Somn ușor, Mariella!

a incetat din viata mariella andreescu

…ştiam de ceva vreme că se luptă cu o boală cumplită, neiertătoare. Ne-o mărturisise, ea însăşi, într-una dintre primele discuţii pe care le-am purtat, pe net, după ce am reuşit să o regăsim. Nu se lamenta, nu căuta compătimire. Pur şi simplu, privea realitatea crudă direct în ochi. Aşa cum a făcut-o de când o cunoşteam. De peste 35 de ani.

Greu, nespus de greu, i-a fost, însă, atunci când soarta a silit-o să accepte moartea LUI. A celui care i-a fost TOTUL: soţ, prieten, dascăl la marea şi aspra şcoală a vieţii: Aurelian Andreescu („Ale”).

Azi, Mariella s-a mutat alături de Ale şi poate că, la aceste ceasuri de seară, cutreieră, mână în mână, printre nori şi lumini nebănuite.

Odată cu Mariella Andreescu dispare nu doar un univers lăuntric de o rară, unică frumuseţe şi nobleţe, dispare o Conşiinţă a Artei pure. Un om pentru care respectul pentru cei ce creează şi re-creează, prin interpretările sale, Cântecul în forma sa cea mai pură şi mai înaltă.

mariella si aurelian andreescu

Mariella, Mirel și Aurelian Andreescu. Sursa foto: A. M. Press

Era foarte frumoasă Mariella nu doar ca alcătuire a chipului şi a fiinţei sale lumeşti. Avea, Mariella, o frumuseţe a sufletului caldă, odihnitoare, o bunătate şi o cinste cum nu se întâlneşte la tot pasul.

Pe Ale al ei l-a respectat şi l-a vegheat cu o dragoste care, ea însăşi, ar putea să devină temă de poem sau de baladă. Nu o dată ne-a povestit, cu mereu nou farmec, despre ciuda pe care Ale o avea atunci când venea vorba despre admiratorii de duzină care cred că, pentru o votcă sau chiar un whisky, pot să aibă un artist la degetul mic. „Fir’ar să fie! – spunea cu năduf Ale – toată lumea zice «hai, că dau un şpriţ», dar nimeni nu spune «hai că dau o friptură»!”

În acelaşi cult al seriozităţii şi al bunei-cuviinţe s-a străduit Mariella să îl crească şi pe Mirel, băiatul pe care îl crescuseră, ea şi Ale, luându-l, de când era mic de tot, dintr-un orfelinat. Nu ştiu dacă Mirel a înţeles lecţia de viaţă pe care s-a străduit să i-o dea Mariella, dar ar fi dureros să nu o fi făcut…

Una dintre ultimele amintiri cu Mariella o am din seara aceea de la jumătatea lui ianuarie ’90 când, din balconul apartamentului nostru, priveam manifestaţiile din Piaţa Victoriei. Mariella s-a prins între mine şi soţia mea şi ne-a şoptit înfiorată: „Doamne, ce bine ar fi fost să fie şi Ale cu noi. Cât s-ar fi bucurat că am reuşit să ne luăm raţia de libertate!”

Nu peste multă vreme, Mariella a plecat, definitiv, în Canada. O vreme nu am mai avut veşti, dar, nu cu mult în urmă, am regăsit-o pe pagina de facebook. Am reluat dialogul şi, deodată, ne-a scris foarte direct: „Ştiu că am cancer, dar mă lupt să nu îi dau cîştig de cauză.”

Ba chiar, prin primăvară, plănuia să vină mai spre toamnă prin România. Plănuia, dar nu a mai fost să fie. Doamna Neagră şi-a luat partea!

Somn lin, Mariella, fie-ţi îngerii aproape! Şi spune-i lui Ale că ne va fi tare greu fără voi…

Şerban Cionoff

„ Tu ești primăvara mea” – Aurelian Andreescu

http://www.youtube.com/watch?v=xdu9-gq5qxU

1 comentariu la „Somn ușor, Mariella!”

  1. Cel mai trist este ca noi,prieteni ei din Montréal nu am putut fi alaturi de ea .Ultimul sot i-a interzis sa mai aive acces la prieteni. Nu am putut nici macar s-o conducem … ..pe ultimul drum ,sa ne rugam pentru ea DUMNEZEU sa o ierte

Lasă un răspuns la Gloria Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *