Silvan Stâncel: „Frumosul este peste tot, trebuie numai să-l cauţi”

silvan stancel

interviu liber sa spunÎn exclusivitate pentru Liber să spun

Silvan Stâncel re/prezintă un spectacol muzical acustic live inedit, care îmbină mai multe genuri muzicale, precum chitară flamenco, chitară clasică, pop, folk, jazz, tradiţional şi fusion. Repertoriul este propriu, însă cuprinde totodată prelucrări şi adaptări după piese celebre. Cântecele sunt atât instrumentale (chitară), cât și vocale, iar textele din repertoriu sunt în limbile română, franceză, ebraică, spaniolă. Spectacolul se adresează publicului de toate vârstele şi poate fi susţinut în spaţii convenţionale (săli de spectacol, teatre, case de cultură etc.) şi neconvenţionale, atât în  interior, cât şi în aer liber. Artistul este invitat în  țară și în străinătate la evenimente precum: festivaluri (de muzică, teatru, carte), târguri, zilele oraşului, evenimente private,logo silvan stancel concerte, lansări de carte, alte tipuri de evenimente. A susţinut sute de concerte în  România (Alba Iulia, Bucureşti, Braşov, Sibiu, Vama Veche, Galaţi,Iaşi, Cluj Napoca, Târgu Jiu, Târgu Mureş, Bacău, Târnăveni, Timişoara, Arad, Ploieşti, Buzău, Botoşani, Craiova, Deva, Suceava, Calafat, Lugoj, Sfântu Gheorghe, Siret, Râmnicu Vâlcea, Caracal, Mediaş, Focşani etc), Anglia (Londra), Franţa (Paris), Italia (La Spezia), Slovacia (Dunajská Streda), Germania (Frankfurt), Franța (Avignon) în prezența a mii de spectatori. Silvan Stâncel este invitat constant în cadrul emisiunilor radio/ TV din România (TVR1, TVR2, Antena 1, Radio România Cultural etc).

album silvan stancel blonda sau brunetaAlbum propriu: Silvan Stâncel – Blondă sau brunetă, produs de Libris Brașov, 2013.

Volum de poezie: Silvan Stâncel – Incredibil. Iubesc, Editura LIBRIS Editorial, 2015.

Silvan Stâncel este câștigător a 7 trofee şi premii la festivaluri naţionale de muzică. Membru al Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România. Fondator şi organizator al taberei de chitară Acustic Live Music Camp (www.tabarachitara.ro); membru în juriul unor festivaluri naţionale de muzică (Alba Iulia, Reghin, Brăila etc.).
Silvan Stâncel este singurul artist român invitat și prezent la Musikmesse, Frankfurt, 2015 și singurul artist român invitat la festivalul Noche de Arte Flamenco, Avignon, 2016.

silvan-stancel interviu liber sa spun

Silvan Stâncel

Edith Negulici: Cine este omul Silvan Stâncel? 

Silvan Stâncel: M-am născut la Alba Iulia pe data de 2 iulie 1978 într-o frumoasă zi de vară, fiind cel mai mic dintr-o familie cu trei copii, două fete şi un băiat. Toţi cu înclinaţii artistice în zona picturii şi a literaturii. Am avut o copilărie cât se poate de fericită… în rest făceam multe trăznăi şi părinţii mei primeau adesea prin intermediul carnetului de elev observaţii despre comportamentul meu neadecvat. Eram zeci de copii în cartierul în care locuiam şi-mi amintesc cu plăcere că ne jucam până noaptea târziu… ţui, ţinc, nouă beţe(1) etc. Adoram maşinuţele de metal, ceasurile Montana cu 16 melodii şi cowboyi. Adormeam instant pe zgomotele produse de aspirator, frigider şi utilaje mari. Prima fată de care mi-a plăcut era blondă şi tăcută. Eram la grădiniţă. Îmi plăceau la nebunie cărţile cu poveşti şi am citit din ele până la o vârstă destul de înaintată când se impuneau alte lecturi… Ai meu au decis să-mi ia cu forța la un moment dat aceste cărţi pentru a-mi pune la dispoziţie şi altceva. Copilăria mea s-a terminat brusc în momentul în care am simţit că-mi este ruşine să mă mai joc cu tubermanele(2) în faţa blocului. Viaţa adultă a început la momentul în care un copil m-a întrebat în faţa Casei de cultură: „Nenea, îmi spuneţi vă rog cât e ceasul?”. Eram deja „nenea”…  La liceu eram la secţia de filologie, germană-franceză. Tot în perioada liceului am descoperit şi chitara în urma unei tabere la munte cu cercetaşii. Într-o tabără am încercat să cânt pentru prima data la chitară piesa Andrii Popa. Atunci mi-am descoperit vocaţia pentru muzică. Perioada 12–18 ani o asociez intens cu activităţile din cadrul acestei asociaţii pentru tineret, cercetaşii. Am participat la sute de tabere, am interacţionat cu mii de tineri şi am văzut miliarde de stele la munte în jurul focului de tabără. Eu eram cel care cânta la chitară…

Facultatea am terminat-o la Cluj-Napoca, tot germană-franceză. Însă mai mult cântam şi interacţionam cu cei pasionaţi de chitară. Am început să frecventez cenaclul folk susţinut de Emeric Imre(3) şi tot el e cel care m-a adus pentru prima dată pe o scenă mai mare în cadrul unui spectacol studenţesc. Apoi m-a propus pentru un festival studenţesc la Galaţi. După facultate a urmat contactul cu viaţa adultă şi responsabilă… trebuia deja să câştig bani.  Omul, de-acum, Silvan Stâncel este un om normal, cu bune şi cu rele, cu dorinţa canalizată spre bine, frumos, conştient că viaţa fiecăruia este o carte în alb, iar noi, oamenii, avem ocazia să ne scriem în fiecare zi propriile pagini. Oare ce vrem să fie scris pe ultima pagină a acestei cărţi ? Dar la cuprins…?

E. N.Scuză-mă că te întrerup: dar pe prima ta pagină ce crezi că era scris?

S. S.: Cred că pe prima pagină era scris un îndemn: Silvan, trăieşte intens, cartea asta nu are pagini la infinit!..

E. N.Cine ţi-a descoperit talentul muzical şi cine te-a lansat pe această imensă scenă a muzicii?

S. S.: Au fost fără doar şi poate mai multe persoane şi personalităţi. Într-o ordine cronologică aș putea spune că au contribuit semnificativ: familia, prietenii, Emeric Imre, Andras Varga(4), Vali Şerban(5), Victor Socaciu(6), participarea la festivalurile concurs de muzică din România, Nicu Alifantis(7), Ovidiu Scridon(8) şi lista poate continua.

silvan-stancel 2 -

E. N.Flamenco este un gen muzical care a apărut şi s-a dezvoltat în Spania, preponderent în regiunea Andaluzia. Cum ai ajuns la acest gen de muzică (nespecific românesc)?

S. S.: Graţie chitaristului Andras Varga(9) pe care l-am cunoscut prin anul doi de facultate. De la el am învăţat primele tehnici de chitară flamenco şi am început să descopăr astfel universul muzicii flamenco. Îi mulţumesc şi acum pentru contribuţia avută la formarea mea chitaristică şi muzicală. Ulterior am avut plăcerea să colaboram profesional în proiecte dragi mie, ca de exemplu tabăra de chitară „Acustic Live Music Camp”(10). 

E. N.Atunci când nu compui, nu cânţi, nu scrii şi nu călătoreşti, cu ce pasiuni mai vechi sau mai noi îţi petreci timpul? (Michel Houellebecq spunea că are nevoie de o cafea şi de o plimbare ca să poată scrie). Ai şi tu propriile condiţii pentru a putea compune?

S. S.: Mă aflu acum într-o etapă a vieţii (38 de ani) în care, pe linie umană şi profesională, mi-am cam îndeplinit obiectivele propuse şi îmi doresc, parcă, mai mult ca niciodată să cresc pe partea artistică… muzică, poezie, în general tot ce este legat de creativitate! De asemenea îmi doresc să am interacţiuni cu minţi constructive, cu suflete senine şi luminoase! Pasiunile mele actuale sunt legate de cântec, compoziţie, studiul muzical şi studiul muzicii. Descopăr mereu cu uimire acest instrument minunat numit chitară… Pe de altă parte, îmi canalizez tot mai mult latura creativă şi pe zona scrisului şi am mare încredere în valoarea autenticităţii gândurilor mele… şi asta, cred, se confirmă prin volumul Incredibil. IubescAm deschise încă două proiecte iar pentru unul dintre ele manuscrisul este deja destul de avansat. Am în minte chiar şi un posibil titlu pentru această a doua carte a mea… Iar. Rai. Călătoresc mult în virtutea activităţii artistice şi îmi face deosebită plăcere să cunosc şi să interacţionez cu oamenii. Sincer nu-mi mai prea rămâne timp pentru alte lucruri… Şi nici nu îmi doresc acum. Aaaa! era să uit… îmi plac foarte mult filmele şi sunt un fan înrăit al cinematografelor. În ceea ce priveşte condiţiile pentru a putea compune am nevoie de linişte în jur, de o chitară şi de un spaţiu cu o minimă rezonanţă. Cel mai mult compun acasă.

E. N.Muzica e stilul tău de viaţă. Ce înseamnă să fii „un bun muzician”? Cum se măsoară acest lucru? Ce modele ai şi care sunt sursele tale de inspiraţie?

S. S.: Aşa e, sună a clişeu însă muzica e viaţa mea. Cred că a fi un bun muzician implică, înainte de orice, vocaţie. Apoi multă muncă, ore şi ore de studiu, educaţie specifică, analiză, introspecţie, asumare, descoperire de sine, creativitate, capacitate de a transmite această creativitate publicului, inocenţă, o iubire şi o pasiune nebună pentru direcţia artistică aleasă, capacitatea de a lupta cu presiunile externe care vor încerca mereu şi mereu să te deturneze de la ceea ce tu eşti sau ai putea fi, să ai conştiinţă, conştienţă şi o poziţie clară faţă de tine, faţă de lume, faţă de viaţă, faţă de realitatea generală… Pe scurt, a fi un bun muzician înseamnă a fi creativ, a produce şi a reuşi să-ţi vinzi producţiile tale artistice astfel încât să poţi face mereu ceea ce îţi place… să poţi să rămâi TU în expresia artistică fără compromis.

Cred că artistul care în urma vânzării producţiilor sale artistice are încasările mai mari decât cheltuielile este un artist de succes… iar dacă simte că pe acest traseu nu este nevoit să facă compromisuri în sensul creativităţii artistice, că nu se trădează pe sine, atunci există şanse să aspire şi la a fi valoros artistic, nu doar comercial… Actul vânzării nu este neapărat determinat de calitatea artistic-valorică. Poţi vinde ceva frumos ambalat şi fără un conţinut valoros. Ce înseamnă realmente valoros?! Este azi greu de definit pentru că nu mai există itemi clari de referinţă… Cred că, foarte pe scurt fie spus, ceva valoros artistic este ceva ce reuşeşte să înalţe spiritul şi sufletul uman cu cel puţin o treaptă. Însă e greu de definit în câteva cuvinte ce înseamnă a fi valoros. De obicei se simte… iar specialiştii sesizează. Artiştii valoroşi devin în timp modele şi repere. Pentru mine un astfel de model este Paco de Lucia(11), iar în spaţiul nostru Nicu Alifantis. Însă sunt zeci de nume care îmi vin acum în minte în acest sens. Am interacţionat şi interacţionez cu mulţi artişti. De la fiecare, fără excepţie, învăţ câte ceva… de la unii ce să fac, de la alţii ce să nu fac.

E. N.Ce înţelegi prin compromis?

S. S.: Pe plan muzical, la modul teoretic, înţeleg prin compromis a ceda din propriile idei creative pentru a face pe plac clientului (publicului), a veni în întâmpinarea nevoilor lui, a renunţa la propriile idei şi viziuni pentru a vinde mai bine mulându-te pe nevoile publicului şi renunţând mai mult sau mai puţin la calitatea ta artistică de creator. Devii un meşter, nu mai eşti arhitect cu viziune, faci ceea ce îţi cere clientul. A renunţa la viziunea originală, la unicat, pentru că altfel rişti să nu fii cumpărat, cerut se piaţă, iubit de public.

E. N.Fumul de ţigară, Fata din tren, Recunosc, Ochii tăi, Sufletul meu pereche, Declaraţie de dragoste, Gând de noapte bună, Doar tu etc… Există printre melodiile sau printre poeziile tale vreuna la care ţii mai mult, care are o poveste specială sau care te reprezintă în mod deosebit? 

S. S.: Nu există printre melodiile sau poeziile mele vreuna la care să ţin mai mult decât la cealaltă. Toate au poveştile lor, sursele lor de inspiraţie, toate sunt izvorâte din mine şi din experienţele mele de viaţă… din timpul meu. Toate sunt „eu” şi mă reprezintă în egală măsură în diferite situaţii de viaţă. Cred în fiecare.

E. N.Inclusiv textele melodiilor tale sunt complexe şi pline de înţeles, poezie pură. Ce te ţine aproape de poezie? De ce scrii poezie? Cum compui? Ştii ce se va întâmpla de la un vers la altul, de la o notă muzicală la alta? Există vreo parte preferată a procesului de creaţie?

S. S.: Cred că aproape de poezie mă ţine felul meu de a fi. Aşa m-am născut. Eu doar am decis să-mi urmez identitatea, asumat. Încă mă descopăr. Scriu pentru că aşa simt. Pentru că simt nevoia să-mi aştern gândurile în scris, pentru că nu pot să le ţin în mine. Pentru că aşa mă eliberez de toate aceste gânduri. Atunci când compun sunt mereu cu chitara în braţe. Dacă e piesă doar instrumentală, mă las purtat de inspiraţie şi îmi place sau nu-mi place ceea ce aud. Reţin partea care îmi place şi cizelez până la o variantă finală. Atunci când compun cântece cu versuri plec de la text pentru a descoperi linia melodică, apoi armonia şi ritmul. Textul e cel care conţine implicit o linie melodică pe care o sesizez. O înregistrez, modific textul dacă este nevoie până ajung la o variantă unde mă simt eu sută la sută. Acolo trebuie să mă simt comod şi familiar cu mine însumi. Nu ştiu de la bun început ce se întâmplă de la o notă la alta, este un necunosut continuu în care intru pas cu pas şi îmi place ce găsesc, mă descopăr, mă simt acolo eu şi mă simt bine, găsesc un echilibru cu conştiinţa mea… astfel nu mă plictisesc niciodată. Partea preferată este cea în care simt momentul naşterii piesei sau al gândului. Şi mai e un moment care îmi place… atunci când în mod direct publicul rezonează cu atenţie maximă la ceea ce emit.

E. N.Crezi în existenţa echilibrului perfect dintre melodie şi ritm? Fiecare cuvânt, fiecare melodie e un ritm, dar şi opusul său. E drept, unele au mai mult potenţial decât altele. Îl găseşti şi îl valorifici cu precizie?

S. S.: Evident că orice melodie (linie melodică, să-i spunem) conţine în sine un ritm. Depinde de fiecare creator şi de sensibilitatea acestuia modul de a aduce în realitate această legătură, acest echilibru. Importantă este originalitatea şi tuşa personală a artistului, cred. Personal încerc mereu să mă simt comod în această ecuaţie. Asta e tot. Să mă simt bine.

silvan stancel incredibil iubesc

E. N.Ce ai simţit atunci când ai cântat pentru prima dată pe chitara HORA, model unicat Silvan Stâncel? Dar atunci când ai avut recital de muzică şi poezie în limba franceză şi spaniolă? Cum a fost să vezi spectacolul Increible. Amo la Festivalul Andaluz de la Avignon? Cum faci selecţia materialului artistic prezentat într-un concert? Care e conceptul?

S. S.: M-am simţit foarte onorat să ştiu că cel mai mare producător de instrumente muzicale din România şi unul dintre cei mai mai producători de instrumente de lemn din lume, HORA – Reghin, a decis să construiască pentru mine acest instrument special, cu atât mai mult cu cât modelul îmi poartă numele. E o onoare dar şi o responsabilitate. Le mulţumesc sincer şi pe această cale! Cântând şi prezentând texte din Incredibil. Iubesc, tradus în limba spaniolă de Carmen Stimeriu cu titlul Incredibile. Amo, pe scena Festivalului Andaluz de la Avigon în faţa unei săli pline cu 600 de oameni, nu te poţi simţi decât bine şi special, cu atât mai mult cu cât alături de mine i-am avut pe artiştii Luis de la Carrasca(12), Jose Luis Dominguez(13), Cadu Gomez(14) şi întreaga companie Association Andalouse Alhambra. M-am bucurat să aud textele mele în limba spaniolă puse pe muzică flamenco, am simţit şi am ştiut imediat că este un lucru rar pentru orice autor şi m-am simţit binecuvântat, ales. Am avut o stare de extaz aproape.(15) Legat de selecţia materialului artistic pentru un concert, recunosc că este o sarcină dificilă. Timpul de concert este limitat iar numărul compoziţiilor mele din playlistul general depăşeste cu mult acest timp. Prin urmare îmi este foarte greu să mă despart de anumite cântece. Le tot învârt de o mie de ori până ajung la o listă care probabil este definitivă. La faţa locului, pe scenă, e posibil să simt altceva şi atunci adaptez pe moment, introduc ceva ce poate iniţial nu era inclus sau viceversa. Conceputul e unul simplu… piesele există, în rest important e să simt publicul rezonând la fel ca mine.

s stancel concert

E. N.Eşti poet, muzician, organizator al taberei de chitară Acustic Live Music Camp şi al Festivalului Acustic Live, membru în juriul Festivalului Concurs de Muzică Folk „Ziua de Mâine”, secretar literar la Teatrul de Păpuşi „Prichindel” din Alba Iulia. Cum reuşeşti să păstrezi un echilibru între toate astea? Care consideri că este cea mai mare realizare a ta?

S. S.: Gândesc zilnic pe mai multe planuri, interferez activităţile ca la jocul de moară, nu stau deloc, fructific fiecare secundă din timpul meu. Am obiectivele principale mereu în orizont, iar în drum spre acesta administrez resursele în funcţie de situaţie. Găsesc timp pentru fiecare în funcţie de priorităţi. Cea mai mare realizare este tot istoricul meu personal şi profesional. E ansamblul, nu ceva în particular.

E. N.: Unul dintre cuvintele cheie pentru a-ţi descrie cariera pare a fi „colaborare”? Cum menţii şi cum dezvolţi o bună relaţie cu colegii muzicieni, dar şi cu alţi artişti?

