Premieră la Teatrul Naţional Radiofonic: „Căsătorie cu de-a sila” de Molière

Luni, 24 septembrie 2012, la ora 11.00, la clubul Ramada-Majestic de pe Calea Victoriei din Bucureşti, Teatrul Naţional Radiofonic deschide o nouă stagiune de audiţii cu public şi vă invită la premiera Căsătorie cu de-a sila de Molière. Traducere de Tudor Muşatescu. Adaptarea radiofonică şi regia artistică: Dan Puican. În distribuţie: Alexandru Arşinel, Valentin Uritescu, Virgil Ogăşanu, Alexandru Bindea, Adriana Trandafir, Ana Maria Donoca, Ştefan Huluba, Valentin Teodosiu, Eugen Cristea. Spectacol realizat cu sprijinul Loteriei Naţionale Române şi al Fundaţiei Radio România.

Figură complexă a celui de-al XVII-lea secol francez, Jean Baptiste Poquelin, zis Molière, a izbutit să realizeze, în creaţia sa, acel echilibru unic între cultivarea formelor baroce, dezvoltând elemente burleşti şi caricaturale, pe de o parte şi, pe de alta, incontestabila notă intelectuală, raţionalismul şi rigoarea gustului clasic. Goethe spunea: „Molière este atât de mare, încât de câte ori îl recitesc încerc o nouă uimire.”

Reprezentată întâia dată în 1664, la Luvru, ca o comedie-balet într-un act, în proză – un spectacol fluid şi încântâtor, realizat de Molière în colaborare cu Lully, piesa Căsătorie cu de-a sila reuneşte valenţele creatoare ale marelui autor francez, distingându-se prin capacitatea de a se detaşa cu umor şi ironie de realităţi ilariante şi mai cu seamă prin înfăţişarea unor caractere pline de sevă comică. În scene deosebit de spirituale, Molière demască falsităţi comportamentale, satirizează snobismul, ironizează deformările faimoaselor reguli ale bunei cuviinţe şi ale bunului-simţ – les bieanséances, suverane în conduita epocii. Ia naştere un tablou redat cu nuanţe, realizat cu spirit de observaţie, îmbinând preţiozitatea şi burlescul, fineţea şi bufoneria, spiritul farsei şi stilul comediei nobile.

Este limpede că dialogurile atât de amuzante şi de un umor atât de rafinat nu puteau genera decât momente artistice pe măsură, Alexandru Arşinel interpretându-l fermecător pe Sganarelle (jucat, la premiera din 1664, de Molière însuşi), credulul care vrea să se căsătorească la bătrâneţe şi pendulează între excesele de încredere în sine, pe de o parte, iar, pe de alta, temerile fireşti legate de perspectiva de a trăi lângă o tânără cochetă şi superficială.

Coloana sonoră şi muzica sugestivă însoţesc ironic întâmplările, amplifică atmosfera, frământările ridicole ale lui Sganarelle, susţin inteligent dialogul, ideile, situaţiile piesei.

Premiera radiofonică a spectacolului Căsătorie cu de-a sila de Molière va avea loc luni, 24 septembrie 2012, la ora 23.00, la Radio România Actualităţi.

Regia de montaj: Mirela Anton. Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia muzicală: Patricia Prundea. Producţia şi regia tehnică: Vasile Manta. Redactor: Domnica Ţundrea.

«Șambelan la viezuri» de Pușa Roth la Teatrul Național Radiofonic

Joi 9 iunie 2011, la ora 19.00, la Radio România Cultural și sâmbătă 11 iunie, la ora 13.15, la Radio România Internațional, Teatrul Național Radiofonic vă invită să ascultați Şambelan la viezuri, scenariu radiofonic de Puşa Roth după Pagini bizare de Urmuz. Regia artistică: Leonard Popovici. În distribuţie: Cornel Vulpe, Magda Catone, Eugen Cristea, Ion Haiduc, Alexandru Bindea, Florin Tănase, Candid Stoica, Alexandru Mitea, Sorin Gheorghiu, Rudy Rosenfeld. Muzică originală de George Marcu, interpretată de Patricia Prundea (voce), Miltiade Nenoiu (fagot), Lucian Maxim (percuţie). Regia de studio: Violeta Berbiuc. Regia tehnică: Vasile Manta. Prezintă: Costin Tuchilă şi Valeriu Râpeanu. Piesa a fost difuzată în premieră în 21 martie 1999.

Şambelan la viezuri nu este o dramatizare a prozei lui Urmuz, ci un text care porneşte de la ciudatele personaje şi absurdele întâmplări comice din Pagini bizare. Un captivant exerciţiu de imaginaţie bazat pe „lumea larvară prevăzută cu aripi uriaşe” (Constantin Crişan) a „profetului revoltei literare internaţionale”, cum l-a numit Eugen Ionescu pe „umilul” grefier de la înalta Curte de Casaţie.

Personajele comediei Puşei Roth au identitatea, bizară în context, conferită de Urmuz: Stamate este şef de birou, Bufty, fiul lui Stamate şi al Stamatidei, în vârstă de patru ani, ajunge subşef de birou, Ismaïl este consilier la Primărie, Turnavitu e şeful de cabinet al lui Ismaïl, Emil Gayk – un biet civil ce poartă armă, Cotadi – nobil scăpătat devenit comerciant şi muzicant amator, Dragomir, un om cu inimă bună, este contabilul prăvăliei lui Cotadi, fonfăitul Algazy – comerciant alături de asociatul său, Grummer, un om cu fire închisă. O invenţie ca nume şi o dezvoltare a identităţii din „romanul în patru părţi” Pâlnia şi Stamate este Stamatida, nevasta lui Stamate. Numele a fost creat de Puşa Roth din nevoia de a realiza un paralelism, accentuând astfel absurdul din textul urmuzian. Detaliul din proza lui Urmuz (Stamatida compune madrigale „semnate prin punere de deget”) este ampliflcat. Madrigalul parodic devine omniprezent în Şambelan la viezuri, iar Stamatida dobândeşte o funcţie mult mai importantă prin natura conflictului scenic. Situaţiile comice şi absurde din proza urmuziană sunt combinate în mod ingenios. Piesa începe cu un vacarm general, în care apar vocile tuturor personajelor rostind aleatoriu frazele care le caracterizează, frânturi ale acestui univers recompus în baza prozei bizare a lui Urmuz. Rama spectacolului este celebra fabulă Cronicari. Fiecare personaj recită alternativ câte unul sau două versuri, dovedind în acest fel, o dată în plus, că în retorica suprarealistă elemente complet diferite se pot combina după bunul plac. Eventuala gratuitate a acestui mecanism evocă, de fapt, o lume măruntă în care idealurile sunt simple şi rizibile veleităţi.

Piesa a fost publicată în 2002 şi inclusă în volumul de teatru al autoarei, Roman de Bucureşti (2005). Şambelan la viezuri a fost jucată cu mult succes la Teatrul „Bacovia” din Bacău, în regia lui Constantin Dinischiotu, în stagiunea 1999–2000.

Costin Tuchilă