Spectacolul „Umor, amor, fior de dor… în Bucureşti” va fi jucat la Chişinău

Umor amor fior de dor  in Bucuresti

Institutul Cultural Român (Direcţia Generală Reprezentanțe în Străinătate și Direcția Generală Românii de Pretutindeni), Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu“ de la Chișinău și Teatrul „Nottara” prezintă sâmbătă, 30 martie, şi duminică, 31 martie 2013, de la ora 20.00, la Teatrul Naţional „Mihai Eminescu” din Chişinău, spectacolul Umor, amor, fior de dor… în Bucureşti.

Regia şi scenariul sunt semnate de Diana Lupescu. Din distribuţie fac parte: Crenguţa Hariton, Ioana Calotă, Raluca Gheorghiu, Cristina Păun, Roxana Colceag, Alexandra Timofte, Gabriel Răuţă, Cristian Nicolaie, Vlad Gălăţianu, Alexandru Mike Gheorghiu şi Ionuț Anghel. Coregrafia îi aparţine Roxanei Colceag, iar conceptul video lui Ciprian Duică. Direcţia muzicală este asigurată de prof. univ. dr. Dan Ardelean.

Spectacolul reprezintă mici fresce ale Bucureştilor la sfârşit de secol XVIII şi început de secol XIX. Proiecţii cu Bucureştii vechi, muzică, dans, modă şi atmosfera corespunzătoare… Câţiva tineri descoperă, într-o ladă a bunicii, gramofonul, discuri, rochii, pantofi, accesorii, poze, ziare… Intrând în joacă, ei glisează într-o lume în care trăieşte Unionul lui Caragiale şi Cărăbuşul lui Tănase, muzica lui Zavaidoc, Cristian Vasile sau Maria Tănase; fac câţiva paşi senzuali de tango, nebunatici de charleston sau frenetici de cancan. Actorii devin personaje dintr-o epocă apusă; fiecare pereche întruchipează o mică poveste. Sunt veseli, dezabuzaţi sau plini de patimă.

gramofon

„Ne îmbrăcăm retro, vintage, apreciem bijuterii retro, ne place muzica retro, dar oare cum am putea să simţim retro? Să iubim retro? Cum poate aprecia un messenger-ist aşteptarea unei scrisori, timp în care mintea poate imagina enorme delicii sau suferinţe… Realitatea e atât de pragmatică! Între mâine şi ieri, azi s-a comprimat şi ratăm clipa. Şi totuşi, ce frumos era cândva!” – Diana Lupescu.

Spectacolul s-a jucat cu succes şi în Germania şi în Cehia. De asemenea, a făcut parte dintre spectacolele jucate vara trecută în Centrul Vechi al Capitalei, în cadrul Festivalului „Bucureştii lui… Caragiale”.

caseta bijuterii retro

Turneul face parte din proiectul Teatrul românesc, între Bucureşti şi Chişinău, care are ca obiectiv activarea schimburilor culturale reciproce între Teatrul „Nottara” şi Teatrul Naţional „Mihai Eminescu”. Dezvoltarea unor strategii culturale coerente, ca fundament al relaţiei dintre teatrele și artiștii de pe ambele maluri ale Prutului, este vitală pentru păstrarea identităţii naţionale. Sperăm ca împreună şi în paşi mici să (re)construim un colţ de Europă în care specificul naţional să rămână nealterat şi, în acelaşi timp, o Europă în care să nu existe graniţe culturale.

5 acte de dragoste

Sâmbătă, 3 și duminică, 4 noiembrie 2012, la ora 19.00, la Centrul Comunitar Evreiesc din București, va avea loc spectacolul 5 acte de dragoste, care analizează aspecte ale relațiilor dintre Ea și El privind inițierea în dragoste, cererea în căsătorie, căsătoria, adulterul și bătrânețea, toate cu umor și un zâmbet de înțelegere pentru slăbiciunile noastre atât de omenești.

„Spectacolul cuprinde cinci piese scurte aparţinând unor scriitori americani contemporani, dintre care amintesc pe Neil Simon, Joseph Bologna. Regia este semnată de Moshe Yassur din SUA, autor al multor spectacole de succes în Bucureşti şi în ţară. Distribuţia se bucură de prezenţa Cristinei Deleanu, a lui Eugen Cristea, Tomi Cristin / Jean Lemne, Cristina Pascalin şi mai tânărul Daniel Niţoi. Spectacolul a cunoscut peste 30 de reprezentaţii cu un deosebit succes. Este, aşadar, un spectacol deja verificat la public. Este un colaj de comedii, de un remarcabil bun gust, fără pic de vulgaritate, un spectacol care prezintă în cheie comică diversele etape ale dragostei, din fragedă tinereţe până la mult temuta bătrâneţe.” (Eugen Cristea).

Biletele se pot procura la: http://www.zumzi.ro/teatru-comedie-spectacol-5-acte-de-dragoste-d8939.

Crăcănel

„Caragiale este un scriitor obiectiv, dar nu este un scriitor indiferent – pare îngăduitor faţă de personajele sale, dar nu arată trăsăturile care-i fac pe oameni ridicoli, tratându-i cu ironie, punându-i în situaţii absurde, groteşti, demontând mecanismele sufleteşti şi reducându-i uneori la condiţia simplificată a marionetei”. (George Călinescu, Istoria literaturii române de la origini până în prezent, 1941).

„Gherea spune undeva că lui Caragiale îi era imposibil să conceapă o operă până ce nu știa exact numele tuturor personajelor. Aceasta o considera criticul, pe cât ne aducem aminte, ca o particularitate excepțională. Noi credem însă că nici un creator adevărat nu-și poate gândi opera dacă nu știe numele ființelor pe care le creează. Scriitorul care pune personajului un nume oarecare, la întâmplare, sau, în cazul cel mai bun, un X ori un nume provizor, cu gândul să găsească numele potrivit mai pe urmă, dă dovadă că nu vede personajul, că nu e creator și că face o simplă «compoziție» literară. Se zice că Balzac, când avea de scris un roman, cutreiera mai întâi străzile Parisului câteva zile, ca să se inspire de la firmele negustorilor. Pentru un creator, personajele sale există. Același Balzac vorbea despre eroii lui ca de niște cunoștințe din viața reală. Iar cunoscuții noștri au pentru noi o sumă de însușiri, din care una esențială e numele”. (Garabet Ibrăileanu, Numele proprii în opera comică a lui Caragiale, în Studii literare, 1930).

După aceste avizate păreri susţinute de doi titani ai culturii româneşti, te întrebi ce-ai mai putea spune tu, omul românesc al mileniului trei, despre opera caragialiană şi, mai exact, despre personajul său, domnul Crăcănel? Ei bine, poţi să spui, trebuie să spui, că altfel s-ar putea ca Domnului Caragiale (mai prezent spiritual decât în epoca în care fiziceşte a fost prezent) să nu-i placă atitudinea ta miticească şi să-ţi trimită vreo zece Crăcănei la uşă să-ţi ceară perucile, chipurile uitate pe canapeaua ta. Citește integral comentariul și textul lui Caragiale pe Portalul „Centenar Caragiale”, Radio 3Net „Florian Pittiș”.

Pușa Roth