S. S.: Am încredere în bunătatea şi în egoismul oamenilor deopotrivă. Pe cei pe care îi simt mai degrabă buni decât egoişti îi abordez într-un fel, iar pe cei pe care îi simt mai degrabă egoişti decât buni, luminoşi îi abordez în alt fel. Cu cei buni rezonez natural într-un schimb uman firesc, iar celor pe care îi simt mai egoişti caut să le ofer înainte de toate ceea ce ei caută explicit, ceea ce au nevoie.

E. N.Cum îţi alegi proiectele şi în ce proiecte eşti implicat în prezent? Ce strategii ai pentru realizarea lor? Cum îţi promovezi muzica, poezia şi cum te promovezi ca artist? Cât de mult sau ce anume îţi (dis)place din această latură de marketing a profesiei tale artistice? Lecturile, concertele, turneele, călătoriile prin lume?

S. S.: Mi-am inventat proiectele. Le-am propus societăţii în diverse forme iar aceasta a reacţionat sau nu, le-a acceptat sau nu. Mă bucur pentru fiecare realizare şi merg mai departe, mereu. Uneori sunt invitat în proiecte realizate de alte persoane. Particip mereu cu mare plăcere şi deschidere. Spun DA universului şi la ceea ce vine în viaţa mea. Strategia mea e compusă din multă pasiune, comunicare continuă, organizare, găsirea soluţiilor, îndeplinirea obiectivului, învăţare continuă. Instrumentele de promovare pe care le am la îndemână sunt propria inteligenţă, internetul, comunicatele de presă, conferinţele de presă, relaţiile interpersonale, interviuri şi apariţii în media, fructificarea ocaziilor şi a oportunităţilor. Latura de marketing e o provocare, o iau ca atare, poate fi una dintre plăcerile vieţii. Lecturile, concertele, turneele, călătoriile prin lume sunt momentele cele mai plăcute, le savurez în detaliu şi la maxim. Aş spune că reprezintă punctul final al eforturilor depuse şi este ceea ce mă face să-mi doresc să merg mai departe(16).

E. N.Ce principii de viaţă ai? Care sunt lucrurile care te întregesc, valorile la care rezonezi afectiv? Ce înseamnă frumosul pentru tine? Ce îţi place cel mai mult: să scrii, să compui sau să cânţi live? Dincolo de talent, cât de mult e emoţie, inspiraţie, tehnică şi improvizaţie pe scenă? Fiind unul dintre cei mai apreciaţi şi din ce în ce mai căutaţi artişti pe plan internaţional, eşti un model pentru tinerii care doresc să urmeze o carieră în domeniu. Ce înseamnă succesul azi? Unde te vezi în următorii cinci ani?

S. S.: Există o forţă divină, supremă, atotcreatoare. Ei îi mulţumesc şi ei îi cer. Mă bucur de tot ce-mi oferă şi încerc mereu să înţeleg ceea ce iniţial nu înţeleg. Am încredere deplină în această forţă, mă abandonez ei şi îi cer mereu să-mi permită să fiu eu. Tot ceea ce fac mă întregeşte şi îmi creează un cadru mental care mă echilibrează şi mă împiedică să nu o iau razna. Rezonez afectiv cu tot ceea ce e luminos, frumos, deschis, calm, cald, creativ, afectiv, verde, argintiu. Frumosul este peste tot, trebuie numai să-l cauţi, iar atunci când îl găseşti să-l ţii aproape de tine! Actualmente îmi place deopotrivă să compun, să cânt live şi să scriu. Pe scenă, tehnica – reprezintă trecutul; emoţia şi improvizaţia – reprezintă prezentul; iar inspiraţia – viitorul. Cea mai importantă idee pentru un tânăr muzician este să iubească cu pasiune şi nebunie. Restul se învaţă în timp şi cu răbdare. Pentru mine, astăzi, succesul înseamnă ca publicul să rezoneze la fel ca mine, să se regăsească în ceea ce compun sau scriu. Unde mă văd în următorii cinci ani?! Nu ştiu, dar cu siguranţă Universul îmi va spune sau îmi va arăta!

E.N.: Îţi mulţumim pentru timpul acordat şi îţi dorim multă inspiraţie! Ai putea să ne prezinţi câteva poezii pentru cititorii website-ului Liber să spun?

Selecție poezie Silvan Stâncel – INCREDIBIL. IUBESC

S. S.: Desigur!

Vă mulţumesc pentru interviu, iar cititorilor pentru atenţia acordată. Vă aştept pe pagina mea de facebook! https://www.facebook.com/stancel.silvan.

                                                                            Interviu realizat de Edith Negulici

Ascultă:

Silvan Stâncel, Doar tu

https://www.youtube.com/watch?v=RAq91SgeiXQ

Ochii tăi

https://www.youtube.com/watch?v=cch15Z0Nzow

Recunosc

https://www.youtube.com/watch?v=Ek2G83c2qLk

Sufletul meu pereche

https://www.youtube.com/watch?v=5BtexPRpaRs

——————                                                                                

(1) Ţui = joc pentru copii care se jocă în două echipe constând într-un băţ cu patru laturi (=ţui), ascuţit la ambele vârfuri, cu o lungime de aproximativ 15 cm, care este lovit cu ajutorul unui alt băţ mai lung (aprox. 1 m) la unul dintre cele două capete pentru a se ridica în aer şi apoi lovit din nou pentru a fi aruncat cât mai departe. Distanţa de la jucător până la locul unde ţuiul aterizează se măsoară cu cel de-al doilea băţ. Cel care aruncă cel mai departe este câştigător.

Ţinc = joc pentru copii constând în a arunca pe jos bani din monede metalice până când o monedă se va situa pe altă monedă. În acel moment jucătorul face ţinc şi câştigă toţi banii care se află jos în acel moment. Poate fi jucat de doi până la cinci, şase copii.

Nouă beţe = joc pentru copii care se joacă în două echipe constând în a lovi cu o minge de tenis nouă beţe suprapuse pătratic. În urma lovirii, cele nouă beţe se dispersează, ele trebuind să fie repuse în sistemul pătratic de către echipa care le-a stricat. O echipă vrea să refacă sistemul iar cealaltă trebuie să o împiedice lovind cu mingea rând pe rând pe membrii echipei adverse care încearcă să refacă sistemul.

(2) Tubermanele = joc pentru copii care se joacă de obicei cu minim două echipe. Este un joc de vânătoare unde muniţiile (= cornetele) sunt confecţionate din hârtie şi suflate cu ajutorul unor tuburi de plastic. Cel care este lovit de o corentă este declarat „mort” şi iese din joc. Câştigă echipa care reuşeşte să elimine toţi membrii echipei adverse.

(3) Emeric Imre (n. 30 ianuarie 1965, Cluj) este un chitarist, muzician, interpret şi compozitor român.

(4) Andras Varga – artist, compozitor, profesor. Stil muzical abordat: flamenco, chitară clasică. În 2004 înfiinţează grupul Verde del Mar la Budapestahttp://www.verdedelmar.hu/.Participant. O formaţie clasică de flamenco care a ajuns să participe si la Festivalul Internaţional de Flamenco din Bratislava în 2005.

(5) Vali Şerban – cunoscut interpret de muzică folk,  autor al cărţii  Istoria unui vis – O poveste subiectivă a Cenaclului Flacăra, apărută în anul 2014, organizator al Festivalului Naţional – Concurs de muzică folk „Ziua de mâine”, Alba Iulia.

(6) Victor Socaciu – cantautor român de muzică folk, realizator de emisiuni de televiziune şi parlamentar. Distins cu Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler – Categoria B – Muzică  „pentru contribuţiile deosebite în activitatea artistică şi culturală din ţara noastră, pentru promovarea civilizaţiei şi istoriei româneşti”.

