Zilele Eugen Ionescu

În perioada 26–28 noiembrie 2012, la Slatina va avea loc a XXII-a ediţie a manifestărilor intitulate Zilele Eugen Ionescu (ZEI 2012), organizate anual de Societatea Culturală „Eugen Ionescu” pentru a sărbători personalitatea dramaturgului Eugène Ionesco (26 noiembrie 1909, Slatina–28 martie 1994, Paris).

Eugen Ionescu

Program:

• Luni, 26 noiembrie – TRECUTUL

Ora 11.00 – Deschiderea oficială ZEI 2012

Vernisajul expoziţiilor de fotografii dedicate lui Eugen Ionescu:

OMUL – fotografii originale Eugen Ionescu, realizate de artistul fotograf Sorin Radu

PORTRETUL – grafică şi scenografie, semnată de artistul plastic Dan Cioca

SPECTACOLUL – fotografii din spectacole realizate pe texte ionesciene (Sorin Radu şi Maria Stefănescu)

ISTORIA – fotografii din arhiva ZEI (Maria Ștefănescu şi Dan Stoichicescu)

Ora 18.00 – Lecțiile lui Ionescu… prezintă scriitorul Emil Lungeanu

Memento dedicat actorului Ion Lucian

Spectacol-lectură „Ionesco.ro” – realizat de SCEIS. Actori invitaţi: Constantin Codrescu şi Ioana Macaria

• Marți, 27 noiembrie – PREZENTUL

Ora 11.00 – OPERA – expoziţie de carte, în colaborare cu Muzeul Naţional al

Literaturii Române, Editura HUMANITAS, Biblioteca C.N.S.S.

Llansarea albumelor și DVD-urilor produse de SCEIS, în prezenţa realizatorilor: Florica Ichim, Lucian Chişu, Nicolae Ioniţa, Dan Stoichicescu

Lansarea proiectului cultural CEAS (Centrul European al Absurdului Serios) în prezenţa lui Andrei Dorobanţu

Ora 18.00 – Întâlnire teatrală cu… personajul Béranger. Invitaţi: maestrul Radu Beligan şi actorul Dan Puric

Recital extraordinar al actorului Emil Boroghină (Teatrul Național din Craiova)

• Miercuri, 28 noiembrie – VIITORUL

Ora 11.00 – NUME ȘI RENUME – caricaturi internaţionale Eugen Ionescu, prezentate de Nicolae Ioniţa

COPACUL LUI IONESCU – eveniment prezentat de Radu Vişan

Lansarea festivalului-concurs de teatru şcolar PRO-SCENIUM

POVESTIND ABSURDUL – proiect de teatru senzorial-labirint, prezentat de actorul Adrian Ciglenean

Ora 18.00 – spectacole de teatru realizate de studenţi şi elevi

Gânduri despre viitor la un pahar de vorbă.

Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret: Centenar Sergiu Celibidache

Cea de-a treia Stagiune Camerală „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”, desfășurată sub egida Bibliotecii Metropolitane București, se va încheia luni, 25 iunie 2012, la ora 17.00, cu o un medalion dedicat dirijorului Sergiu Celibidache. Centenar Sergiu Celibidache este titlul sub care muzicieni care au cântat în compania sa și critici muzicali îl vor evoca pe marele dirijor născut în 28 iunie 1912. Participă: Dan Cavassi, Andrei Dorobanțu, Nicolae Licareț, Costin Tuchilă. Manifestarea programată în Sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Metropolitane București (str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei) se va încheia cu un Recital Aurelian-Octav Popa (clarinet). În program, piese de Rameau, Debussy, Enescu (adaptare de Aurelian-Octav Popa). În cadrul serii care îi este dedicate vor putea fi ascultate și vizionate înregistrări de referință cu Sergiu Celibidache. Intrarea este liberă.

Director artistic al Stagiunii Camerale „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”: dr. Mirela Zafiri.

Sergiu Celibidache (28 iunie 1912, Roman, România–14 august 1996, La Neuville-sur-Essonne, Franța)

„Cândva, la un moment dat, acest om a devenit mit. Înainte de asta, însă, fusese o legendă.” ( Mario Gerteis).

„A fost iubit, admirat, temut, iar acum va fi cu siguranță și divinizat.” (Steen Christian Steensen).

„Un tip de dirijor ca Celibidache nu va mai exista niciodată.” (Roland de Beer).

„De unde vine această priză electrizantă pe care Celibidache o exercită asupra muzicienilor şi melomanilor şi care pare să fie adevărată magie sau miracol? Printr-o amănunţită analiză şi o concentrată observaţie, înlăturând tot ceea ce ar părea de domeniul supranaturalului, se pot scoate la iveală toate însuşirile care dau acel caracter neobişnuit valorii indiscutabile a acestui mare artist. Înzestrat de la natură cu toată generozitatea şi stăpânit de o pasiune mistuitoare pentru muzică, valoarea sa extraordinară este fructul unei munci fără odihnă, al unui studiu ştiinţific şi vast al tuturor disciplinelor muzicii pe care le stăpâneşte la cel mai înalt nivel şi în cele mai intime amănunte, al unei fantezii de o bogăţie rară, al unei culturi academice. Doctor în filozofie şi în matematici, interpretările sale sunt construite numai pe temeiul unei logici inebranlabile, iar fantezia aceea, despre care vorbeam mai sus, se împrospătează printr-un proces continuu de rafinare şi sublimare, hrănindu-se din universalitatea cunoştinţelor sale nu numai din domeniul artelor – muzică, literatură, teatru, plastică – ci din toate ramurile activităţii umane, dar mai ales trăgându-şi seva din izvorul nesecat al unei bogate vieţi interioare. Tot din acestea trebuie desprinsă şi taina faptului că Celibidache nu se repetă niciodată. Compozitor el însuşi, acest magistral interpret se apleacă plin de umilinţă asupra operei ce intră în repertoriul său, caută să pătrundă cu truda unui studiu meticulos şi cât mai complet în intimitatea limbajului creatorului respectiv şi, reuşind să se substituie acestuia, îi cântă lucrarea cât mai aproape de ceea ce putea fi idealul de interpretare, aşa cum i-a sunat compozitorului atunci când şi-a scris opera. Ca să ajungă aici, el caută să intre în universul compozitorului, în concepţia lui de viaţă, în epoca lui, în idealurile, preocupările şi problemele acelei epoci, în aşa fel încât să poată traduce opera compozitorului prin prisma epocii lui şi nu prin prisma epocii, mentalităţii şi stilului nostru actual de viaţă.” (Costache Popa).

„Gesturile dirijorului sculptează în spaţiu o sinteză geometrică şi predomină volumul, relevat nouă prin statornicia nuanţei alese şi precizia structurii perioadelor. El îşi afirmă voinţa cu o autoritate severă, mâna stângă tăind în aer împlinirea şi dezlegarea expresiei. Pare a fi calm în mişcări, bagheta lui vibrează tot atât de subtil ca vibrato-ul viorilor, obligate de el la un tremur mai strâns decât cel obişnuit, ce naşte o palpitaţie emoţională în diminuendo, topit infinitezimal, încât se percepe ca umbra umbrei unei vibraţii. Dar când porneşte un crescendo, atunci tot trupul se îndoaie ca un copac răscolit de furtună. Modulează în cercuri mari avântul, dar nici o clipă nu-i îngăduie să depăşească armonia echilibrului cerebral. El aşează muzica în zona spiritului şi o priveşte epurată de tot balastul inutilităţilor omeneşti. De aceea poate să exprime esenţialul!” (Cella Delavrancea).

„S-a spus (nu fără temei) că muzica adevărată trebuie ascultată doar cu inima. În cazul lui Sergiu Celibidache dictonul rezistă pe deplin confruntării cu realitatea. Mai mult decât atât: emoţia creată de universul sonor este sporită la Celibidache de trăirea totală a partiturii, care i se citeşte pe faţă. […] Celibidache trebuie văzut, nu doar ascultat, şi mai ales trebuie văzut de aproape, mai ales din faţă, pe întregul parcurs al desfăşurării discursului muzical. Ai zice că mâna dirijorului, gesturile de pronunţată expresivitate vin să servească, în primul rând, acea privire caracteristică, plină de forţă, ce domină şi subjugă instrumentiştii. Este un privilegiu să retrăieşti fiecare pagină muzicală în ambianţa acestui mare maestru al baghetei, capabil să comunice emoţia artistică la tensiuni dintre cele mai înalte. Şi este, în sfârşit, pilduitor să-l urmăreşti pe Sergiu Celibidache la repetiţii pentru a pătrunde în extrema complexitate a actului creator, în munca epuizantă a aspiraţiei spre perfecţiune, în dăruirea totală dedicată tălmăcirii capodoperelor. Numai aşa vom înţelege «secretul» acelor concerte de referinţă artistică pe care Sergiu Celibidache le oferă auditorilor. Numai aşa vom cunoaşte preţul marilor eforturi ale membrilor orchestrei, permanent solicitaţi de dirijor până la limita posibilităţilor fizice şi psihice. Iar publicul românesc dovedeşte că a înţeles pe deplin această înaltă lecţie de artă, asaltând, pur şi simplu, porţile Ateneului pentru a putea asista la repetiţii, pentru a fi martor la acel veritabil laborator de creaţie. Îmbucurător este şi faptul că, în primele rânduri, am remarcat un foarte mare număr de tineri, studenţi la Conservator sau la alte facultăţi, elevi etc. Fără îndoială că pentru ei, exemplul maestrului se poate transforma într-o experienţă unică, greu de uitat şi menită apoi să marcheze întreg drumul evoluţiei lor. Vor fi învăţat de aici că orice izbândă artistică, orice înfăptuire de preţ se atinge numai cu o muncă perseverentă, fără menajamente. Că în spatele interpretării strălucitoare, aparent fără nici un efort, dintr-un concert, se ascunde un imens sacrificiu, strădanii adesea greu de închipuit.” (Viorel Cosma).

Sergiu Celibidache „nu poate relata nimănui ce face, pentru că muzica, pentru el, este o succesiune de momente prezente, aidoma oricărei rostiri esenţiale, irepetabile în datele ei fundamentale. Un dirijor care urcat la pupitrul orchestral, se adânceşte în sine până la a se confunda cu universul din care izvorăşte spre noi pe căile iluminate ale harului divin.” (Corneliu Antim).

 

 Richard Strauss, Poemul simfonic „Till Eulenspiegel” – fragment de repetiție cu Sergiu Celibidache, Orchestra Simfonică Radio din Stuttgart

P. I. Ceaikovski, Simfonia nr. 5 în mi minor, partea a IV-a, Andante maestoso – Allegro vivace, Filarmonica din München, dirijor: Sergiu Celibidache. Herculessaal, München, 1983

J. Brahms, Simfonia a III-a în Fa major, partea a III-a, Poco allegretto, Filarmonica din München, 1985

M. Ravel, Bolero, Filarmonica din München, Japonia, 1994

Liber să spun – ediție specială dedicată Festivalului Internațional „George Enescu”

Sâmbătă 1 octombrie 2011, tema emisiunii Liber să spun de la Radio 3 Net „Florian Pittiș”, realizată de Nicoleta Balaci, va fi ediția aniversară, a XX-a, a Festivalului Internațional „George Enescu”, care s-a desfășurat în perioada 1–25 septembrie la București și în alte orașe din România. Emisiunea de sâmbătă, Costin Tuchilă & invitații săi, va avea o durată de două ore (11.00–13.00). Vă propunem o dezbatere în direct referitoare la ediția recent încheiată a acestui festival înscris de mult printre cele mai importante evenimente de gen din lume, cu o tradiție de peste o jumătate de secol: programe, serii de concerte, organizare, orchestre și formații muzicale invitate, spectacole de operă și balet, mari dirijori și soliști pe care i-ați ascultat în maratonul muzical care a fost Festivalul „George Enescu”, trăsăturile care au diferențiat ediția 2011 de cele precedente; nu în ultimul rînd, prezența tinerilor interpreți în festival. Așadar, o sinteză a evenimentului artistic care a polarizat atenția timp de aproape o lună.

Invitații lui Costin Tuchilă sunt: Andrei Dorobanțu, Cristina Șoitu, Gabriel Rechițeanu.

La rubrica Pușei Roth, România mea – în exclusivitate pentru Radio 3 Net, un interviu cu matematicianul și scriitorul Florentin Smarandache, prof. univ. dr. la Facultatea de Ştiinţe a Universității „New Mexico”, Gallup, statul New Mexico (SUA), laureat cu Medalia de Aur pentru Ştiinţă acordată de către Academia de Ştiinţe „Telesio-Galilei”. Autor al așa-numitei „ipoteze Smarandache”, cercetătorul român a dedus, încă din 1998, particule circulând cu viteze mai mari decȃt viteza luminii, ipoteză confirmată cu câteva zile în urmă de fizicienii de la CERN.