori. Mă gândesc la faptul că o parte din festivismul sincer şi educativ s-a păstrat chiar şi după război, până târziu, în anii ’70, când eu deveneam şcolăriţă. Apoi totul s-a politizat prea tare, s-a oficializat. Serbările şcolare au ajuns, pentru mulţi, momente insuportabile sau prilej de glume.

În ultimii 15 ani, o dată cu intrarea în noul veac, participanţii au pierdut chiar şi festivismul ideologic ori bucuria de a veni la o serbare şcolară: nu mai e corect politic să-i cumperi copilului tău o coroniţă cu flori ca să-l departajezi de ceilalţi; a devenit nefiresc ca şcoala să-şi mai laude progresele sau să-şi critice regresele.

Memoria mea înregistrează ca fotogramă a serbărilor şcolare din ultima vreme, pe aceea a începutului de an când, în 15 septembrie 2016, un primar sfertodoct s-a suit cu picioarele pe catedră în faţa a sute de oameni ca să-şi prezinte discursul politico-găunos.

La început sau la final de an şcolar, serbările şi-au schimbat înfăţişarea pentru că s-au schimbat oamenii.

Mirela Nicolae

logo liber sa spun  Vezi: arhiva „Școala în alte timpuri” de Mirela

Nicolae

Arhiva categoriei Educație

logo revista teatrala radioArhiva rubricii Teatru și educație de Mirela Nicolae, Revista Teatrală Radio

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *