Aforisme de Grigore C. Moisil

gandire

grigore c moisil savanti romaniExplozivul cel mai puternic nu este toluenul, nici bomba atomică, ci ideea omenească.

O idee începe prin a fi un paradox, continuă prin a fi o banalitate şi sfârşeşte prin a fi o prejudecată.

Legile ţării nu interzic nimănui să fie imbecil.

Unei teoreme i se poate imputa că ar fi falsă, dar nu i se poate permite să fie sterilă.

Cred că e nepotrivit să ţii conferinţe într-un buduar oriental şi să fumezi într-o catedrală gotică.

Obiectul creează necesitatea, nu necesitatea creează obiectul.

Spre deosebire de vin, ştiinţa nu trebuie lăsată să se învechească.

Logica ne dă mijloace de a insufla altora convingeri pe care nu le avem.

Să distrugem, în focul sacru al originalităţii, toate resturile improductive ale trecutului.

Matematica va fi limba latină a viitorului, obligatorie pentru toţi oamenii de ştiinţă. Tocmai pentru că matematica permite accelerarea maximă a circulaţiei ideilor ştiinţifice.

Învăţând matematică, înveţi să gândeşti.

Tot ce e gândire corectă este sau matematică sau susceptibilă de matematizare.

Azi facem matematica ce va fi folosită mâine şi mai ales poimâine. Că dacă n-am face-o azi, poimâine ar trebui s-o importăm.

Pentru a putea întrebuinţa calculatorul la studiul problemelor concrete, omul e obligat să înveţe să gândească exact şi abstract.

Foarte curând oamenii se vor împărţi în două categorii: oameni bătrâni şi oameni care ştiu să lucreze la calculator.

 era calculatoarelor grigore moisil

Informatica restabileşte nu numai unitatea matematicilor pure şi a celor aplicate, a tehnicii concrete şi a matematicilor abstracte, dar şi cea a ştiinţelor naturii, ale omului şi ale societăţii, reabilitează conceptele de abstract şi de formal şi împacă arta cu ştiinţa nu numai în sufletul omului de ştiinţă, unde erau dintotdeauna împăcate….

Există şi matematici pure, şi matematici aplicate. În matematicile pure, cercetătorul face „cum trebuie, ce poate”; în matematicile aplicate, face „ce trebuie, cum poate”.

Lasă-mă singur: aş vrea să mă gândesc la tine!

Orice om are dreptul să bea un pahar de vin. Eu sunt om, deci eu am dreptul să beau un pahar de vin. Dar, bând un pahar de vin, eu devin alt om…

Sunt teoreme asemeni bijuteriilor de familie: se transmit, dar nu se poartă niciodată.

Dacă toţi îl iubesc ca mine, şi eu îl iubesc ca toţi ceilalţi.

Numai prostia poate să n-aibă intermitenţe.

Nu vom încerca să fim consecvenţi; ne vom mărgini să fim logici.

Duşmanii se recrutează dintre prieteni.

Iarna sunt tradiţionalist fiindcă port căciulă, vara sunt paradoxal fiindcă umblu cu capul gol, primăvara sunt socialist din cauza naturii, toamna sunt burghez din cauza umbrelei.

burghez om cu umbrela toamna aforism grigore mosil

Când îmbătrâneşti, nu mai ai inimă, ai cord!

Omul trebuie să înveţe logica nu pentru a învăţa să judece corect, ci pentru a învăţa mai repede să judece corect.

Învăţătura cere o muncă de fiecare moment. Munciţi câte puţin, în fiecare zi.

Istoricul trebuie să aibă multă fantezie şi nu este rău dacă are şi talent literar.

Eu sunt omul care demonstrez, nu conving.

Se ştie că un profesor bun e cel care te face ca lucrurile mai grele să ţi se pară uşoare.

Răspunderea generaţiilor viitoare este mai mare ca a celei prezente.

Omul de ştiinţă nu este pur şi simplu o fiinţă curioasă, redusă la un intelect care gândeşte. El este mai perfecţionat decât o maşină de calcul, este o fiinţă vie, iubeşte şi urăşte, are bucurii artistice, îşi pune probleme de etică etc. Toate duc la marea cultură generală, aşa cum ar trebui să fie înţeleasă de toată lumea.

Iubesc oamenii începând cu mine.

Sunt colecţionar. Îmi plac gândurile vechi, uzate, cu zimţi roşii ca o monedă antică. Îmi plac sentimentele vechi, parfumate şi tari ca un vin de rasă. Îmi plac vorbele vechi, sonore ca o vioară ofilită.

Îmi placi fiindcă mă asculţi, eşti inteligent fiindcă mă crezi genial. Taci: e ceea ce te face să te crezi fin şi să te creadă prost.

Un om la 20 de ani trebuie să fie admirat, la 30 apreciat, la 40 invidiat şi la 60 stimat.

Nu văd altă formă a teatrului viitor decât circul.

Era un om în care aveam toată încrederea: nu-l cunoşteam.

Umorul? E un cocktail de revoltă şi disperare.

Fiecare bărbat are nevoie de o amantă! Nevasta crede că el e la amantă, amanta crede că e la nevastă şi aşa, el poate să şadă liniştit în bibliotecă să citească!

 moisil despre biblioteca si femei

Nu-mi închipui că ceea ce eu fac ar putea interesa pe un altul. O fac aşa, fiindcă se face. Sau, poate, fiindcă mă interesează pe mine.

Sunt lucruri cărora le ştim numai începutul, ca acel al cântecelor la modă.

E rău că la bătrâneţe dosarul medical e mai mare decât dosarul de cadre.

Ştiinţa se răzbună ca o femeie, nu când o ataci, ci când o neglijezi.

De mult, de mult eram mic… Mama n-a început prin a mă învăţa să scriu sau să citesc, ci să socotesc. Voia să mă facă să nu-mi fie teamă de matematică. După ce mă învăţase să socotesc de la 1 până la 10, a sărit. Ea ştia că tot aşa de uşor se adună doi cu trei ca douăzeci cu treizeci, ca două sute cu trei sute, ca două milioane cu trei milioane. Eu mă ţineam fălos că ştiam să număr. Mult, mult. Regula de trei simplă a ştiut să mă facă s-o inventez. Apoi a început calculul mintal.

Idealul de fericire? Să trăiesc printre oameni care judecă corect.

Când eram student, toată facultatea încăpea într-un local… dacă întârziam la un curs la care dădeam examen, intram alături, la un curs la care nu dădeam examen. Şi mă învăţasem să urmez mai ales cursurile la care nu dădeam examen. Fiindcă celelalte tot trebuia să le învăţ pentru examen.

Oricărei femei îi place să dea impresia că-şi ascunde ghearele, ca să-i convingă pe ceilalţi că le are.

aforism grigore moisil despre femei

Nu e de părerea ta cel ce te apreciază, ci cel ce te imită.

Nicio problemă nu are graniţe. Orice răspuns are multe.

Originalitatea, independenţa gândirii noastre, cere în primul rând existenţa unei Gândiri unitare, conştiente şi puternice.

Sunt perspective care ni se deschid largi… şi goale.

perspectiva

Iată în ce sens voim să fim originali. Să reliefăm în sufletul nostru ideea cea mai puternică, cea mai fecundă şi să iluminăm cu ea colţurile cele mai ascunse ale eului.

Cea mai scumpă ştiinţă e mai ieftină decât neştiinţa.

Pe măsură ce se maturizează, o ştiință se matematizează.

Sunt proprietăţi frumoase ca o statuie: le contemplă orişicine, dar nu le atinge nimeni.

De mult istoria însemna, în genere, un roman ale cărui personagii erau popoarele şi şefii lor militari şi politici.

Găsesc absurd să garniseşti un pod de fier cu coloane ionice şi să lipeşti de zidurile unui sky-scrapper un mozaic bizantin.

Îl apreciam la justa lui valoare, ca pe un duşman.

Vezi Nevoia de Moisil

Colecție de mușatisme

Sclipitoarele aforisme ale lui Tudor Mușatescu au fost numite admirativ de confraţi „muşatisme”. Termenul s-a conscrat de mult, identificându-se cu umorul, ironia fină, paradoxul, săgeata satirică, jocul de cuvinte, asociația lingvistică surprinzătoare, disociația, morala explicită sau, dimpotrivă, făcută cu subtilitate, toate purtând marca originalității și caracterizând fără echivoc spiritul autorului. Vă ofer o sumară, dar – sper – edificatoare colecție de „mușatisme” (C. T.)

• Cea mai tristă zi a iernii este prima zi de primăvară.

• Era atât de zgârcit, încât, noaptea, lătra în curte ca să facă economie de câine.

• De multe ori, vrând să dai pe unul deoparte, îl împingi înainte.

• Unii trăiesc gratis, alţii degeaba.

• Omul acesta a împlinit şaptezeci de ani de când mai bine nu se năştea.

• Dacă într-o vorbă îndeşi mai mult decât încape, devine vorbă goală.

• De ce prostul e mărginit, când prostia e nemărginită?

• Bănuitorul se trezeşte înaintea ceasului deşteptător, ca să-l controleze dacă sună exact.

• În fiecare zi de primăvară când vin rândunelele, pesimistul fredonează „vezi rândunelele se duc”.

• Caloriferul stins e mai rece decât frigiderul în funcţiune.

• O idee bine clocită trebuie să facă adepţi, nu pui.

• Când stai de vorbă cu proştii numai duminica e o adevărată sărbătoare.

• De ce au militarii acte de stare civilă?

• Fost primar, fost prefect, fost senator, fost ministru, conu Mişu a fost numai fost.

• Prefer zâmbetul leal, zâmbetului perfid.

• Ca să măsori distanţele, trebuie să le şi străbaţi.

• Marele cusur al femeilor este că te iubesc, totdeauna, când ai altceva de făcut.

• Nu sunt sensibil la frig. Chiar şi gerul mă lasă rece.

• Albina e satirică: înţeapă. Eu am umor: pişc.

• Geniile se nasc rar. În schimb, nu mor niciodată.

• Fiind atât de preţioasă, viaţa trebuie plătită scump.

• E frumos să fii bun, dar trebuie să fii şi bun la ceva.

• Numai după invidia altora îţi dai seama de propria ta valoare.

• Fericirea se trăieşte numai de la o clipă la alta. Între ele bagă intrigi viaţa.

• Nu spargeţi vechile statui fiindcă de pe urma voastră nu vor rămâne decât socluri.

• Refuzul sincer e preferabil aprobării ipocrite.

• Singura viaţă viitoare în care cred este cea pe care o am de trăit.

• Eşti singur numai atunci când nu mai ai să-ţi spui nimic.

• Decât să minţi bine, mai bine spune adevărul prost.

• Cea mai scumpă bijuterie a omului e mâna lui de aur.

• Laşitatea este sentimentul care n-are nici măcar curajul să spună cum îl cheamă.

• Dragostea. Bătăi de inimă pentru dureri de cap. Sentimentul care vine în galop şi dispare în vârful picioarelor.

• Femeile nu înşeală, compară.

• În drapelul unei naţiuni flutură sufletul colectiv al neamului.

• Numai după invidia altora îţi dai seama de adevărata ta valoare.

• Invidia vorbeşte cu buzele tivite.

• Lanţurile au redactat definiţia libertăţii.

• Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa.

• Fiind atât de preţioasă, viaţa trebuie plătită scump.

• O plantă care provoacă insomnii unora: laurii altora.

• Adevărul circulă numai cu fruntea sus. Când şi-o pleacă, a trecut de partea adversă.

• Minciuna premeditată nu mai e chestiune de fantezie, ci de caracter.

• Când lupţi numai pentru tine, rişti să devii prizonierul tuturor.

• Adevăraţii cai de cursă nu aleargă pentru premii, ci numai ca să-şi pună sângele în mişcare.

• Gloria, când moare, nu face testament în favoarea nimănui.

• În ziua victoriei, nu uita să-ţi aminteşti şi de înfrângerile anterioare.

• Nu gloria este efemeră, ci numai cei ce o au.

• Amintirile unora se numesc remuşcări.

• Fiecare inimă are podul ei cu vechituri, pe care nu se îndură să le arunce niciodată, dar le scutură din când în când.

• Amintirile sunt asemenea cărţilor din biblioteca ta. Cauţi câte una când nu mai ai nimic nou de citit.

• Ultimii ani din viaţă trăiesc din primii.

• Un om fără amintiri e ca un cimitir în care numele morţilor lipsesc de pe cruci.

• Când meseria atinge arta, e una. Dar când arta devine meserie, e cu totul altceva.

• O literatură nu trăieşte prin cei ce scriu, ci prin ceea ce scriu.

• N-am cerut vieţii nimic. Tot ce am avut, i-am smuls. Şi tot ce n-am avut, mi-a furat.

• Înainte de a vedea ce n-au făcut alţii, uită-te bine ce ai făcut tu.

• Protestează, dar nu cârâi.

• Când iei viaţa peste picior, îţi pune piedici.

• Ia viaţa de piept. Nu ca s-o trânteşti, ci ca să-i auzi mai bine inima cum bate.

• Cu vremea să mergi în pas, nu la pas.

• Când te apropii de sfârşitul drumului, nu te gândi cât ai umblat până atunci. Gândeşte-te numai cât mai ai de mers.

• Una e să crezi şi alta e să fii credul.

• Una e să ceri, alta să cerşeşti şi cu totul altceva să revendici.

• Amabilitatea adevărată trebuie să fie, în primul rând, o chestiune de caracter şi apoi una de educaţie.

• Nu plânge fără motiv. Şi mai ales, nu plânge când ai motive.

• Când ţi se cuvine ceva, să nu ceri. Pretinde.

• Viitorul unui om, ca şi al unei lumi, se construieşte, nu se visează.

• Te-ai întrebat vreodată câte mâini au făcut pâinea, pe care, cu una singură, o duci la gură?

• Leneşul are prea puţin timp pentru cât ar vrea să piardă.

• Plictiseala lungeşte ziua şi scurtează viaţa.

• Fără mâna omului, omenirea ar fi trăit în patru labe.

• Cele mai obositoare zile sunt cele în care nu ai nimic de făcut.

• Nu regret nimic din ce-am făcut în viaţă. În schimb regret tot ce n-am făcut.

• Bănuiala e serviciul de spionaj al oamenilor neînarmaţi pentru viaţă.

• În fiecare tren al lumii, viaţa circulă pe compartimente.

• Meridianele: bretelele globului pământesc, ca să nu-i cadă ecuatorul în vine.

• Era atât de urât, încât atunci când se strâmba, părea mai puţin urât.

• Am risipit, dar nu m-am împrăştiat.

• Când priveşti marea, gândul o ia în derivă.

• Suntem chit, tinere confrate. Dumneata nu mă cunoşti şi eu nu te recunosc.

• Poţi să fii într-o ureche şi totuşi foarte serios la treabă: dacă eşti ac.

• Drumurile nu duc numai înainte. Toate te pot – oricând – întoarce de unde ai plecat.

• Îngâmfatul, când are un coş pe nas, se laudă că e furuncul.

• O! Câte ai fi făcut cu banii pe care era să-i ai!

• Noaptea, viteza gândului circulă în „ani-întuneric”.

• Când porcul trece de trei sute de kilograme încetează de a fi porc. Devine „exponat”.

• Uneori te uiţi fără să vezi şi, alteori, vezi fără să te uiţi.

• Şi dacă ai chelit, ce? Parcă pe lumea asta nu sunt şi vulturi pleşuvi?

• Focul sacru nu se aprinde cu chibrituri.

• Dragostea a murit în clipa când rămâi singur în doi.

• Unui măgar, când îi spui asin, este ca şi cum în loc de „mă”, i-ai spune „domnule”.

• Numai covoarele se nasc ca să fie călcate în picioare.

Fiziologia gustului: Borşuri şi pampleziruri

Poposim olecuţică astăzi, dragii mei cititori, pe la Ieşi, pe vremea junimiştilor, atunci când Iacob Negruzzi, sufletul Cenaclului „Junimea” dar şi al petrecerilor, îşi îndestula oaspeţii cu borşuri. Amuzat şi amuzant deopotrivă, Iacob Negruzzi spunea despre junimiştii vechi şi noi că sunt tot o ciorbă iar, mai apoi, boierindu-se, întocmea meniul într-un stil inconfundabil. De exemplu:

„Raci retrograzi

Bou îngrăşat pe noile izlazuri

Fasoleli englezeşti

Curcanul lui Peneş la frigare

Cronica Convorbirilor literare

Cu oţet, piper şi sare

Pe ghiaţă… la Bulevard

Pampleziruri

Brânză dregătorească

Fructe din nouă lustri de activitate literară

Cafele aforistice…”, adică o harababură căreia numai cei de faţă îi dădeau de capăt. De umor nu am dus lipsă niciodată noi, românii, mai ales când pe masă stau bucate ce ne fac cu ochiul şi ne aduc aminte că stomacul are şi el bătăi de cap cu mirosurile apetisante.

Vorba proverbului: „Nu poţi prinde raci, fără să te uzi la nădragi.” Ei, mai glumim şi noi pentru că vorbele bune nu strică dinţii. Cu bine şi cu bucurie.

Pușa Roth