Identitatea românească şi latinitatea – semnificaţii trecute şi prezente

ioan aurel pop

eveniment liber sa spunAstăzi, joi, 4 februarie 2016, ora 18.30, la Sala de conferinţe a Institutului Cultural Român de la Stockholm, Skeppsbron 20, ICR Stockholm va fi gazda unei conferinţe susţinute de academicianul Ioan-Aurel Pop, rectorul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj.

Conferinţa, cu titlul Identitatea românească şi latinitatea – semnificaţii trecute şi prezente, este organizată în contextul participării acad. Ioan-Aurel Pop la o sesiune de comunicări ştiinţifice organizată de Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord şi Academia de Studii Ortodoxe Sfântul Ignatie din Stockholm. ICR Stockholm îl va avea astfel ca invitat, în colaborare cu Ambasada României la Stockholm şi Episcopia Ortodoxă Română a Europei de Nord, pe distinsul profesor, istoric şi cercetător român specializat în istoria formării naţiunilor, istorie medievală, paleografie latină şi studii transilvane. Conferinţa acad. Ioan-Aurel Pop va dezbate, particularizat la contextul românesc, o temă de interes în acest moment istoric: identitatea naţională şi construcţia acesteia prin reflectarea istorică. Continuă lectura „Identitatea românească şi latinitatea – semnificaţii trecute şi prezente”

Colocviu-dezbatere: Inconfundabilul Cojan

pictura de aurel cojan

Centenar Aurel Cojan (3 martie 1914, Beceni, judeţul Buzău–28 noiembrie 2005, Paris, Franţa)

eveniment liber sa spunMarţi, 18 martie 2014, ora 10.30, în Aula Bibliotecii Academiei Române va avea loc un colocviu-dezbatere despre viaţa şi opera lui Aurel Cojan, prilejuită de împlinirea a o sută de ani de la naşterea artistului. Vor lua cuvântul o critici şi pictori care l-au cunoscut pe Aurel Cojan. Va rula filmul Aurel Cojan – Incomodul Cojan, admirabilul Cojan, realizat de Ruxandra Garofeanu pentru Televiziunea Română.

colocviu dezbatere aurel cojan

În aceeaşi zi, la ora 13.00, în Sala de expoziţii a Bibliotecii Academiei Române va avea loc vernisajul expoziţiei Jocul liniilor şi al culorilor în opera lui Aurel Cojan. Expoziţia va rămâne deschisă până la data de 2 aprilie 2014.

Tamara Buciuceanu-Botez și Ion Caramitru, laureați ai Premiului Academiei Române

premiul aristizza romanescu academia romana ion caramitru tamara buciuceanu botez

sigla academiei romane liber sa spunTamara Buciuceanu-Botez și Ion Caramitru sunt laureații Premiului „Aristizza Romanescu” pe anul 2011, acordat de Academia Română. Tamara Buciuceanu-Botez a fost premiată pentru întreaga creaţie teatrală şi cinematografică, iar Ion Caramitru pentru Macbeth. Un studiu.

Acordarea premiilor a avut loc în Aula Academiei Române din București, joi, 19 decembrie 2013. „E greu la deal, e foarte greu, dar dacă trăim, trebuie să trăim ca şi cum am fi nemuritori. […] Sunt mândră că sunt româncă, îmi iubesc ţara şi neamul şi mulţumesc lui Dumnezeu că mai trăiesc”, a spus Tamara Buciuceanu-Botez în scurtul discurs ținut cu ocazia acordării premiului.

Mulțumind pentru distincție, Ion Caramitru a adăugat că, în prezent, teatrul a reuşit să fie în fruntea reînvierii morale a poporului român. „Teatrul îşi reîncepe soarta.”

Simpozion omagial „Centenar Ion Dumitrescu (1913–1996)”

ion dumitrescu

eveniment liber sa spunJoi, 20 şi vineri, 21 iunie 2013, începând cu ora 10.00, în Amfiteatrul „I. H. Rădulescu” al Bibliotecii Academiei Române (Calea Victoriei nr. 125, București), va avea loc Simpozionul omagial „Centenar Ion Dumitrescu (1913–1996)”, organizat de Secţia de arte, arhitectură şi audiovizual a Academiei.

Participă personalităţi ale vieţii culturale din ţară şi străinătate: acad. Răzvan Theodorescu, acad. Mircea Petrescu, prof. univ. dr. Octavian Lazăr Cosma, membru corespondent al Academiei Române, dr. Vasile Tomescu, prof. univ. dr. Viorel Cosma, prof. univ. dr. Grigore Constantinescu, scriitorul Ion Brad, compozitorul Șerban Nichifor, dirijorul Mihail Ștefănescu, director al Filarmonicii „Ion Dumitrescu” din Râmnicu Vâlcea, muzicologul dr. Ruth Ben-Zwi (Israel), prof. univ. dr. Pavel Țugui, compozitorul și dirijorul Sabin Pautza (SUA), compozitorul Doru Popovici, compozitorul Theodor Grigoriu, prof. univ. dr. Titus Vîjeu, muzicologul Florian Lungu, prof. dr. Al. I. Bădulescu, director onorific al Muzeului Memorial „Paul Constantinescu” din Ploiești, compozitoarea Carmen Petra Basacopol, dirijorul și profesorul Octav Calleya (Spania), Augustina Sanda Constantinescu, director al Bibliotecii Județene „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea, prof. univ. dr. Alexandru Leahu, scriitorul Costin Tuchilă, scriitoarea Pușa Roth, muzicologul dr. Sanda Hârlav Maistorovici, prof. univ. dr. Vasile Vasile, scriitorul Valeriu Râpeanu, muzicologul dr. Laura Manolache, prof. univ. dr. Gabriela Munteanu, prof. univ. dr. Lavinia Tomulescu-Coman, conf. univ. dr. Iulia Cibișescu-Duran, compozitoare, muzicolog dr. Ozana Kalmuski-Zarea, director adjunct al Filarmonicii „Mihail Jora” din Bacău, prof. dr. Gheorghe Deaconu, director al Editurii Meșterul Manole din Râmnicu Vâlcea, prof. univ. dr. Mihai Cosma, muzicologul Mircea Ștefănescu, muzicologul Petre Codreanu, lect. univ. dr. Camelia Pavlenco, soprană și pianistă, preotul prof. dr. Marin Velea, muzicologul dr. Vasile Donose. Moderator: dr. Ilinca Dumitrescu.

Nobleţea morală, umanismul cu ample reverberaţii în viaţa publică şi o veşnică tinereţe spirituală l-au caracterizat pe Ion Dumitrescu, de la nașterea căruia s-au împlinit recent 100 de ani. Născut în 20 mai 1913, la Oteşani, Vâlcea, mort în dimineaţa zilei de vineri 6 septembrie 1996, la ora 7.30, la Bucureşti, Ion Dumitrescu, fostul student al Academiei de Muzică din Bucureşti, unde i-a avut ca dascăli pe Mihail Jora, Dimitrie Cuclin, Ionel Perlea, Alfonso Castaldi, Constantin Brăiloiu, George Breazul, devenea în scurt timp profesor de armonie, contrapunct şi compoziţie în cadrul Conservatorului „Ciprian Porumbescu”. Membru corespondent al prestigioasei Académie des Beaux-Arts de l’Institut de France şi al aniversare ion dumitrescuAcademiei Tiberine din Roma, Ion Dumitrescu, artist de vastă cultură şi rigoare clasică, a condus o lungă perioadă obştea muzicală românească. Lui i se datorează organizarea şi susţinerea personalităţii Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România într-o perioadă aspră, acţiunea sa practică, răsfrântă în viaţa publică timp de un sfert de veac (a fost secretar, apoi preşedinte al Uniunii între 1954 şi 1977), având o influenţă hotărâtoare. Ion Dumitrescu a construit cu migală și abilitate Uniunea Compozitorilor din România, într-o formă ideală pentru vremea respectivă și apărând demnitatea și independența estetică a muzicienilor. Destul, poate, să amintesc contribuţia sa la elaborarea şi aplicarea Legii drepturilor de autor în domeniul muzical, structura cuprinzătoare şi elastică a uniunii de creaţie, cu specificul ei distinct, înfiinţarea Editurii Muzicale, care a avut, un timp, tipografie proprie – lucru deloc neglijabil, având în vedere particularităţile tipăriturii muzicale. Şi multe altele, pe care care cei ce au beneficiat de generoasa sa îndrumare le-ar putea readuce în discuţie. În 3 februarie 1977, Ion Dumitrescu era înlăturat brutal de la conducerea Uniunii, din ordinul lui Ceaușescu, tocmai pentru independența sa, iar reparaţia morală care i s-ar fi cuvenit după 1990, nu s-a produs…

Ion Dumitrescu, care absolvise Seminarul teologic din Râmnicu Vâlcea, apoi intrase la Conservator, nu s-a dezis niciodată de formația sa, a refuzat să devină membru PCR, l-a înfruntat pe Ceaușescu, care i-a cerut imperativ să intre în partid, spunându-i că nu poate face asta, tocmai pentru are formație teologică și e credincios. A rezistat până în acea zi de martie 1977, când a fost dat afară în urma unei ședințe cu final previzibil.

Cu Ion Dumitrescu se încheie o epocă. Ilustrul reprezentant al celei de-a doua generaţii postenesciene a străbătut creator deceniile de mijloc şi din a doua parte a veacului, lăsând o operă muzicală mai mult decât elocventă, în care se regăsesc cu certitudine câteva capodopere. A scris muzică simfonică, de cameră (un Cvartet de coarde, pagină reprezentativă a genului, Sonata pentru pian, două piese, Ursul şi Căpriţa pentru acelaşi instrument etc.), muzică vocală, de scenă (între altele, pentru Hamlet, Regele Lear, Macbeth, Madame Sans-Gêne, Pălăria florentină, Mincinosul, Iphigenia la Delphi, Castiliana, un-clasic-modern-ion-dumitrescu-editie-de-costin-tuchila-si-pusa-rothLucreţia Borgia, Vlaicu-Vodă, Avram Iancu, Madame Bovary, Mira, Astă-seară se joacă fără piesă, Maria Stuart, Apus de soare, Corsarul, Nevestele vesele din Windsor, Horaţiu, D’ale carnavalului, Din jale se întrupează Electra, Don Carlos, Mascarada, legate de activitatea dirijorală şi de compozitor la Teatrul Naţional din Bucureşti, 1941–1947), de film, aranjamente de folclor, muzică de balet. În privinţa muzicii de scenă a lui Ion Dumitrescu, de o mare bogăţie, după cum rezultă din cronicile vremii, însemnând o experienţă deosebită de orchestrator şi, în plus, un exerciţiu de viteză componistică, ea a avut un destin tragic: toate partiturile, care nu aveau cópii, au ars la bombardamentul din 24 august 1944, care a distrus clădirea teatrului, aflată lângă Palatul Telefoanelor.