(7) Nicu Alifantis – muzician, cântăreţ şi compozitor român de muzică folk și muzică de teatru, actor și poet. Despre Nicu Alifantis, Emil Brumaru scria: „Nicu Alifantis ne scrie cu sufletul pe cântecul vieţii fiecăruia din noi cuvintele-i simple, afectuoase, dulci-amare, lăsându-ne destrămaţi o clipă, reînviindu-ne apoi, mai bucuroşi, mai teferi, întru poezia-i caldă. În inima mea, toată blândeţea-l simte poet de când lumea şi-s fericit să o spun şi altora. Şi s-o repet pînă la îngeri!”  Site oficial: http://alifantis.ro/

(8) Ovidiu Scridon – artist, creatorul albumului muzical Într-o zi, „poet al muzicii”, după cum îl descria poetul George Stanca în prefaţa volumului său de versuri Portretul unui gând. Site oficial: www.ovidiuscridon.ro

(9) Andras Varga  artistul colaborează în prezent cu formaţia Ruach (Spirit) care prelucrează cântece tradiţionale evreieşti (Ladino), cu Vámos Veronika, dansatoare de flamenco din Budapesta şi grupul I can Etno, grup care cântă muzică etno într-o concepţie progresiv experimentală.

(10) Mai multe amănunte despre această tabără cititorii vor găsi pe: www.tabarachitara.ro

(11) Paco de Lucia – celebru chitarist, unul dintre cei mai cunoscuţi interpreţi şi compozitori de flamenco. Colaborările sale cu chitariştii John McLaughlin, Al Di Meola şi Larry Coryell de la sfârşitul anilor ’70 l-au făcut cunoscut şi în afara Spaniei natale. De Lucia a înfiinţat Paco de Lucia Sextet în 1981, alături de fraţii săi, cântăreţul Pepe de Lucia şi chitaristul Ramon de Algeciras, şi a colaborat cu pianistul de jazz Chick Corea la albumul Zyryab din 1990. În 1983 a apărut în filmul lui Carlos Saura intitulat Carmen, pentru care a fost nominalizat la premiul BAFTA, la categoria „Cea mai bună coloană sonoră”. În 1992, a cântat live la Expoziţia Mondială de la Sevilla, iar un an mai târziu, la Plaza Mayor din Madrid. În 2004, a fost recompensat cu premiul Prinţul Asturiei pentru Artă, iar, în 2010, a primit titlul onorific de doctor din partea Berklee College of Music din Boston. În 2005 a fost nominalizat la premiile Latin Grammy la categoria „Producătorul anului”, pentru albumul La Tana’s Tu, Ven a Mi.

(11) Luis de la Carrasca, Compania Flamenco Vivo http://www.luisdelacarrasca.com/flamenco-luis-de-la-carrasca-spectacles-flamenco-1-fr.html.

(13) José Luis Dominguez – virtuoz al chitarei flamenco, evoluează pe scenele belgiene.

(14) Antoine (Kadú) Gomez – membru al  Companiei La Pescaora-spectacole flamenco, cursuri de muzică flamenco pentru voce, stagii de dans şi de chitară flamenco. Unul dintre cei mai importanţi percuţionişti francezi, apreciaţi de renumiţii dansatori de flamenco Juan de Juan, Jairo Barull, Maria del Mar Moreno, Fuensanta la Moneta… Pentru mai multe informaţii:  http://www.flamenco-culture.com/artiste.html?art_id=117 și  https://myspace.com/kadugomezsantiago

(16) Mai multe materiale de la acest festival vă pun la dispoziţie aici: https://www.facebook.com/festivalandalouavignon/?fref=ts.

Pentru cei interesaţi proiectele importante le găsiţi aici: www.silvanstancel.ro.

 logo liber sa spunVezi: Arhiva categoriei Muzică

Arhiva categoriei Poezie 

Arhiva rubricii Interviu 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *