„Lipsesc doi morți VIP!!!”

mircea-m-ionescu-clubul-dramaturgilor-n-aveti-un-mort-de-vanzare

cronica dramatica liber sa spunCam acesta ar fi referenul amar al ironicei piese a lui Mircea M. Ionescu, prezentată în cel de-al şaptelea spectacol-lectură organizat de către Filiala Bucureşti-Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor în colaborare cu Institutul Cultural Român. Este, după cum l-am numit autorul, un „vodevil negru de filozofie autohtonă contemporană” şi are acest titlu-şoc: N-aveţi un mort de vânzare?

Şi pentru a întări ideea că ne aflăm în plin Absurdistan, adică într-o lume de unde au plecat spre universalitate Caragiale, Urmuz şi Eugène Ionesco, toată acţiunea piesei se defăşoară în interiorul unei biserici modeste, mobilată sumar. Primele personaje care intră în scenă sunt Femeia de serviciu şi Paznicul. Personaje în carne şi oase, vii şi foarte fremătătoare, cărora trebuie neapărat să le adăugăm cele după sicrie din biserică: unul verde, altul roşu. Nu am făcut întâmplător această adăugare pentru că tocmai aceste două sicrie, mai degrabă cei doi morţi care sunt, de fapt care nu mai sunt, vor juca de-a dreptul rolul unor personaje în toată intriga piesei. Fiindcă, de fapt, cei doi morţi nu sunt doi morţi oarecare, ci ditai „Morţi cu relaţii mari,”, „Mari de tot, cucoană!”, aşa cum îi strigă Paznicul, disperat, Femeii de serviciu, după ce au descoperit că aceşti doi morţi au dispărut: „Miniştri, politicieni, belea mare, pe ochii mei…” După care, urlă, fireşte cu o crescândă disperare: „Doamne, nici nu vreau să mă gândesc!”

mircea m ionescu clubul dramaturgilor premiera

Mircea M. Ionescu

Stăpână pe sine – este doar absolventă, ca şefă de promoţie la Facultatea de psiho-sociologie cu o teză despre Filosofia vieţii la români, nu-i aşa?! –, Femeia de serviciu emite o ipoteză şoc: „Dacă i-o fi furat cineva?!” Şi aduce şi argumentul-forte: „Ce nu se fură în ţara asta?!”

După care, aberaţiile se ţin lanţ. De vreme ce nu e vorba despre nişte inşi oarcare ci despre „doi moţi VIP”, trebuie musai să se găsească o soluţie. Fie cei doi umplu sicriele cu flori, furate fireşte de la morminte mai noi, fie, tot ei, se vâră în sicrie. În hora aberaţilor se prind apoi Popa, Prefecta şi un Ministru, fiecare, desigur, din interese felurite. Ultimii doi din interese, neapărat!, politice şi electorale.

cosmin alexandru purice

Cosmin Alexandru Purice

Şi toate aste pentru că acei morţi, mai ales EL, nu sunt nici ei nişte fitecine. El, Lascarache, este un cunoscut actor, de obârşie din Huşi, iar Ea, Dolores, concubina, o cunoscută interpretă de muzică foarte plăcută mai ales publicului aducător de voturi. Şi, în logica Absurdistanului, înmormâtarea trebuie să aibă, musai!, miză electorală.

Am scris „înmormântarea”? Scuzaţi, trebuia să scriu „înmormântările”, fiindcă vor fi de fapt 3. Trei! – aţi citit bine. La Huşi, la Alexandria şi la Corabia. Pentru asta se bat şi trăgătorii de sfori: Prefecta şi Ministrul. De unde şi vorba înţeleaptă a Paznicului către Femeia de serviciu: „Ce ştii dumneata, femeie necăjită… Când îşi dau mâna forţele politice, apar realităţi SF…”

alexandru georgescu

Alexandru Georgescu

Până la urmă, nu se mai înţelege nimic. Au murit cei doi sau numai e aşa un zvon care să placă amatorilor de senzaţii tari? Cine mai stă să…? Drept pentru care, la final, Femeia de serviciu – care, de fapt, era jurnalist de investigaţii „sub acoperire”, formează un număr la mobil şi dictează: „Puneţi titlu pe prima pagină: Să nu ne vindem până şi morţii! şi subtitlul: Salvaţi dispăruţii patriei!

ion haiduc pavel barsan

Ion Haiduc (stânga), Pavel Bârsan

Iar ca totul să fie exact ca la noi, în Absurdistan, Preotul dă din cădelniţă în jurul sicrielor goale: „Aleluia, Aleluia… Odihneşte-i, Doamne, în pace, pe robii tăi, Lascarache şi Dolores…” Iar, pe final, se aude melodia modernă Hallelujah!

Alexandra Agavriloaie

Alexandra Agavriloaei

Nu ştiu dacă am reuşit să redau, convingător, farmecul aparte, savoarea şi causticitatea replicilor, dar cu siguranţă lectura, într-adevăr de excepţie!, pe care au dat-o textului cei cinci actori, sub inteligenta baghetă regizorală a lui Cosmin Alexandru Purice, a reuşit în chip admirabil să o facă! Astfel, Alexandru Georgescu este un Paznic de zile mari, când cinic, când melanholic sau cu neuitata vorbă a lui Nenea Fănuş Neagu, un „om care a văzut multe-n viaţă şi în Capitală şi pe litoral”, în timp ce Popa, în creaţia lui Ion Haiduc, este un suculent amestec de damf şi tămâie, de blazare, de pioşenie afişată şi de şmecherie sadea. Ministrul lui Pavel Bârsan este un june politicianist, avid de afirmare, pe care îl înfruntă o Prefectă focoasă şi… electoral motivată, pe care Maria Teslaru o întruchipează cu un şarm irezistibil. O supriză, din toate punctele de vedere, este Alexandra Agavriloaei în rolul Femeii de serviciu, această fată pe cât de frumoasă pe atât de inteligentă dând personajului o ţinută austeră, o privire cu subînţeles şi iscoditoare pe sub genele studiat plecate a ruşine feciorelnică, pentru ca, până la urmă, misterul să de demanteleze (sic!). Juna, fostă şefă de promoţie, se va dovedi a fi, cum mai zicem, o iscusită reporteră sub acoperire.

horia garbea

Horia Gârbea. Fotografii de la spectacolul-lectură de Mihail Cratofil

Mai pe scurt, un regal pentru care fiecare în parte dintre cei care l-au iscat şi ne-au stârnit – autor, regizor şi actori, cărora trebuie să îl adaug neapărat pe Horia Gârbea, preşedintele Filialei București-Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor din România – şi toţi împreună merită să primească numai felicitări!

Şerban Cionoff

Debut regizoral: Delia Nartea

delia nartea regie teatrul mignon

Vorbe, vorbe, vorbe… de Dumitru Solomon, la noul teatru bucureștean Mignon

cronica dramatica liber sa spunÎncântător – o spun de la bun început – este spectacolul Vorbe, vorbe, vorbe…, regizat de Delia Nartea, care se joacă la Teatrul Mignon din București. Pe texte de Dumitru Solomon, Delia Nartea, apreciata actriță a Teatrului de Comedie din București, aflată la debut în regia de teatru, a construit un spectacol de o oră, plin de vervă, umor, bun gust, speculând atât cât trebuie doza de absurd pe care o au aceste „schițe dramatice” ale autorului Iluziei optice.

teatrul mignon bucuresti

Recent înființat, aflat în centrul Bucureștiului (Piața Rosetti, str. Hristo Botev nr. 1), într-o clădire veche, în stil neoclasic, din 1926, cu o sală plăcută și elegantă, Teatrul Mignon, inițiativă independentă, a făcut foarte promițător primii pași. Deschis în 10 mai 2013 cu o piesă celebră a lui Jean Cocteau, Vocea umană (1930), în interpretarea Oanei Pellea (regia: Sanda Manu), acest teatru, care are printre intenții reînvierea farmecului aristocratic de altădată al Micului Paris (mai ales că sala și ambianța îi permit), are deja un repertoriu bogat, în care a inclus și două spectacole Caragiale, Moftul român, recital al tânărului actor Lari Giorgescu, și A. D. 3874. Cronică fantastică (regia: Marius Costache). Mărturisesc că întâlnirea cu acest teatru nou a fost pentru mine o surpriză foarte plăcută: în primul rând prin opțiunea pentru texte de calitate încredințate curajos unor tineri artiști dornici, observ, să aducă pe scenă literatura dramatică de calitate, pe care prea des o uităm sau o tălmăcim extravagant, aiuritor, în experimente nefericite; și texte clasice, nici ele prea cunoscute azi (cum e Cronica fantastică scrisă de Caragiale la 22 de ani, o proză cu totul aparte, sau chiar unele dintre schițele alese în spectacolul Moftul român). Cum multe teatre sunt pline de americănisme îndoielnice, care seamănă ca două picături de apă, de adaptări sau partituri dramatice care fac concesii unui gust mărunt și vulgar, cu o miză artistică de cele mai multe ori stupidă, înscenări „de gang”, e cu atât mai notabilă reușita acestor spectacole de la Teatrul din strada Hristo Botev, a cărui sală a fost plină la reprezentațiile la care am asistat.

orient expres dumitru solomon

Pentru a crea un spectacol unitar, Delia Nartea a ales foarte bine cinci texte dramatice scurte, să le zicem cu un termen convențional schițe dramatice, din creația lui Dumitru Solomon (14 decembrie 1932, Galați–10 februarie 2003, București): Vorbe, vorbe, vorbe…, Orient-Expres, Superba, nevăzuta cămilă, Joc din volumul Socrate (București, Editura Eminescu, 1970) și Coşmar, din volumul Dispariţia (București, Editura Pentru Literatură, 1967). Sunt piese cu două sau trei personaje, de certă originalitate, cu un limbaj, de altfel, foarte modern, în spiritul teatrului contemporan: replici scurte, adesea explozive, parcurgând un registru umoristic amplu, de la ambiguitate, comunicare trunchiată, comic rezultat din tăieri ridicole de fraze, la absurd. Dacă ar fi nevoie să căutăm neapărat filiații, acestea sunt cu certitudine Caragiale și Eugen Ionescu, fie că e… vorba (sunt Vorbe, vorbe, vorbe…) de automatismele de limbaj, de lipsa de comunicare în dialoguri prostești, de jocul real sau nu al confuziei (Periș – Paris din Orient-Expres), de situaţia generatoare de absurd mai ales prin limbaj (Superba, nevăzuta cămilă), de blazare şi cinism, de „dramolete” adolescentine, și ele mai mult sau mai puțin reale, de universul copilăriei ș.a.m.d. Cum pot sta toate acestea într-un singur spectacol fără a crea nici un moment de repetare sau monotonie? Delia Nartea, care are o bună școală de teatru, talent, inteligență artistică și substanțială experiență scenică (inclusiv experiență în specia aparte a teatrului radiofonic), a găsit cheia exactă a alcătuirii unui spectacol care curge firesc, logic, de la o scenă la alta, în care momentele nu trenează, iar verva jocului actoricesc și ipostazele teatrale create de regizoare au naturalețea necesară. Chiar în linia absurdului, se știe că efectele arbitrare, bizare la urma urmei, trebuie să fie înlănțuite după o logică artistică, desigur alta decât cea a „lucrurilor normale”, dar una reperabilă, pentru a nu instala pe deplin haosul. Virtuozitatea dialogului evidentă în textele lui Dumitru Solomon este subliniată eficient prin gestică, mișcare scenică, prin atmosfera punctată de regizoare, care a distribuit trei tineri actori talentați: Luminița Bucur, Oleg Apostol, Alexandru Sinca, toți cu o bună disponibilitate pentru comedie, tehnică actoricească bine asimilată, dicție remarcabilă, mobilitate scenică, dezvinvoltură în șarja comică. Luminița Bucur și Oleg Apostol excelează în rolurile celor doi funcționari, două mecanisme „stricate” de la ghișeele gării, care trăiesc o penibilă criză de gelozie, finalul, indicat succint de autor, fiind exploatat de Delia Nartea într-o scenă cutremurătoare și de mare efect dramatic: sunt de fapt doi invalizi în cărucioare (Orient-Expres). În Superba, nevăzuta cămilă, Alexandru Sinca și Oleg Apostol dau multă culoare, concretețe aproape vizuală, absurdului cinic din piesa lui Dumitru Solomon. Scenografia, potrivită viziunii și spațiului de joc de la Teatrul Mignon, aparține Mirelei Trăistaru.

teatrul mignon delia nartea regie vorbe vorbe vorbe de dumitru solomon

foto spectacol vorbe vorbe debut regie delia nartea

Luminița Bucur, Oleg Apostol, Alexandru Sinca, Delia Nartea. Fotografii din spectacol de Gabriel Ghizdavu.

Nu ratați așadar spectacolul Vorbe, vorbe, vorbe…, programat marți, 30 iulie 2013, la ora 20.30. La același nou teatru bucureștean, luni, 29 iulie 2013, ora 20.30: A. D. 3874. Cronică fantastică după I. L. Caragiale. În distribuție: Eduard Cârlan, Bogdan Costea, Eduard Haris. Regia: Marius Costache.

Rezervări la contact@teatrulmignon.ro.
Bilete online pe www.iabilet.ro
https://www.facebook.com/TeatrulMignon.

Costin Tuchilă

Zilele Eugen Ionescu

În perioada 26–28 noiembrie 2012, la Slatina va avea loc a XXII-a ediţie a manifestărilor intitulate Zilele Eugen Ionescu (ZEI 2012), organizate anual de Societatea Culturală „Eugen Ionescu” pentru a sărbători personalitatea dramaturgului Eugène Ionesco (26 noiembrie 1909, Slatina–28 martie 1994, Paris).

Eugen Ionescu

Program:

• Luni, 26 noiembrie – TRECUTUL

Ora 11.00 – Deschiderea oficială ZEI 2012

Vernisajul expoziţiilor de fotografii dedicate lui Eugen Ionescu:

OMUL – fotografii originale Eugen Ionescu, realizate de artistul fotograf Sorin Radu

PORTRETUL – grafică şi scenografie, semnată de artistul plastic Dan Cioca

SPECTACOLUL – fotografii din spectacole realizate pe texte ionesciene (Sorin Radu şi Maria Stefănescu)

ISTORIA – fotografii din arhiva ZEI (Maria Ștefănescu şi Dan Stoichicescu)

Ora 18.00 – Lecțiile lui Ionescu… prezintă scriitorul Emil Lungeanu

Memento dedicat actorului Ion Lucian

Spectacol-lectură „Ionesco.ro” – realizat de SCEIS. Actori invitaţi: Constantin Codrescu şi Ioana Macaria

• Marți, 27 noiembrie – PREZENTUL

Ora 11.00 – OPERA – expoziţie de carte, în colaborare cu Muzeul Naţional al

Literaturii Române, Editura HUMANITAS, Biblioteca C.N.S.S.

Llansarea albumelor și DVD-urilor produse de SCEIS, în prezenţa realizatorilor: Florica Ichim, Lucian Chişu, Nicolae Ioniţa, Dan Stoichicescu

Lansarea proiectului cultural CEAS (Centrul European al Absurdului Serios) în prezenţa lui Andrei Dorobanţu

Ora 18.00 – Întâlnire teatrală cu… personajul Béranger. Invitaţi: maestrul Radu Beligan şi actorul Dan Puric

Recital extraordinar al actorului Emil Boroghină (Teatrul Național din Craiova)

• Miercuri, 28 noiembrie – VIITORUL

Ora 11.00 – NUME ȘI RENUME – caricaturi internaţionale Eugen Ionescu, prezentate de Nicolae Ioniţa

COPACUL LUI IONESCU – eveniment prezentat de Radu Vişan

Lansarea festivalului-concurs de teatru şcolar PRO-SCENIUM

POVESTIND ABSURDUL – proiect de teatru senzorial-labirint, prezentat de actorul Adrian Ciglenean

Ora 18.00 – spectacole de teatru realizate de studenţi şi elevi

Gânduri despre viitor la un pahar de vorbă.

Audiție la Majestic: „Conu Leonida Popescu”

Luni, 11 iunie 2012, la ora 11.00, la clubul Ramada-Majestic de pe Calea Victoriei din Bucureşti, Teatrul Naţional Radiofonic vă invită la audiţia premierei Conu Leonida Popescu, scenariu radiofonic de Gavriil Pinte după Conu Leonida faţă cu reacţiunea de Ion Luca Caragiale, cu două Interludii onirice şi un Epilog după Cristian Popescu. Regia artistică: Gavriil Pinte. În distribuţie, actori ai Teatrului Naţional „Radu Stanca” din Sibiu: Dan Glasu, Dana Taloş, Mariana Mihu, Mihai Coman. Asistenţa tehnică: Adrian Zaharescu şi Cătălin Coman. Regia de studio: Milica Creiniceanu. Regia muzicală: Stelică Muscalu. Regia tehnică: ing. Mirela Georgescu. Redactor şi coordonator de proiect: Domnica Ţundrea.

Spectacolul, dedicat Centenarului Ion Luca Caragiale, se distinge prin calitatea scenariului, prin atenta elaborare sonoră, prin ineditul viziunii regizorale, de o subtilă şi rafinată expresivitate. Piesei caragialiene i se inserează în chip insolit textul cuceritor al lui Cristian Popescu, ce reia leit-motivul cuplului Efimiţa-Leonida în cheie tragică, modernă, accentuând grotescul personajelor şi vehiculând dureros obsesia morţii.

Spectacolul devine astfel un dialog cu tentă fantastică şi onirică, un joc de simboluri, menit să exploreze abisul sufletului omenesc, să pună într-o nouă lumină personaje, teme binecunoscute, să nască armonii specifice, aducătoare de afinităţi şi purtătoare de forţă de sugestie. Virtuţile absurde ale textului sunt valorificate prin excelente echivalenţe radiofonice, iar prezenţa crainicului creează un efect de distanţare brechtiană, ironică şi lucidă. Comentariul regizorului, atitudinea sa faţă de toată acea lume bizară, gândurile de dincolo de textul rostit se simt la tot pasul. Jocul cu efecte acustice accentuează viziunea onirică, absurdul, clătinarea convenţiilor.

Carmen Simon Flack, Visul, acrilice pe pânză, 2009

Prin calcul şi ritm teatral, spectacolul radiofonic capătă o sonoritate impecabilă, cu accente stranii, în acord cu orchestrarea atât de aparte a textului. Interludiile onirice şi Epilogul lui Cristian Popescu pot fi înţelese ca răsfrângere şi interioritate, pe de o parte, iar, pe de alta, dezvoltă convenţiile absurde şi nasc o adevărată explozie burlescă.

Ambianţa sonoră se distinge prin rafinament şi tehnica precisă, iar muzica face să se ivească asociaţiile necesare, potenţează sensul dramatic, încadrează inspirat jocul actorilor.