Structural, Ion Dumitrescu este un simfonist: el construieşte pe spaţii ample, fără însă ca dramaturgia muzicală să fie ostentativă. Echilibrul desăvârşit, forma impecabilă, bogăţia tematică şi măiestria, egală în fragmentul monumental ca şi în cel liric ori umoristic, frazele „decupate” cu limpezime, principii armonice stabile, în ciuda unui colorit uneori surprinzător, aşa cum statornice şi expresive rămân şi cele de tratare a orchestrei – toate provin dintr-o concepţie clasicistă. Acestei estetici i se supune un fond viguros, de sorginte folclorică. Primele impresii sunt de vitalitate şi robusteţe, un suflu de prospeţime şi dezinvoltură impunându-se în fiecare lucrare. Nu a compus multă muzică simfonică, dar majoritatea opusurilor de gen, trei suite pentru orchestră, o simfonie, o simfoniettă, Preludiul simfonic, Suita „Muntele Retezat”, Concertul pentru orchestră de coarde, sunt partituri de referinţă.

Costin Tuchilă

Vezi și: Portret în amurg.

Acad. Ionel Haiduc, președintele Academiei Române, conferențiază la ICR

acad ionel haiduc

eveniment liber sa spunInstitutul Cultural Român continuă seria Conferințelor ICR, un proiect de stimulare a dialogului și de promovare a culturii. Miercuri, 24 aprilie 2013, de la ora 18.00, acad. Ionel Haiduc, președintele Academiei Române, va susține conferința cu titlul Confluențe între științele naturii și științele umaniste, la sediul ICR din Aleea Alexandru nr. 38, București.

Președinte al Academiei Române din 2006, profesor al Universității Babeș-Bolyai, chimist, acad. Ionel Haiduc este un om de știință care prin activitatea sa – ce numără peste 300 de lucrări de specialitate, dar și inițierea și dezvoltarea unui nou domeniu științific (chimia organometalică) –, a câștigat un prestigiu ce trece dincolo de granițele țării.

La întâlnirea organizată de ICR, invitații vor avea ocazia să cunoască o perspectivă nouă și provocatoare, aceea a omului de știință a cărui deschidere intelectuală depășește limitele tehnice ale specialității proprii pentru a ridica întrebări vii și a oferi răspunsuri inedite. Intrarea este liberă.

ionel haiduc conferinta icr

Conferințele ICR reprezintă o încercare de a promova excelența și diversitatea intelectuală printr-un ciclu de întâlniri lunare dintre publicul larg și o serie de personalități ale societății românești, oameni de cultură, profesori, autori și specialiști de prestigiu.

Încotro-i ţara, domnule sublocotenent?

descantec-de-primavara 

100 de ani de la naşterea acad. Marcu Botzan (30 martie 1913–8 martie 2011)

„Faceţi, Vă rog, efortul de a mai coborî din sferele înalte

ale unui Cioran sau ale altuia ca el, pentru a afla că umanitate –

pe româneşte omenie – se găseşte şi mult mai jos, şi – poate – mai autentică.”

Marcu Botzan

calendar„E de o vârstă cu piramidele naturale din Tibet şi Alpi şi cu catacombele din care izvorăşte de sute de mii de ani poteca de fir de argint a Oceanului, ce nici nu scade, nici nu sporeşte.” Aşa cuvânta pe la începutul secolului al XX-lea, mai exact în anul 1928, poetul român Tudor Arghezi despre fascinantul scriitor „polar” Henrik Ibsen. Aproape că la fel am fi tentaţi să spunem şi noi astăzi, în luna martie a începutului de veac XXI, despre academicianul Marcu Botzan, un creator al perfecţiunii profesional-umane şi un adept al multidisciplinarităţii, pe care eu l-aş poziţiona categoric lângă acei semizei ai spiritului omenesc, unde sculpturalitatea cuvântului aşezat între forţa ascuţită a raţiunii şi delicateţea rară a spiritului interior i se citeau nu numai între filele multelor sale cărţi scrise de-a lungul timpului, ci şi pe frumuseţea chipului său plin de lumină, demnitate şi modestie. Coordonatele de care stă agăţat destinul acestei personalităţi de tip renascentist, din păcate nu atât de cunoscută la nivel naţional pentru meritele sale diverse, se înscriu în perimetrul unei adimensionalităţi specifice numai familiei sufletelor rare şi tari.

Traseul biografic al vieţii unui om se conturează, uneori, tăcut, ca o litanie creştină, alteori,acad marcu botzan extrem de agitat, asemeni unei mări turbate ce plesneşte cu duşmănie ţărmul, sau, de ce nu, plat şi confuz, întocmai ca o apă tulbure şi stătută a destinului său lumesc. Parcursul existențial al celui ce a fost până mai ieri academicianul Marcu Botzan aparţine, indubitabil, primei categorii. Născut la Craiova în primăvara anului 1913, Marcu Botzan şi-a petrecut copilăria în praful uliţelor Podarilor Doljului, alături de ceilalţi copii ai satului – fapt care va deveni peste ani fundamentul literar al volumului de versuri Cântece şi descântece pentru un sat de altădată (1997) –, pentru ca mai apoi să urmeze Liceul „Carol I” din Craiova, cursurile Facultăţii de Agronomie din Bucureşti între anii 1931 şi 1936 şi, ulterior, pe cele ale Facultăţii de Construcţii din cadrul Institutului Politehnic din același oraș. A doua mare conflagraţie mondială a constituit însă un moment de răscruce în viaţa lui Marcu Botzan, cel care a străbătut un capitol unic de viaţă pe întinderea iată, aproape a unui secol, războiul transformând tânărul idealist din anii ’40 în modelul de echilibru uman şi intelectual de mai târziu, veritabila parabolă reuşită, de astă dată, a propriei sale vieţi miraculos ţesute de Dumnezeu Tatăl. Trebuie amintit în acest cadru contextual faptul că ampla activitate profesională a viitorului academician Marcu Botzan în domeniul complex al îmbunătăţirilor funciare se poate spune că s-a desfăşurat, aşadar, după ce acesta va fi traversat cu greu ambele fronturi, cel din Est şi cel din Vest, de la Odesa la Stalingrad şi, mai apoi, din ţară până la Budapesta.

adam baltatu ulita de sat

Adam Bălțatu, Uliță de sat

Lui Marcu Botzan, primii paşi în cercetarea ştiinţifică i-au fost îndrumaţi de către Gh. Ionescu-Şişesti, cea mai de seamă personalitate a agriculturii româneşti a secolului al XX-lea, iar din anul 1966, atunci când se înfiinţează în Bucureşti primul Institut de Cercetări de Îmbunătăţiri Funciare şi Pedologice, devine directorul său, în această calitate fiind un manager cu o gândire modernă, înfiinţând, astfel, toate secţiile şi laboratoarele instituţiei şi creând, de asemeni, numeroase câmpuri experimentale la nivel naţional. Prin cercetările iniţiate şi coordonate de către academicianul şi profesorul Marcu Botzan, s-au rezolvat în timp multe probleme de fond ale îmbunătăţirilor funciare, nesoluţionate până atunci şi legate de consumul de apă al plantelor în diverse condiţii pedoclimatice din ţară, dar şi de calculul normei de udare ori de bilanţul apei în sol, motive mai mult decât întemeiate pentru ca Marcu Botzan să fi fost ales membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice încă din momentul înfiinţării acesteia, iar din anul 1993 să devină şi membru titular al Academiei Române.

De la publicaţii în domeniul îmbunătăţirilor funciare, precum: Problemele de irigații si desecări ale Campiei Bărăganului (lucrare premiată de Academia Română în anul 1959 şi recunoscută şi pe plan internaţional); Culturi irigate, editată în trei ediţii consecutive, carte ce constituie baza de studiu a inginerilor şi a tehnicienilor de îmbunătăţiri funciare (Marcu Botzan obţine şi pentru aceasta lucrare un alt premiu al Academiei Române, ceea ce reprezintă o excepţie de la regulă în acest sens, ştiut fiind faptul că forul academic respectiv acordă unui autor doar un singur premiu pe parcursul întregii sale activităţi ştiinţifice); Bilanţul apei în solurile irigate (teza sa de doctorat); Verificarea hidroameliorativă a Luncii Dunării româneşti şi a Deltei, la lucrări care abordează şi alte teme conexe acestui domeniu ştiinţific deosebit de vast, cum ar fi: Apele în viaţa poporului român, Hidronimie românească sau botezul apelor, Corectarea mediului şi umanizarea naturii, Zeu şi fluviu Dunărea, Drumuri de apă, Începuturile hidrotehnicii pe teritoriul României, Mediu şi vieţuire în spaţiul carpato-dunăreano-pontic, academicianul Marcu Botzan realizează o incursiune științifică cu uşurinţa pe care ţi-o dă capacitatea cognitivă personală de a vedea dincolo de ceea ce se vede şi de a desluşi codurile realităţii înconjurătoare din toate unghiurile şi laturile ei fragile şi complicate deopotrivă. Sunt titluri care fac din Marcu Botzan o personalitate demnă de orice aulă academică internaţională. Lor li se adaugă cărțile de literatură: Cântece şi descântece pentru un sat de altădată, Baladă pentru Calea Soarelui, Încotro-i ţara, domnule sublocotenent? ori Neizbutita parabolă a lui Marcus Aurelius. Despre literatura lui Marcu Botzan, academicianul Eugen Simion scria: „După o viaţă de activitate ştiinţifică cu numeroase publicaţii în domeniu, acad. Marcu Botzan abordează – de câţiva ani – şi beletristica. Cu originalitate şi căldură umană.” Şi fără contrafaceri, fără prefăcătorie, am adăuga noi, din simplul motiv expus de el însuşi în anul 1955, şi anume acela că „numai adevărul îţi poate dezvălui curata, neprefăcuta omenie”.

dunare

Puţini ştiu că Marcu Botzan, această personalitate uriașă a culturii şi a ştiinţei româneşti, în domeniul îmbunătăţirilor funciare, era fiinţa umană care încă lăcrima, în 2005, la amintirile tulburi legate de coşmarul halucinant al destinului său şi intitulat simplu de către istorici „al doilea Război Mondial”. Marcu Botzan te reînvăţa să trăieşti exemplar emoţia curată şi mistica sa aparte. Dar şi mai puţini cunosc faptul că sculpta, iar fiecare dintre piesele create îşi ducea pe umeri geneza ei singulară. Având marele privilegiu de a cunoaşte acest punct de lumină a spiritului românesc şi universal cu doar câţiva ani în urmă, în liniştea casei sale din Piaţa Dorobanţi, cu prilejul aniversării a 92 de ani, întâlnire magică pentru mine datorată inginerului Nicolae Moraru, un alt specialist de marcă al aceluiaşi domeniu vast al îmbunătăţirilor funciare, am fost luată de mână, dusă până în camera alăturată, unde domnul academician îşi ţinea sculpturile. Acolo, pe îndelete, Marcu Botzan mi-a dezvăluit identitatea, sufletul fiecărei lucrări în parte. Nu le orânduise un traseu specific în posteritate, dar eu una mi-aş dori foarte mult ca toate aceste unicate ale academicianului Marcu Botzan, inclusiv picturile deosebite ale soţiei sale, să aibă un drum al lor firesc spre o sală de expoziţie ori spre incinta Academiei Române, al cărei membru era. E păcat ca această latură a creației sale, pe care nu şi-o dezvăluise deloc, din câte mi-a spus, să rămână în continuare necunoscută şi după dispariţia sa fizică dintre noi.

grau-de-baragan

La un moment dat, cel care a fost până pe data de 8 martie a anului 2011 academicianul Marcu Botzan scria cam aşa: „Faceţi, Vă rog, efortul de a mai coborî din sferele înalte ale unui Cioran, sau ale altuia ca el, pentru a afla că umanitate – pe româneşte omenie – se găseşte şi mult mai jos, şi – poate – mai autentică.” O invitaţie, iată, făcută posterităţii cu o delicateţe superioară sui-generis în cartea sa intitulată Încotro-i ţara, domnule sublocotenent?. Îi pot spune acum identificatorului cele trei tipuri de hazard manifestate în timp în mod individual ori prin suprapunere fenomenologică pe teritoriul ţării noastre – şi este vorba aici despre hazardul climatic, cel geomorfologic şi cel hidrologic –, că noi, cei de acum, suntem siliţi să coborâm, din nefericire, zilnic câte o altă treaptă existenţială spre întuneric, rareori mai fiind învredniciţi de către divinitate cu nădejdea de a găsi în sufletele mute de lângă noi bucuria luminii christice.

lunca dunarii

Faptul că Marcu Botzan a devenit acum parte a eternităţii divine ne face să ne amintim de spovedania lui din faţa erorilor flagrante ale războiului trăit din plin: „…am putut constata că o bucăţică de război este un mare şi unic prilej de a privi mai de aproape omul, această ciudată lighioană, cu neomenia dar şi cu omenia sa, la fel de mari, răsplătindu-se una prin cealaltă.” Iar dacă traiectul vieţii sale a cuprins în el latura modestiei şi rarisima textură a demnităţii umane specifice numai spiritelor superioare, atunci putem închide spaţiul acesta destinic circular al celui ce a fost acad. Marcu Botzan sub auspiciile generoase ale câtorva versuri aşezate într-una din scrierile lui, Neizbutita parabolă a lui Marcus Aurelius, singurele, de altfel, rămase de la împăratul Hadrian şi prinse în mult discutata Historia Augusta:

„Sufleţel blând şi rătăcitor

oaspe şi prieten al corpului

vei pleca acum în locuri

palide, uscate şi pustii

şi nu vei mai face glume ca de obicei!”

Magdalena Albu

Din Bucureștiul de altădată: Primarii Capitalei (15)

primarii bucurestiului istoric pusa roth parcuri bucuresti calea grivitei

Lucian Skupiewski (februarie 1923–aprilie 1923) a fost unul dintre prietenii regelui Carol al II-lea şi face parte din familia strămoşilor preşedintelui Poloniei, Lech Kacinski, decedat într-un accident aviatic. Lucian Skupiewski şi-a dedicat întreaga viaţă îngrijirii bolnavilor şi a organizat şi condus toate spitalele de răniţi din împrejurimile Bucureştiului, în timpul Primului Război Mondial. În timpul mandatului său, şi-a continuat activitatea medicală. A lucrat în cadrul organizaţiei „Refugiilor pentru lăuze sărace” şi a fost director al maternităţii din Calea Griviţei, pe care mai apoi a transformat-o într-un spital specializat.

Alte nume, alte mandate: I. Costinescu (aprilie 1923–aprilie 1926, primul mandat) şi Anibal Teodorescu (aprilie 1926–iulie 1927). Anibal Teodorescu a fost jurist şi membru corespondent al Academiei Române. A publicat mai multe lucrări în care trata problema administraţiei locale şi a autonomiei locale. Principiul său era acela că autonomia locală duce la o descentralizare administrativă.

În iulie 1927 revine la conducere Primăriei Capitalei, pentru al doilea mandat, I. Costinescu (iulie 1927–noiembrie 1928) Urmează Gh. Gheorghian (decembrie 1928–ianuarie 1929, al doilea mandat).

Cel de-al 53-lea mandat îi revine lui Dem I. Dobrescu (februarie 1929–ianuarie 1934), supranumit „primarul târnăcop” din cauza numeroaselor proiecte urbanistice pe care le-a derulat. El a fost cel care a iniţiat construcţia de ştranduri în Capitală, a lărgit marile artere ale Bucureştiului, spre exemplu Calea Victoriei, şi a amenajat parcurile Snagov şi Băneasa. Spunea că vrea să îi facă pe bucureşteni să iubească Bucureştiul.

arcul de triumf bucuresti

Arcul de Triumf

A fost acuzat că a realizat lucrările din zona Unirii doar pentru a-şi sluji grupurile de interese: pavajele s-au deteriorat repede şi trebuiau refăcute. Faptul că Dobrescu a dispus construirea ştrandurilor din Capitală nu a fost pe placul tuturor. Acest obicei nu era privit cu ochi buni la vremea respectivă. A fost ameninţat cu moartea pentru că a vrut să amenajeze lacurile din zona Colentinei, pentru că se presupunea că acolo s-ar fi scăldat Mihai Viteazul.

Din martie 1934 şi până în ianuarie 1938 la cârma Capitalei s-a aflat Al. Gh. Donescu. În timpul primariatului său, în Bucureşti a fost iniţiată o sărbătoare anuală a oraşului, „Luna Bucureştilor”. În plus, a fost construit Arcul de Triumf actual şi a fost inaugurată Grădina Botanică.

Pușa Roth

Ziua Naţională a Culturii Române

Eminescu ziua culturii nationale

Acordându-se o deosebită apreciere operei marelui poet român Mihai Eminescu, data de 15 ianuarie, ziua în care acesta s-a născut, a fost declarată Ziua Naţională a Culturii Române, potrivit unei propuneri înaintate Parlamentului de către Academia Română, aprobată prin Legea nr. 238 din 7 decembrie 2010.

Iniţiatorii au susţinut că există precedente pentru această sărbătoare şi în alte ţări europene. Astfel, în Spania ziua culturii a fost fixată ziua morţii lui Miguel de Cervantes, iar în Portugalia ziua de naştere a lui Luis de Camões. „Ziua Culturii Naţionale va fi, în viziunea noastră, o zi în care nu numai celebrăm un mare creator, dar şi o zi de reflecţie asupra culturii române, în genere, şi a proiectelor culturale de interes naţional. Menţionăm faptul că, în Italia, de ziua lui Dante în toate oraşele italiene au loc serbări publice, lecturi din opera lui, dezbateri publice, târguri de carte etc.”, se arată în expunerea de motive a iniţiatorilor.

spiru vergulescu casa singurateca la constanta

Spiru Vergulescu, Casă singuratecă la Constanța

Muzeul Judeţean Olt sărbătoreşte anul acesta Ziua Culturii Naţionale printr-o serie de manifestări dedicate omagierii poetul naţional al românilor, care vor avea loc marţi, 15 ianuarie 2013, începând cu ora 11.00, la sediul muzeului, de pe strada Ana Ipătescu nr. 1, Slatina:

Periplu şi univers eminescian, o expoziţie de grafică ce cuprinde desene în tuş cu peniţa semnate de Spiru Vergulescu, unde vizitatorii vor mai putea admira şi ilustraţiile semnate de Nicolae Truţă la grandiosul volum de Poezii ale lui Eminescu, apărut la Editura Scribul din Slatina (în Holul de Onoare al Muzeului).

• Proiecţia filmului documentar Eminescu (în Sala de Festivităţi a Muzeului Judeţean Olt).

• Poezii în lectura copiilor de la Şcoala Gimnazială „Vlaicu Vodă” din Slatina, conduşi de prof. Mihaela Puşcaşu.

Laurenţiu Guţică-Florescu

Director, Muzeul Judeţean Olt

Festivalul „Bucureşti, mon amour”

Academia Română, Muzeul Naţional al Literaturii Române, Hanul Manuc, Asociaţia EuroPress şi revista „Contemporanul” organizează în perioada 18–20 octombrie 2012 Festivalul „Bucureşti, mon amour”.

Protagonişti: Nicolae Breban, D. R. Popescu, Augustin Buzura, Eugen Uricaru, Ion Simuţ, Răzvan Voncu, Daniel Cristea Enache, Vladimir Epstein, Bogdan Creţu, Maria-Ana Tupan, Lucia Hossu Longin, Dan Necşulea, Ion Ianoşi, Janina Ianoşi, Gabriel Andreescu, Sorin Ilieşiu, Ardian-Christian Kuciuk, Aura Christi, Cornel Nistorescu, Sorin Roşca Stănescu, Mircia Dumitrescu, Liviu Ioan Stoiciu, Luiza Barcan, Dana Duma, Călin Căliman, Silvia Radu.

Invitaţi speciali: Mihai Gâdea, Dana Grecu, Oana Stancu, Radu Tudor, Adrian Ursu, Răzvan Dumitrescu.

Spectacole: Lidia Lazu, Vasile Macovei, Garbis Dedeian

În vizor: Antena 3

Expoziţie foto: Julia-Maria Kyçyku

București, Universitatea

Programul Festivalul „Bucureşti, mon amour”:

• Joi, 18 octombrie:

Hanul Manuc, Salonul Voievodal

Ora 15.00: Conferinţă de presă. Deschiderea Festivalului BMA.

Prezintă: Aura Christi, Nicolae Breban, Bogdan Crețu

Hanul Manuc, Salonul Voievodal

Ora 15.30: Gala Premiilor Contemporanul.

Invitaţi: D. R. Popescu, Eugen Uricaru, Augustin Buzura, Răzvan Voncu, Daniel Cristea Enache, Vladimir Epstein, Maria-Ana Tupan, Lucia Hossu Longin, Ion Ianoși, Janina Ianoși, Gabriel Andreescu, Sorin Ilieșiu.

În vizor: Antena 3

Amfitrioni: Aura Christi, Nicolae Breban, Sorin Roșca Stănescu, Mircia Dumitrescu.

Spectacol: Lidia Lazu, fagotistul Vasile Macovei, saxofonistul Garbis Dedeian.

Expoziţie de carte, albume de artă, foto: Eugen Uricaru, Supunerea; D. R. Popescu, Simonetta Berlusconi. Călugărul Filippo Lippi şi călugăriţa Lucrezia Buti; Nicolae Breban, Singura cale; Ștefan Borbély, Existența diafană; Ion Lazu, Veneticii; Constantina Raveca Buleu, Paradigma puterii in secolul al XIX-lea; Aura Christi, Nietzsche și Marea Amiază; Lev Tolstoi, Jurnal; Uriaşul Gorduz, Europa, acasă, Şocul crizei, Bucureşti, mon amour etc.

București, Palatul Sturdza

• Vineri, 19 octombrie:

Rotonda Muzeului Național al Literaturii Române, Bd. Dacia nr. 12

Ora 14.00: Colocviu: Odiseea plăcilor memoriale.

Invitaţi: Ion Lazu, Radu Voinescu, Mircea Coloşenco

Amfitrion: Ion Lazu

Ora 16.00: Lecturi publice de poezie

Invitaţi: Nicolae Breban, Liviu Ioan Stoiciu, Aura Christi, Ardian Christian Kuciuk, Traian T. Coșovei, Lidia Lazu, Maria Urbanovici, Ion Lazu, Nora Iuga, Victoria Milescu

Amfitrion: Aura Christi

Ora 18.00: Spectacol poezie & jazz

Invitat: Lidia Lazu

Amfitrion: Aura Christi

• Sâmbătă, 20 octombrie:

Teatrul Rapsodia

Ora 15.00: Expoziție de carte, albume de artă

Organizatori: Asociația EuroPress & Asociația Contemporanul

Invitaţi: Nicolae Breban, Ion Ianoși, Janina Ianoși, Călin Căliman, Răzvan Voncu, Dana Duma, Luiza Barcan, Radu Voinescu, Maria-Ana Tupan, Mariana Ionescu

Amfitrion: Aura Christi

Teatrul Rapsodia

Ora 16.00: Proiectul Evenimente – Maraton

Conferință de presă – lansări: Marina Țvetaieva, Sonecika; Nicolae Breban, Singura cale; Ion Lazu, Veneticii; Aura Christi, Nietzsche și Marea Amiază; Lev Tolstoi, Jurnal

Invitați: Maria-Ana Tupan, Nicolae Breban, D.R. Popescu, Luiza Barcan, Ion Ianoși, Janina Ianoși, Dana Duma, Călin Căliman

Atelierul Gorduz. Pangratti

Ora 17.00: Vasile Gorduz. A treia cale

Invitaţi: Nicolae Breban, Aura Christi, Mircia Dumitrescu, Luiza Barcan, Ion Lazu, Lidia Lazu

În vizor: Statuia Împăratul Traian de Vasile Gorduz

Amfitrion: Silvia Radu

Ora 19.00: Închiderea oficială a Festivalului. Conferință de presă

A apărut revista „Contemporanul” nr. 9/2012, însoţită de suplimentul-eveniment „Bucureşti Mon Amour”, de Corneliu Şenchea

Alte informaţii: http://blog.ideeaeuropeana.ro/festivalul-bucuresti-mon-amour-18-20-octombrie-2012-2506.html

 

 

Noaptea porţilor deschise la Biblioteca Academiei Române

Înfiinţată la 6 august 1867, la un an după fondarea Societăţii Academice Române, Biblioteca Academiei Române a avut de la început misiunea de a aduna şi conserva în colecţiile sale fondul naţional de manuscrise şi tipărituri, ilustrând istoria şi cultura românească, precum şi istoria şi civilizaţia universală.

Biblioteca Academiei Române sărbătoreşte 145 de ani şi vă invită la Noaptea porţilor deschise, 6–7 octombrie, între orele 18,00–01.00 (http://www.biblacad.ro/)

Deschiderea festivă va avea loc în Sala de Expoziţii „Theodor Pallady”, între orele 18.00–19.15, în prezenţa conducerii Academiei Române:

50 de ani de studiu în Biblioteca Academiei Române: cercetător dr. Georgeta Filitti.

– Vernisarea expoziţiei Legătura cărţii româneşti vechi. Între Bizanţ şi Occident. Curator: Gabriela Dumitrescu.

– Concert de muzică bizantină: Corul Nectarie Protopsaltul. Repertoriu din colecţiile Bibliotecii Academiei Române.

Orele 19.30-20.30: Valorificarea patrimoniului Bibliotecii Academiei Române prin proiecte naţionale şi europene.

– Gabriela Dumitrescu: Manuscrisele Eminescu. Ediţie facsimilată

– Cătălina Macovei: „Europeana libraries“. Biblioteca digitală

– Luminiţa Kövari: Proiectul „Studite“. Legătura bizantină. Studiu şi creaţie

– Delia Bălăican: Proiectul LLP-LDV/PLM/2011/RO/236 – „Creşterea calităţii serviciilor de bibliotecă specializate în relaţia cu publicul tânăr”.

Dezbateri şi mese rotunde

Foaierul Amfiteatrului „Ion Heliade Rădulescu”, etajul I

19.30 –21.00: Cartea prin vremi

– Andrei Oişteanu: O istorie a bibliocidului

– Mircea Anghelescu: Misiunea iniţială şi actuală a Bibliotecii Academiei Române, patrimoniul şi rolul donatorilor

– Măriuca Stanciu: A existat o politică de selecţie a fondurilor secrete?

– Stanca Desa: Relatări din perioada patrimoniului prohibit

21.00–22.30: Cărţile arestate. Autori încarceraţi

Participă: Dan C. Mihăilescu, George Ardeleanu, Clara Mareş, Ioan Stanomir. Dezbaterea îşi propune să reamintească publicului câteva contexte dramatice în care a funcţionat cartea în timpul regimului comunist şi se centrează pe câteva cazuri care au condus la procese politice, în urma cărora textele nu doar au fost cenzurate, ci confiscate de Securitate, iar autorii lor anchetaţi: N. Steinhardt, Dinu Pillat, Constantin Noica, I. D. Sârbu, Belu Zilber ş.a.

Minirecital de poezie: Gabriel Păun: De dragoste…

22.30–24.00: Manuscrisul medieval: traiectorie, autoritate, receptare

Moderator: Andrei Găitănaru

– Ştefan Vianu

– Andrei Găitănaru: Imposibilul autor şi transparenţa unui pseudonim. Cine a scris, de fapt, tratatele Sfinţilor Părinţi? Studiu de caz: Corpusul Areopagiti

– Cătălin Buciumeanu: Manuscrisele bizantine şi traiectoria lor europeană

– Ileana Stănculescu: Cultura bizantină în manualele de secol XIV-XV din colecţiile bucureştene

– Ovidiu Olar: Comori culturale româneşti uitate sau puţin cunoscute în colecţii din ţară şi din străinătate

IT demo

Foierul Sălii de Expoziţii „Th. Pallady”, parter

18.00–01.00: Târg de IT & C

Participă: SIVECO, Unisystems România, Institutul Naţional de Cercetare-Dezvoltare în Informatică

22.30– 24.00: IT demo. Culture Forward: cultura întâlneşte tehnologia

Organizator: ReadFwd. Moderator: Paul Balogh

– Samsung Romania: aplicaţie Smart TV: Cultura şi televizoarele inteligente dotate cu acces la internet

– Onuţ Toana-Buruga/ Orange Romania: aplicaţie pe iPad: Cultura şi tabletele electronice

– Vlad Puescu/ Elefant.ro: Efectul ebook-urilor în consumul mondial de carte

– Cristian Dinu/ ReadFwd: Despre moartea ficţiunii interactive

– Paul Balogh: Reinventarea educaţiei în epoca ubicuităţii tehnicii

5 demo-uri, fiecare a câte 10 minute, ilustrând experienţe de nişă la graniţa dintre cultură şi tehnologie. Ideea de bază este: cum arată cultura – cărţi, filme, muzică, festivaluri, arte creative etc. – în lumea digitală dominata de tehnica. Este tehnica moartea sau şansa unei noi vieţi pentru domeniile creative?

Muzică, Teatru, Cărţile călătoare

Parcul Bibliotecii Academiei Române

18.00–18.45: Vlad Cristian Ghinea, Liceul de Artă „Dinu Lipatti“: Concert de chitară clasică. În program: Fernando Sor, Augustin Barrios Mangoré, Michael Praetorius, Vlad Cristian Ghinea.

18.45–19.15: Teatrul Experimenthalia, Colegiul Naţional „Ion Neculce”

În program: O noapte furtunoasă, Act II, Scena 2; Cum se înţeleg ţăranii; Justiţie de I. L. Caragiale

19.15–19.30: Radio România Cultural: Relansarea Bookcrossing

19.45–20.10: Tronos: Cântare bizantină

20.15–21.00: Teatrul Okaua: Google

21.00–21.45: No’Mads: A Visual Odyssey, spectacol de muzică şi imagine

22.00–23.10: Teatrul Okaua: Aeroportul

23,15–24.00: Formaţia Vocal-Instrumentală de Muzică Veche „Anton Pann”: Din colburi de poveste. File musiceşti. În program: Dimitrie Cantemir, Anton Pann, sultanul Abdul Aziz

24.00–01.00: Muzică ambientală

Happening – Atelier de tipar manual

Parcul Bibliotecii Academiei Române

18.00 – 01.00: Moara de hârtie / Dana şi Ion Georgescu

Moara de hârtie este un spațiu al cărților, în care Dana şi Ion Georgescu au adunat mărturii ale unor vremuri trecute, echipamente de tipar şi legătorie, gravuri rare, tipărituri vechi. În acest loc cei doi creează şi inovează împreună cu prietenii şi publicul lor, pe care îl iubesc.

Tur ghidat al bibliotecii

18.00–01.00: Vizită la cabinetele de colecţii speciale (carte rară, manuscrise, stampe, fotografie, hărţi, periodice, muzică) şi la sălile de lectură, cu secvenţe de expoziţii tematice.

Expun:

– Serviciul Organizarea şi Conservarea Colecţiilor: Biblioteca Academiei Române – o bibliotecă enciclopedică

– Cabinetul de Manuscrise, Carte Rară: Confluenţe europene în Ţările Româneşti

– Serviciul de Bibliografie: Bibliografia Naţională Retrospectivă la 145 de ani

– Cabinetul de Stampe: Expoziţia Hieronymus Wierix, Biblia Pauperis (sfârşitul sec. al XVI-lea–începutul sec. al XVII-lea)

Cabinetul de Hărţi: Expoziţia Mercator – 500 de ani de la naştere

– Cabinetul de Muzică: Expoziţia Comori din fondul de tipărituri muzicale şi înregistrări audio

Abonament gratuit la Biblioteca Academiei Române

Fiecare vizitator va primi un flyer care îi acordă acces gratuit în Biblioteca Academiei Române până la sfârşitul acestui an.