Marian Hudac la rubrica „Remember” de Annie Muscă

marian hudac remember rubrica de annie musca

Revista Teatrală Radio

eterne reveniri in luna lui ianuar annie muscaAstăzi, 29 ianuarie 2014, ne amintim de actorul Marian Hudac (20 septembrie 1934– 29 ianuarie 1996).

Nici măcar nu împlinise 62 de ani când ne-a părăsit, pe neașteptate, unul dintre cei mai simpatici actori de comedie din România, pe care bucureștenii veneau să-l vadă jucând pe scena Teatrului Național.

Nu era Revelion la TVR fără Marian Hudac. Cei mai vestiți regizori de televiziune, de la Octavian Sava, Dan Mihăescu și Grigore Pop până la Sergiu Ionescu și Cornel Popa, l-au rubrica remember annie musca revista teatrala radiodistribuit pe actor în scheciuri care au rămas până astăzi în arhiva Televiziunii Române. Marian Hudac era nelipsit și de la Ora veselă, umorul lui fiind molipsitor. Și dacă tot era în Radio, alerga și până la Studiourile de Teatru Radiofonic, unde înregistra câte o piesă de teatru.

Filme pe Marele Ecran? Au fost câteva în care și-a jucat rolul alături de mari și talentați actori. De la Ernest Maftei, Emanoil Petruț, Olga Tudorache, Draga Olteanu sau Toma Caragiu până la Jean Constantin, Marin Moraru și Amza Pellea.

evocare Marian_Hudac biografie revista teatrală radio

Marian Hudac

Biografie pe scurt…

Marian Hudac s-a născut pe 20 septembrie 1934 în București și a fost căsătorit cu Marina Hudac, asistent coregraf la Teatrul Național de Operetă. Împreună au avut două fiice.

La doar 18 ani, Marian Hudac susține examen la Institutul de Teatru din București, odată cu viitori celebri actori: Gheorghe Cozorici, Draga Olteanu. Era debutul anilor ’50…

marian hudac divertisment tvDeși este admis la Institut, pentru că avea printre rude unele care nu erau adepte ale regimului comunist, lui Marian Hudac nu i se permite să studieze, motiv pentru care este nevoit să se angajez strungar la Uzina „Steaua Roșie” din Capitală, apoi să efectueze stagiul militar. Grație talentului actoricesc, în unitatea militară i se încredințează ora culturală difuzată săptămânal prin stația de amplificare. Așadar, duminică de duminică, tânărul Hudac își satirizează sergenții și caporalii, apoi distracția îi este răsplătită cu o după-amiază duminicală la crăpat lemne.

După armată, Marian Hudac revine în uzină, dar în timpul liber participă ca amator la activități artistice la Casa Sindicatelor. Sub îndrumarea regizorului Constantin Dinescu, viitorul actor este prezent la câteva din edițiile Duminici ale porților deschise din cadrul Institutului de Teatru. Cunoscându-l pe Gheorghe Dinică de la teatrul de amatori, se lasă convins de acesta să mai încerce o dată la Institut. În 1961 este deja absolvent al UNATC, la clasa profesorului Ion Finteșteanu, alături de alte nume de referință în teatrul și filmul românesc. O listă lungă din care nu  lipsesc: Gheorghe Dinică, Marin Moraru, Dorina Lazăr, Traian Stănescu, Melania Ursu, Jorj Voicu, Ștefan Tapalagă…

În perioada studenției, Marian Hudac a fost remarcat în câteva roluri: Rudeanu din Ultimul mesaj, Borcea din Ultima oră, Arnolf din Şcoala femeilor sau Hrapov din Vassa Jeleznova; Xantos din Vulpea şi strugurii, sau Zaharia Trahanache din piesa O scrisoare pierdută şi Cannis din Centrul înaintaş a murit în zori.

Pe scenă…marian hudac micromongrafie de annie musca

În 1962 a fost repartizat la Teatrul Național din București, unde a rămas și a jucat până în ianuarie 1996.

Căsătoria de Gogol, Ploșnița de Maiakovski, Cyrano de Bergerac de Edmond de Rostand sau Nu te joci cu dragostea de Alfred de Musset; Castiliana de Lope de Vega, Îmblânzirea scorpiei de Shakespeare, Zbor deasupra unui cuib de cuci de Dale Wasserman și Tartuffe de Molière; Danton de Camil Petrescu, Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian sau Un fluture pe lampă de Paul Everac, sunt câteva din piesele în care a fost distribuit actorul Marian Hudac. L-a interpretat și pe Farfuridi în Scrisoarea pierdută a lui Caragiale, memorabil rămânând rolul Lunardo din Bădăranii de Carlo Goldoni, în regia lui Victor Moldovan, traducerea aparținând lui Sică Alexandrescu. Din distribuția piesei, a cărei premieră avusese loc la Național în septembrie 1988, au făcut parte și Ioana Bulcă, Simona Bondoc, Rodica Popescu-Bitănescu, Ileana Stana Ionescu, Matei Alexandru și Mihai Fotino. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Cu trei antologice scenete tv.

Annie Muscă

Grigore Vasiliu Birlic la rubrica „Remember” de Annie Muscă

mari actori romani grigore vasiliu birlic biografie artistica

Revista Teatrală Radio

eterne reveniri in luna lui ianuar annie muscaAstăzi, 24 ianuarie, ne amintim de actorul Grigore Vasiliu Birlic (24 ianuarie 1905–14 februarie 1970).

Geniu al comediei. Unic în peisajul teatral românesc. Om mărunt, dar cu o enormă expresivitate redată printr-un mozaic de grimase și gesturi care îi conduceau jocul pe scenă spre perfecțiune. Cu zeci de roluri în teatru și film, în haina câtorva personaje la microfon în Teatrul Radiofonic,rubrica remember annie musca revista teatrala radio adorabil pe scena companiilor teatrale bucureștene și fenomenal la Teatrul Național din Capitală, nu de puține ori își eclipsa colegul de scenă, indiferent de importanța rolului jucat. Cu vocea molcomă, uneori sugrumată și cu ochi rotunzi vorbitori, tonic și optimist în viața particulară, Grigore Vasiliu a rămas pentru totdeauna la inima prietenilor, colegilor din teatru și în conștiința publicului pe care îl cucerea aproape involuntar, doar prin simpla prezență. Primise zestrea spiritului ludic, iar lumea venea de multe ori la teatru doar pentru că era Birlic pe afiș. Restul aproape că nu mai conta. Unii își aduceau chiar scaune de acasă…

caragiale birlic doua lozuri

Grigore Vasiliu Birlic

Răspândea în jur bună dispoziție, era spontan, scotea vorbe de duh, dar nu era prea comod cu colegii de scenă. Pasionat de automobile, de cazino și de curse de cai, nu de puține ori se întorcea lefter acasă. Afectuos și generos cu familia sa, Grigore Vasiliu, care pe veci se va numi Birlic, își va răsfăța nepoții poate din dorul necuprins pentru copiii pe care nu i-a avut.

Pagini biografice

Născut la început de secol XX în familia unui negustoraș din Fălticeni, Grigore Vasiliu a avut un frate și trei surori. Din copilărie aspira la cariera de clovn, lucru de care tatăl său nici nu voia să audă. După absolvirea în 1924 a Liceului „Nicu Gane” din Fălticeni, Grigore se înscrie, din dorința părinților, la Facultatea de Drept din Cernăuți, dar, în paralel, începe să facă figurație la Teatrul Național din Cernăuți pentru 50 de lei pe seară, ajutat de concitadinul Jules Cazaban, angajat al teatrului, cu doi ani mai mare decât el. Aici este remarcat de directorul Dragoș Protopopescu și recomandat regizorului Aurel Maican. Acesta încearcă să găsească o piesă potrivită pentru el. Așa ajunge Grigore Vasiliu, încă student la Drept, să joace în Musca spaniolă, o comedie de Arnold și Bach, în care așa de tare se fâstâcește din cauza emoției, încât place enorm publicului. Succesul i-a adus angajarea cu 6000 lei pe lună. Spectatorii îl vor îndrăgi și aplauda în piesele Să nu te miri de nimic de Perlinsky și Amanetul rubrica remember annie musca revista teatrala radiode Holberg, ambele sub îndrumarea regizorală a noului director al Teatrului din Cernăuți, Victor Ion Popa. Îl va întruchipa și pe Agamiță Dandanache din piesa O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, sub directoratul lui Mișu Fotino. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Filmul „Telegrame” și fragmente antologice de teatru radiofonic cu Birlic.

Annie Muscă