Scriitorul Corneliu Leu a încetat din viață

Corneliu Leu, prozator, dramaturg, jurnalist și realizator radio și tv, a murit marți, 9 iunie 2015, la București, la vârsta de 83 de ani.

Corneliu Leu s-a născut la 21 iulie 1932, la Medgidia, județul Constanța. A urmat cursurile Facultății de Filologie a Universității din București (1950-1952), și pe cele ale Academiei „Ștefan Gheorghiu” (absolvită în 1965). A lucrat în redacțiile mai multor ziare și reviste: „Cuget liber” din Constanța (1948–1950), „Roumanie d’aujourd’hui” (1958–1962), „Luceafărul” (1962–1965), „Contemporanul” (redactor-șef adjunct din 1979).

A fost redactor la Radiodifuziunea Română (1950–1958). În 1966 a înființat Radio Vacanța; redactor-șef la Editura Eminescu (1970-1971); director general adjunct la Consiliul Național al Cinematografiei (1971), director al Casei de Filme 4 (1971–1979). La Televiziunea Română a înființat studioul de producție de filme, seriale și coproducții.

A realizat un ciclu de filme documentare despre scriitori, un ciclu de 48 de filme de călătorii în jurul lumii (1972–1975), a semnat și scenariile filmelor artistice Asediul (1971, în colaborare cu regizorul Mircea Mureșan), Fata bună din cer (1977, regia Dan Necșulea), Casa dintre câmpuri (1979, regia Alexandru Tatos).

Ca prozator, a debutat în revista „Flacăra” (1948), iar primul roman, Ochiu-dracului, îi va apărea în 1956. Jurnalismul și viața de reporter se răsfrâng asupra creației literare ale lui Corneliu Leu, acesta abordând romanul (sentimental — Femeia cu ochi albaștri, 1970; istoric — Plângerea lui Dracula, 1977; Romanul unei zile mari, 1979 ș.a. sau de actualitate — Vârsta de aur, 1957; Puterea, 1964; Viața particulară a lui Constant Hagiu, 1967; …Această viață sentimentală, 1976; Patriarhii 1979 etc.), nuvela, reportajul, teatrul (piesa Femeia fericită, 1974), unele scrise în tonul epocii comuniste. Romanele, de la primul la Patriarhii, au fost reunite și sistematizate sub titlul Faptele de arme ale unor civili în secolul războaielor mondiale sau Ce înseamnă puterea (I-III, 1987-1989).

După 1990, a mai publicat volumele Democrația locală în România contemporană (1995), Cartea Episcopilor Cruciați (2001). Printre cele mai recente volume se numără Vecinul cel bun (2008, roman), Despre meritocrație (2009, studii și articole) și Femeia, fie ea regină… (2010, roman).

În 2009 a pus bazele Rețelei de inițiative culturale și universități populare, în cadrul programului european de înființare a Grupurilor de Acțiune Locală.

În anul 2012 a înființat Grupul de reflecție privind problemele Democrației Reale, care publică analele studiilor respective și caiete periodice și a lansat conceptul de „ecumenism laic”.

Anul următor, în 2013, a înființat publicația „Creșterea limbii românești”. În același an, după promulgarea Legii Zilei Limbii Române, a organizat celebrarea oficială a acestei sărbători prin ample manifestări în București și pe Valea Prahovei. Cu același prilej a lansat Antologia de poezie română cinstind limba română și filmul documentar al acestor manifestări, cu deviza „Durerea existenței celor două state s-o transformăm în bucuria de a trăi într-o singură patrie, cu o singură limbă și o singură cultură”.

În februarie 2015 Corneliu Leu a lansat volumul Anexe nedorite, obligatorii la viața noastră de odinioară și, uneori, greu de evitat chiar în cea prezentă, adică ceea ce ni se alătură prin ochiul celor ce ne urmăresc, apărut la Editura Rawex Coms.

AGERPRES (Documentare — editor: Marina Bădulescu)

Vezi: arhiva categoriei Literatură

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *