Dr. Marius-Ioan Piso, preşedintele Agenţiei Spaţiale Române, participă la cel mai important eveniment mondial pe probleme spațiale

marius ioan piso

eveniment liber sa spunÎn perioada 13–17 aprilie 2015, Dr. Marius-Ioan Piso, preşedintele Agenţiei Spaţiale Române (ROSA), participă la cel mai important eveniment mondial pe probleme spațiale, al 31-lea Simpozion Spațial, organizat la Colorado Springs de Space Foundation, un susținător permanent la nivel global al activităților din domeniul spațial.

31 space symposium

Peste 10 000 de participanți, alături de specialiști din domeniu, se reunesc în această perioadă într-unul dintre cele mai importante centre ale tehnologiei spațiale americane, iar Dr. Marius-Ioan Piso este, pentru al doilea an, unul dintre vorbitorii Panelului intitulat Liderii Agențiilor Spațiale (moderat de Elliot H. Pulham, Director Executiv al Space Foundation), alături de nume remarcabile din sfera cercetărilor spațiale, printre care: Jean-Jacques Dordain, director general al Agenției Spațiale Europene; Maj. Gen. Charles F. Bolden Jr., Administrator NASA; David Parker, Ph.D., director executiv al Agenției Spațiale din Marea Britanie; Johann-Dietrich Wörner, președinte al Consiliului Executiv al Centrului Aerospațial German.

space fondation colorado

Ediția următoare, cea cu nr. 32, se va desfășura la Colorado Springs, în perioada 11–14 aprilie 2016.

Mai multe detalii pe http://www.spacesymposium.org/

Annie Muscă

space foundation

Space Foundation

hotelul broadmoore

Hotelul Broadmoore, gazda Simpozionului Spațial

logo liber sa spunVezi: arhiva categoriei Știință

La sfârșitul anului 2014, despre cercetare, realizări și perspective în domeniul spațial, cu dr. fiz. Marius-Ioan Piso, Președintele Agenției Spațiale Române (Romanian Space Agency – ROSA)

marius ioan piso

interviu liber sa spunPreședinte al Agenției Spațiale Române din 2004 şi director executiv al instituţiei începând cu 1995, Marius-Ioan Piso a jucat un rol principal în fondarea Agenţiei Spaţiale Române în 1991 şi în obţinerea statutului acesteia de organizaţie independentǎ 4 ani mai târziu, apoi în înființarea Institutului de Ştiinţe Spaţiale, dar şi în debutul cooperării dintre România şi Agenţia Spaţială Europeană (ESA), țara noastră devenind Stat Membru ESA în 2011.

Născut la București la 7 ianuarie 1954, Marius-Ioan Piso a absolvit în 1982 Facultatea de Fizică din cadrul Universității „Babeș-Bolyai din Cluj”, iar cariera și-a început-o la Institutul de Cercetări Electrotehnice din Bucureşti. În 1990 se alătura Centrului de Astronomie şi Ştiinţe Spaţiale din Bucureşti, unde s-a înfiinţat mai târziu Institutul de Ştiinţe Spaţiale, iar în 1994 își obținea titlul de doctor în fizică la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

Permanent preocupat de dezvoltarea institutelor de cercetare și a industriei spaţiale din România, de comunitatea ştiinţifică şi tehnologică, autor a peste 20 de brevete în senzori inerţiali şi de gravitaţie, în comunicaţii optice şi tehnologie nano-magneticǎ, autor și coautor a peste 100 de lucrări publicate sau prezentate la conferinţe științifice, Marius-Ioan Piso a condus peste 40 de proiecte naţionale şi internaţionale de cercetare științifică, dar şi de management în cadrul Agenției Spațiale Române.

Cercetător și cunoscător al fenomenului spațial și al politicilor spațiale, Marius-Ioan Piso a fost secretar al Consiliului științific pe probleme de aeronautică și spațiu din cadrul Ministerului Cercetării și Tehnologiei, între 1994–1998, iar din 1994 şef de delegaţie în cadrul Biroului ONU pentru Afaceri Spaţiale la nivelul Organizaţiei Naţiunilor Unite. Membru al Consiliului Consultativ al Academiei Internaţionale de Astronautică (IAA) din 2006, reprezentant naţional în Comitetul Ştiinţific NATO din 2004 şi membru al board-ului Grupului Consultativ pe Tehnologii Spațiale din cadrul Organizației pentru Cercetare și Tehnologie din NATO din 2005 și reprezentant al României la Agenţia Spaţială Europeană din 1998.

Marius-Ioan Piso interviu de annie musca

Marius-Ioan Piso

Annie Muscă: Anul acesta s-au împlinit 10 ani de când sunteți Preşedinte al Agenţiei Spaţiale Române, iar anul viitor se vor împlini 20 de ani de când coordonați activitatea ROSA, ca director executiv. Cât de complicat este managementul unei instituții care se ocupă de un domeniu extrem de fascinant pentru muritorul de rând? Presupun că nu de puține ori este nevoie ca savantul să cunoască și câte ceva din arta diplomației…

Marius-Ioan Piso: Agenția spațială este, într-adevăr, o instituție complicată pentru că are mai multe funcțiuni care nu întotdeauna sunt complementare. Partea de coordonare și cea de reprezentare, partea de promovare și partea de cercetare științifică, toate laolaltă o fac să fie un fel de micro-minister. De altfel, managementul în sine are și mult caracter inovativ, el pliindu-se, de asemenea, pe funcțiile pe care le îndeplinesc și alte agenții spațiale din lume, pentru asigurarea compatibilității. Este evident că orice activitate spațială este internațională, deoarece spațiul este o zonă, să o numim, comună pentru toată omenirea… Apoi trebuie cunoscută și partea de legislație internațională.

Acum, toate aceste funcții și principii se îmbunătățesc și se modifică pentru că spațiul se face numai de vreo 50-60 de ani. Prima regulă a apărut prin anii  ̓60 și există încă zone în care nu au fost elaborate reguli, cum este acel viitor cod de conduită pentru activități spațiale, sau zone pentru care regulile sunt deja depășite.

În același timp, Agenția Spațială Română trebuie să fie în acord și cu ceea ce se întâmplă în țară, evident. În primul rând, cu regulile sistemului de cercetare, apoi cu cele din sectoarele de aplicații: mediu, agricultură, economie, cu cele din zonele de implicație, aici fiind vorba despre sistemul național de securitate și apărare, apoi cu zonele diplomatice. Este evident că cele mai dese colaborări le avem cu Ministerul de Externe, deoarece pentru orice reprezentare internațională, Ministerul de Externe este singurul responsabil din partea României, el delegând către ROSA diferite atribuțiuni. Mai există o componentă care este iarăși foarte necesară, componenta educațională. Mai mult de jumătate din profesioniștii noștri au fost găsiți și antrenați de noi, educați de noi, sub controlul nostru, și este una dintre puținele posibilități prin care putem să avem oameni specialiști.

Așa că agenția spațială este o instituție destul de complicată.

ROSA agentia spatiala romana

A. M.: În toată complexitatea ei, se pare că ROSA este una dintre cele mai moderne organizații naționale…

M.-I. P.: Pentru a ne simplifica puțin existența, agenția s-a standardizat acum 10 ani, noi fiind organizați după un ISO 9000, un standard normal de organizare. De asemenea, nu numai zonele tehnice, dar și zona administrativă este computerizată și, din acest punct de vedere, suntem într-adevăr una dintre cele mai moderne organizații naționale.

A. M.: Ce ne puteți spune despre activitatea personalului din agenția spațială?

M.-I. P.: Este, de asemenea, foarte diversificată, motiv pentru care sunt foarte puține persoane care au un post cu ore fixe de muncă. Majoritatea activităților sunt organizate pe proiecte. Acestea fiind multianuale, fiecare director de proiect are responsabilitate și conduce proiectul conform beneficiarului proiectului.

Aprilie 2013. Marius Piso in vizita la NASA Jet Propulsion  Laboratory, unde se afla si modelul de laborator al roverului Curiosity  trimis pe planeta Marte

Aprilie 2013. Marius-Ioan Piso în vizită la NASA Jet Propulsion  Laboratory, unde se află și modelul de laborator al roverului Curiosity, trimis pe planeta Marte

A. M.: Din 1998, Agenția Spațială Română desfășoară și proiecte de cercetare prin ROSA Research Center…

M.-I. P.: Prin propriul nostru centru de cercetare, suntem integratori de proiecte. Noi știm să luăm componente din partea unor organizații de specialitate și să le îmbinăm, astfel încât să realizăm împreună un proiect pe care nici una dintre acele organizații n-ar putea să îl facă.

A. M.: Răsfoind presa de specialitate din spațiul românesc, dar mai cu seamă pe cea din zona internațională, succesul ROSA este vizibil. Ne imaginăm câtă muncă este în spatele acestor performanțe și la ce intervale de timp se culeg laurii. Pe ce căi strategice ați ajuns la succesul activităților din cadrul agenției pe care ați reușit să o implicați an de an în proiecte de anvergură?

M.-I. P.: Agenția a fost organizată bottom up, adică de jos în sus, ea fiind necesară institutelor de cercetare, în primul rând, pentru a putea participa la misiuni spațiale. Era nevoie de o voce unică. Agenția a fost necesară apoi industriei, ca aceasta să poată coopera cu industria aerospațială la nivel european. Această organizare de jos în sus a permis cumva depășirea momentelor birocratice propriu-zise pe care le are o altă organizație de acest tip. De la început, noi am avut o strategie bazată pe puține elemente, dar pe care le-am ținut foarte constant.

Primul a fost participarea la misiuni spațiale internaționale și aici am extins participarea la misiuni și prin participarea la organizații internaționale.

Al doilea element a fost dezvoltarea capacității naționale, „capacity building”, cum îi spunem, adică investiții constante în România.

Și al treilea, calitatea. Pe lângă ea și claritate în activități.

Toate aceste principii, care s-au rafinat de-a lungul anilor, dar care sunt păstrate și astăzi, au fost menținute printr-un sistem destul de original de finanțare, ROSA fiind o instituție care se finanțează integral din venituri proprii. Mai exact, funcționarii și cu mine muncim pentru salarii, nu suntem o instituție bugetară. Și acest lucru are, evident, și dezavantaje. Au fost perioade complicate în care n-am avut contracte, în care, timp de câteva luni, n-am avut salarii. Au fost și perioade foarte bune în care salariile au fost mai mari decât media. Dar dezavantajele sunt compensate de elasticitatea dezvoltării organizației. Într-o astfel de structură nu se pun problemele pe care le are o instituție bugetară. Nu există un număr fix de posturi, organigrama este elastică, ea putând fi modificată oricând în funcție de contractele pe care le are agenția, lucru care ne-a permis o dezvoltare. Dacă am fi fost o instituție de administrație publică, am fi pornit cu un număr de posturi și pentru fiecare restricție bugetară (și restricții bugetare apar în toate țările din lumea aceasta) n-am mai fi putut obține nimic în plus și am fi fost un organism mort.

Acesta, am putea spune, că a fost un fel de secret strategic care ne-a și costat, dacă ne gândim la eforturi, dar ne-a și permis o dezvoltare relativ rapidă, mult mai rapidă decât a altor organizații.

Lux.2dec2014.Delegatia Romaniei la ESA, Delastgladr.  M-I.Piso,PresROSA,Mihnea Costoiu-Min.delegat  ptInv.Superior,CercetareStiintificu0103 u015Fi  DezvoltareTehnologica,TudorPrisecaru-SecredeStatinMEdNational

Luxemburg, 2 decembrie 2014. Delegația României la Consiliul Ministerial al ESA. De la stânga la dreapta:  Marius-Ioan Piso, Președintele ROSA, Mihnea Costoiu, Ministru delegat  pentru Învățământul Superior, Cercetare Științifică și  Dezvoltare Tehnologică, Tudor Prisecaru, Secretar de Stat în Ministerul Educației Naționale

A. M.: Încheiem în curând al 14-lea an al mileniului 3. Deși sunt extrem de costisitoare și necesită foarte multă muncă de cercetare, iar rezultatele apar după câțiva ani, activitățile și evenimentele legate de domeniul spațial se derulează cu o viteză uimitoare. Numai dacă am face referire la acțiunile acestui an, nu ne-ar fi suficiente câteva zile de analize, având în vedere implicarea din ce în ce mai accentuată a României în misiunile internaționale legate de spațiul cosmic. Una dintre cele mai recente vești primite în cadrul Consiliului Ministerial al Agenției Spațiale Europene (ESA), desfășurat la Luxemburg, la începutul lunii decembrie, la care ați participat, a fost că România s-a alăturat partenerilor europeni în două programe de importanță strategică…

M.-I. P.: Într-adevăr, România va deține 1% din Staţia Spaţială Internaţională (ISS) şi va participa la dezvoltarea rachetei Ariane 6 încă de la începutul proiectului. Țara noastră este acum al 12-lea stat european și al 16-lea stat din lume care participă la acest sistem și aici eforturile au fost destul de serioase și mai mult de factură diplomatică. Procentul pe care România l-a obținut din acest program înseamnă destul de multe milioane. Programul Ariane 6 este dimensionat la aproximativ 6 miliarde până în 2021–2022.

A.M.: Ce va însemna acest lucru pentru România următorilor ani?

M.-I. P.: România va avea avantajele pe care le are proiectantul în momentul în care obiectul final va fi fabricat într-o serie foarte mare (se estimează aproximativ 200 de bucăți) și drepturile respective vor veni în România începând cu 2021–2022. Va fi un program industrial pe termen mediu care va stimula dezvoltarea unei industrii stabile și serioase pe acest domeniu.

Viena, 11-20 iunie 2014. Editia cu numu0103rul 57 a  Comitetului pentru Utilizarea Pau015Fnicu0103 a Spau0163iului Extra-Atmosferic

Viena, 11–20 iunie 2014. A 57-a Sesiune a Comitetului pentru Utilizarea Pașnică a Spațiului Extra-Atmosferic

A. M.: În vara aceasta, Conferinţa dedicată Sistemelor Spaţiale ca Infrastructuri Critice pe care o organizați alături de Academia Internaţională de Astronautică (IAA), în al cărui Consiliu Consultativ sunteți membru din 2006, a ajuns la a treia ediție.

M.-I. P.: O zonă care ar putea fi privită drept zonă de competență de data asta în probleme globale și mai mult politice este cea de sisteme spațiale văzută de infrastructuri critice prin Academia Internaţională de Astronautică. România conduce un astfel de studiu care este și el într-un stadiu avansat, studiu care permite estimarea interdependenței civilizației terestre pe sistemele spațiale, de asemenea estimarea vulnerabilității acestor sisteme și una dintre componentele acestui studiu se referă și la protecția planetară, la protecția împotriva fenomenelor și corpurilor potențial periculoase, cum ar fi asteroizi sau fluxuri de radiații foarte serioase și aici suntem unii dintre actorii conferințelor mondiale periodice. A doua conferință mondială a fost organizată în România acum patru ani.

România este unul dintre puținele state din lume care au inclus în lista infrastructurilor critice și zona spațială. Există așadar o legislație, iar ROSA este autoritate din acest punct de vedere.

A. M.: Din 2000, ROSA conduce programul AEROSPAȚIAL, un program de dezvoltare al Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică (ANCS), iar din 2006 programul a inclus și domeniul cercetării de securitate. Ne puteți enumera câteva dintre direcțiile Programului Spațiu-Securitate?

M.-I. P.: Până în anul 2000, Ministerul Cercetării și Tehnologiei de atunci a avut un mecanism de finanțare de tip anual. A existat programul Orizont 2000. Această finanțare de tip anual fragmenta proiectul afectându-l pentru că existau și persoane care aveau chiar câte 10 teme de cercetare, unele mici și ineficiente. Începând cu 2000, România a reușit să construiască programe multianuale de cercetare. Unul dintre acestea a fost Programul AEROSPAȚIAL care finanța cinci direcții principale de cercetare. Una de știință, alta de aplicații spațiale, una de tehnologii spațiale și alta foarte importantă, de management și de strategie, și una specifică dedicată tehnologiilor la bord care finanța și aeronautica. Începând cu anii 2005–2006, ROSA a devenit și coordonatorul Programului de cercetare în domeniul securității, program care a durat relativ puțin deoarece după această perioadă s-a reorganizat întreg sistemul de cercetare. Domeniul Spațiu și Securitate a rămas până în 2014 inclus în Planul Național de Cercetare și este în Strategia Națională de Cercetare 2014–2020, aprobată deja. Există ca specialitate inteligentă un domeniu care se numește IST (Information Society Technologies) – Spațiu și Securitate și este cam prima dată când domeniul Spațiu poate constitui obiect de investiție din partea Comisiei Europene în România.

Paris, Octombrie 2014. Romania, lider de proiect in  construirea unui lidar european. Credit imagine ESA N. Imbert-Vier  2014

Paris, octombrie 2014. România, lider de proiect în construirea unui lidar european. Credit foto: ESA, N. Imbert-Vier.

A. M.: Știm că Agenția Spațială Română pune accent pe centrele de competență… Ce fel de organizații sunt acestea și care ar fi destinația lor?

M.-I. P.: Aceste centre sunt organizații mici aflate sub umbrela unor organizații de cercetare sau universitare puternice care le asigură stabilitatea și calitate științifică și un flux de personal calificat. Centrele dezvoltă o nișă.

Principiul în Agenția Spațială Europeană este ca lucrurile să nu fie duble, de aceea fiecare țară își pregătește nișe pentru participarea la ESA. Noi, după trei cicluri de selecție de proiecte, am reușit să definim un număr de nișe în care România va fi actorul numărul 1 pe plan european. Acestea sunt din domenii diverse. De exemplu, un sistem pentru generarea mediilor de radiație la nivel cosmic care se va realiza cu un laser de mare putere și care va fi unic în Europa, iar dacă vom reuși să menținem ritmul, va fi unic în lume. Un sistem aeropurtat de tip „lidar” (radar cu lumină) pentru calibrarea sateliților europeni, sistem care va fi iar unic în lume. O altă nișă ar fi nanosateliții unde lucrurile sunt destul de avansate. În acest moment am putea vorbi de încă trei-patru nișe, inclusiv nișa geografică pe care o avem, ce vizează zona Marea Neagră-Delta Dunării. România va fi pentru mulți ani de acum încolo singurul stat ESA riveran Mării Negre.

Prin aceste centre de competență filtrăm zonele de cercetare generale și reușim să asigurăm calitate și eficiență pe plan internațional în investițiile spațiale.

Bucuresti, 20 ianuarie 2011. Semnarea Acordului de aderare  a Romaniei la Conventia Agentiei Spatiale Europene. Jean-Jacques Dordain, Director General ESA si Marius-Ioan Piso, Presedinte ROSA

București, 20 ianuarie 2011. Semnarea Acordului de aderare a României la Convenția Agenției Spațiale Europene. Jean-Jacques Dordain, Director General ESA și Marius-Ioan Piso, Președinte ROSA

A. M.: Din decembrie 2011 vorbim despre România ca fiind a doua țară fostă socialistă, membră a Agenției Spațiale Europene (ESA) cu drepturi depline. Cum a fost parcursul până la momentul aderării României la Convenția ESA?

M.-I. P.: Aderarea la Agenția Spațială Europeană a fost unul dintre scopurile strategice ale Agenției Spațiale Române după Decembrie 1989. Colaborarea spațială în România în acea perioadă era legată de programul sovietic INTERCOSMOS, care mergea prost. Erau probleme legate și de accesul la informație, cercetătorii făceau experimente, dar, neprimind informația la timp, nu reușeau să facă știință adevărată. Au mai existat câteva încercări legate de utilizarea sistemelor de teledecție prin satelit, dar puțin semnificative. Scopul s-a concretizat prin acordul de cooperare ratificat în 1993 în care este menționată Agenția Spațială Română (ASR) pentru prima oară. Până atunci, agenția era doar un bold numit printr-o decizie a ministrului responsabil cu cercetarea. Acel acord a permis schimb de informație și schimb de specialiști. Un alt acord cu ESA a fost încheiat în 1999 și, în timpul derulării acordului, a apărut ESA împreună cu câteva țări din Europa de Est, printre care și România, au inventat un program „Stat european cooperant”, program la care noi am reușit să aderăm în 2006, cu ceva întârzieri și din cauza unor dificultăți politice. Dar am reușit să recuperăm aceste întârzieri și în 2011 am devenit cel de-al doilea stat fost socialist, membru al Agenției Spațiale Europene, după Cehia, urmați de Polonia.

Washington DC-10 ianuarie 2014- Summitul Liderilor  Agentiilor Spatiale

Washington DC, 10 ianuarie 2014. Summitul Liderilor Agențiilor Spațiale

A. M.: Ce s-a schimbat în ultimii trei ani? Ce i-a adus nou României acest statut?

M.-I. P.: S-a schimbat statutul României pe plan oficial internațional. România în acest moment deține poligon de lansare, fiind coproprietar al cosmodromului din Guyana. De asemenea, prin participarea la programele de lansatoare, chiar înainte de Ariane 6, țara noastră a devenit un stat care are capabilități de producție în domeniul lansatoarelor, iar aceste lucruri îi schimbă destul de mult statutul. În calculele globale a crescut puterea României, ceea ce este interesant. În același timp, pot să spun că în domeniu, în ultimii trei ani, se simt clar efectele proiectelor cu ESA. În cadrul programelor comunitare, în special în zona de fonduri structurale, organizațiile de cercetare din România au făcut destul de multe investiții care însemnau în cele mai multe cazuri achiziționarea unor instrumente, instalații de cercetare de volum mare și calitate foarte bună, doar că fondurile au fost dimensionate fără considerarea costurilor curente și atunci multe dintre astfel de instalații, pur și simplu, n-au putut fi utilizate pentru că nu existau bani să fie întreținute. Ce am făcut noi cu câteva dintre aceste instalații? Le-am dat obiect de activitate. Atunci au putut fi utilizate și a fost un efect pozitiv. Au mai și revenit niște oameni în țară să lucreze la aceste programe, iar în zona cercetării științifice a crescut prestigiul României tocmai prin apartenență la ESA. Această aderare la ESA a fost văzută și ca un gest politic foarte pozitiv pentru cercetare. Efectele oricum le vom simți probabil peste un deceniu, vreo șase-șapte ani, cam acesta a fost termenul de intrare în curent al activităților spațiale pentru ultimele țări care au aderat în ultimele două decenii la ESA, cum ar fi Austria, Finlanda, apoi Cehia, Portugalia și Grecia care se văd mai puțin, sau Luxemburgul care este mai vizibil.

A. M.: Ce a însemnat și ce înseamnă ESA pentru România?

M.-I. P.: ESA are o politică industrială care constă într-un complex de măsuri prin care să se poată realiza activități pe termen lung. Această politică industrială se bazează pe două principii mari. Unul este fair return, care înseamnă returul contribuției. De exemplu, dacă România contribuie cu 100 de euro, primește înapoi 100 de euro sub formă de contracte încheiate cu persoane juridice din România, ceea ce nu se întâmplă în nici un program internațional la care este parte România. Al doilea principiu este cel de menținere a proprietății industriale și intelectuale în țară. Aceasta înseamnă că, dacă în fiecare proiect se realizează ceva nou, proprietatea intelectuală rămâne în țara de origine. Această menținere a proprietății industriale permite să faci dezvoltare locală, adică nu poți muta fabrica din Cluj în India sau de la Pitești în Maroc. Acest lucru ne dă o garanție suplimentară în investiția pentru ESA.

A. M.: În ce constă cooperarea cu ESA?

M.-I. P.: În sistemul ESA există programe obligatorii și programe opționale. Cele obligatorii, din care face parte programul științific, sunt finanțate cu o contribuție proporțională cu venitul național net, iar România are aproximativ 1%, țara noastră fiind și coproprietar în portul spațial european Caen în Guyana Franceză.

Programele opționale sunt dimensionate de un grup de state, ele sunt cumva cele mai rentabile pentru că acolo îți poți utiliza exact ceea ce îți trebuie în funcție de industria pe care o ai, de cercetători și de banii de care dispui. Exemple sunt cele de lansatoare, realizarea rachetelor Ariane și Vega și a altor componente legate de zborul spațial, cum ar fi naveta automată PRIDE. Tot opțional este și programul Stației Spațiale Internaționale, apoi programe de dezvoltări în telecomunicații, în aplicații spațiale, programele tehnice de realizare a sateliților pentru sistemele europene Galileo și GMES (Global Monitoring for Environment and Security) – actualul Copernicus, sistemul european de monitorizare a Terrei. Tot în această categorie intră și misiunile de explorare: AURORA, ExoMars, programul lunar, programele generale de dezvoltare tehnologică care conțin și misiuni spațiale de dimensiuni reduse, cum sunt PROBA-3 la care România participă, cum va fi misiunea AIDA (Asteroid Impact & Deflection Assessment), la care România va fi unul dintre principalii participanți. Ar fi cam pentru prima oară în lume când s-ar realiza deflexia (devierea) unui corp ceresc și acesta va fi un experiment cu implicații serioase, hai sa spunem, politice legate și de ONU. Cam acesta este spectrul programelor ESA.

A. M.: Lămuriți-ne în privința investiției în ESA…

M.-I. P.: Din punct de vedere al guvernului, investiția în ESA este foarte avantajoasă. Este ca și cum ai muta o parte, nu foarte mare, din fondurile de cercetare de sub controlul unor organizații naționale sub controlul ESA, poate cel mai bun manager de programe din lume și în același timp evaluator din punct de vedere tehnic și științific. Succesul este garantat. Un program în ESA îți poate aduce succese la nivelul pe care îl au Franța, Germania, Anglia, țări vechi.

Un alt criteriu pentru care guvernul poate investi în ESA este că poate subvenționa industria de înaltă tehnologie. Așa ceva nu prea e voie în Uniunea Europeană cu banii de la Bruxelles, dar în sistemul ESA este permis și chiar recomandat.

Toronto, 29 sept.- 3 oct. 2014. Al 65-lea Congres  Astronautic Internau0163ional, organizat de FederatiaInternationala de  Astronautica

Toronto, 29 septembrie–3 octombrie 2014. Al 65-lea Congres Astronautic Internațional, organizat de Federatia Internațională de Astronautică

A. M.: Fiecare euro investit în tehnologiile spațiale contează. Există cifre care să ne arate cât consumă o țară pentru spațiu? Cât de generoase sunt investițiile în România în acest domeniu?

M.-I. P.: Contribuția financiară medie în Europa este de aproximativ 17 euro pe locuitor. În România la momentul actual nu ajungem încă la 2 euro, dar am convenit ca până anul viitor să se ajungă la 2 euro pe cap de locuitorși ușor-ușor să urcăm. În același timp trebuie să fim conștienți că România are cea mai mică intensitate de cercetare din Europa și că bugetul pe anul viitor nu conține decât angajamentele de anul ăsta.

A. M.: Alături de Ministerul Afacerilor Externe, ROSA reprezintă România la sesiunile Comitetului Națiunilor Unite pentru Utilizarea în Scopuri Pașnice a Spațiului Extra-Atmosferic (United Nations Committee on the Peaceful Use of Outer Space – COPUOS) și la subcomitetele acestuia. Din 1994 sunteți şef de delegaţie în cadrul Biroului ONU pentru Afaceri Spaţiale (UNOOSA), iată, Organizaţia Naţiunilor Unite, un alt exponent important al cooperării internaționale, alături de NATO și de alte instituții din lume…

M.-I. P.: De mai mult de 50 de ani, Comitetul ONU – COPUOS este singura organizație care poate da o corelare globală a activităților spațiale. A fost creat pentru realizarea unui echilibru în cursa spațială care, la începutul anilor ’60, era atunci foarte legată de cursa înarmărilor, apoi prin anii ’70–’80 a început să se ocupe de aplicații spațiale și, în special, de utilizarea sistemelor satelitare cu țările în curs de dezvoltare, teledetecție, telemedicină și altele. De prin 2000 încoace, Comitetul a reluat orientarea spre securitate, dar securitate în cu totul alt concept. Dacă în anii ’60–’70, conflictul era orizontal și destul de bipolar, din 2000, conflictul – cu punct de marcă 2001, a devenit vertical: cu terorism și foamete, cu posibile manifestări extraterestre, în sensul obiectelor.

Comitetul este important pentru că a constituit un foarte bun loc de întâlnire și pentru România în a-și face noi cunoștințe și a-și construi cooperarea internațională. În 1993, comitetul s-a mutat de la New York la Viena. Noi am fost o țară foarte activă în zona ONU, mai ales în anii ’90, așa încât în 1999 am organizat Conferința Regională UNISPACE la București, conferință pregătitoare a UNISPACE III, după 17 ani de la UNISPACE II. După această conferință s-au trasat niște linii directoare valabile și astăzi și aici am avut contribuții utile pentru țară. S-au constituit și două sisteme pentru monitorizarea dezastrelor. Unul a fost Charter Internațional Spațiu și Dezastre Majore, celălalt este SPIDER. România este parte activă și în mai multe grupuri de acțiune. Menționez pe cel legat de obiecte în apropierea Pământului NEO (Near Earth Objects).

A. M.: Pentru problemele spațiale, de câte ori pe an vă întâlniți la Viena în cadrul UN COPUOS?

M.-I. P.: Comitetul se întâlnește de trei ori pe an. Comitetul este structurat pe două subcomitete: Subcomitetul Tehnic și Științific care se întrunește prin februarie în fiecare an, Subcomitetul Juridic prin martie–aprilie și Comitetul propriu-zis care se derulează în iunie. Comitetul preia recomandările de la cele două subcomitete și construiește o declarație care se aprobă în Adunarea Generală ONU în cadrul Conferinței pentru Dezarmare în sesiunea de toamnă, de obicei, octombrie–noiembrie. Acea declarație constituie documentul director pentru ce se întâmplă anul următor.

Colorado Springs, mai 2014. 30 th Space Symposium.

Colorado Springs, mai 2014. Ediția a 30-a a Space Symposium

A. M.: Anul acesta, în luna mai, ați fost unul dintre principalii și puținii, de altfel, invitați la panelul intitulat „Liderii Agențiilor Spațiale”, găzduit de Space Foundation, în cadrul ediţiei cu numărul 30 a Space Symposium, organizată în Colorado Springs.

M.-I. P.: Inițial, sub egida Academiei Internaționale de Astronautică s-a organizat un prim summit al șefilor de agenții spațiale, care a avut loc acum cinci ani în Washington DC, unde au fost prezenți 25 de lideri în domeniul spațial, liderii din acel moment. Inițiativa a fost foarte bună pentru că pentru prima dată ne-am văzut la față, am putut avea discuții directe, și am început să apreciem și importanța pe care o au țările mai mici în dezvoltarea spațială. De exemplu, Agenția Spațială Nigeriană, Nigeria fiind o țară mare și destul de bogată, are mai mulți sateliți de monitorizare; Vietnam, iar o țară mare care a devenit bogată și care are nevoie de sateliți pentru comunicare, dar și pentru partea strategică; Israelul, Coreea de Sud, Kazahstan, de exemplu, o țară serioasă care deține cosmodromul Baikonur.

Acest summit a ajuns la a doua ediție în 2014, iar o a treia ediție va fi anul viitor la Guadalajara în Mexico și va avea ca subiect dezvoltarea durabilă și managementul dezastrelor naturale corelat cu manifestările pe care le organizează ONU extins pe aceste direcții.

A. M.: Space Symposium este socotit cea mai mare adunare a profesioniștilor din domeniul spațial la nivel mondial…

M.-I. P.: Într-adevăr, Space Symposium este considerat cea mai mare conferință pe probleme spațiale din lume. Dintre cei 8000 de participanți, 100 sunt europeni. Lucrurile sunt foarte americane, legate de industria americană, iar unul dintre panelurile curente este „Space Leaders” unde, cinci-șase lideri sunt invitați să spună câte ceva despre ce se întâmplă în lume. Discursul fiecăruia este pentru americani. Anul acesta, șeful panel a fost președintele COPUOS, iar printre lideri au fost vecinii Statelor Unite, Canada și Mexic, alături de trei europeni, unul, obligatoriu, Marea Britanie, apoi Olanda și România. Se pare că au fost câteva lucruri intersante prezentate de noi încât am fost invitați și la întâlnirea din aprilie, anul viitor din Colorado Springs.

Colorado Springs, mai 2014. 30 th Space Symposium

Colorado Springs, mai 2014. Ediția a 30-a a Space Symposium

A. M.: Care ar fi logica alegerii acestui oraș… cinematografic?

M.-I. P.: Colorado Springs este un oraș care, în afară de faptul că e situat la aproape 2000 de metri altitudine, este un centru al tehnologiei spațiale americane. În timpul celui de-al doilea război mondial s-au făcut mari investiții în zona Colorado Springs pentru că era orașul situat în plin centru al Americii, egal îndepărtat de ambele coaste în cazul unor atacuri germane sau japoneze. Dezvoltarea a continuat și majoritatea companiilor internaționale în domeniul spațial au localizare și acolo. Un lucru iar foarte important este că tot acolo este concentrată și cercetarea spațială militară.

copernicus

A. M.: Este cunoscut faptul că ROSA coordonează implicarea României în cadrul programului european Copernicus de monitorizare a Pământului, așa cum a făcut-o și pentru sistemul european de navigație prin satelit, Galileo, ambele, „răspunsuri” din partea Uniunii Europene. Decodați-ne, cât se poate, misiunile Copernicus și Galileo. Beneficiile acestor programe….

M.-I. P.: Ca să ajungem la Copernicus, va trebui să vă spun că un domeniu important pe zona spațială este cel al aplicațiilor spațiale. Dintre acestea, aplicațiile spațiale tradiționale – comunicațiile prin satelit, sistemele de navigație și poziționare globală și observarea Terrei – și aplicațiile spațiale integrate, cele care combină două sau trei dintre aceste aplicații, cum ar fi agricultura de precizie sau telemedicina spațială.

Pentru România, domeniul aplicațiilor spațiale este extrem de important deoarece este o țară dintre cele medii, are un relief divers și o graniță destul de serioasă cu cei care nu sunt în UE și NATO.

Noi am dezvoltat aplicații încă din anii ’90. Primele au fost în recoltă, programul fiind dezvoltat de către un grup de cercetare care există și acum în agricultură prin sistem de informație asupra recoltei. Am început apoi să mergem în viteză, iar în 2000 am semnat cu NASA o cooperare pentru monitorizarea dezastrelor și telemedicină și agricultură de precizie. De asemenea cu Agenția Spațială Franceză (CNES – Centre national d’études spatiales), tot prin anul 2000, am demarat un proiect științific care s-a dovedit a fi fost foarte important, proiectul ADAM (Assimilation des Donées par Agro-Modelation), pentru care s-au elaborat modele agro-meteorologice pentru două zone din lume. Una lângă Toulouse și alta la Fundulea, lângă București. Zonele acestea au fost cele mai observate după IACS (Integrated Administration and Control System).

Alte aplicații la nivel național sunt cele legate de definirea categoriilor și utilizării terenurilor, Land use/Land cover. Pentru România au fost realizate 3 astfel de acoperiri cu coordonare din partea ROSA. De asemenea, sistemul de monitorizare a subvențiilor agricole, așa numitul Land Parcel Information System (LPIS), unde ROSA a asigurat controlul de calitate prin utilizarea datelor satelitare. Au fost peste două milioane de parcele indexate. Nu mai vorbesc de comunicațiile spațiale. Astăzi toată lumea are pe acasă câte o antenuță cu care vede un satelit și de aici vizionarea a 200-300 de canale de televiziune.

Foarte importante au fost și aplicațiile pentru monitorizarea dezastrelor. Noi am făcut aproximativ cinci inundații majore. Eram pregătiți și pentru începutul acestei ierni, dar se pare că nu au fost fenomene foarte serioase.

Aceste aplicații utilizează și sistemele europene. Copernicus este un sistem care s-a numit inițial GMES (Global Monitoring for Environment and Security), iar Galileo este GPS-ul european. Copernicus a început să funcționeze deja prin lansarea primului satelit radar, numit Sentinel 1. Sentinel 1 este o misiune radar ce constă într-o constelaţie de doi sateliţi, Sentinel-1A şi Sentinel-1B care vor funcționa în tandem și vor furniza imagini cu suprafețele de uscat și cele de ocean din Europa, Canada și regiunile polare. Vom ajunge până la Sentinel-5 și domeniul lor spectral va fi foarte larg, astfel va fi asigurată imageria necesară pentru aplicațiile spațiale curente nu doar pentru Europa, ci pentru toată lumea.

Bucuresti, 9-10 oct 2014. Conferinta Serviciile  Copernicus in era Sentinel-Beneficii pentru Europa de Est

București, 9–10 octombrie 2014. Conferința „Serviciile Copernicus în era Sentinel – Beneficii pentru Europa de Est”

A. M.: Pe 8 decembrie anul acesta, ESA a publicat o imagine a României sub forma unui mozaic…

M.-I. P.: Prima acoperire completă a lui Sentinel 1 a fost spre bucuria noastră realizată pe România. A fost un fel de cadou pentru bună purtare. Imaginea a fost transmisă în cadrul emisiunii „Earth from space”, la ediţia „Romanian mosaic”.

A. M.: În contextul sateliților și al rolului primordial al acestora, al aplicațiilor lor în comunicații și navigație, în studierea Pământului și meteorologie, în astrofizică și radio, vorbiți-ne despre alte misiuni ROSA. GOLIAT, de exemplu…

M.-I. P.: GOLIAT a fost prima misiune pur ROSA.

GOLIAT nu a fost un succes perfect pentru că satelitul a fost afectat de radiație foarte intensă, din cauza căreia orbita lansatorului a fost modificată cu puțin timp înainte de lansare. Orbita foarte eliptică a condus la resetarea electronicii, ceea ce nu a fost cea mai plăcută problemă.

Misiunea aflată în lucru acum (pentru că sateliții sunt gata, iar lansarea va fi efectuată probabil în toamna lui 2015) este o misiune coordonată de Institutul Von Karmen din Belgia, unul dintre institutele principale aflate sub egida NATO, care constă în lansarea unei constelații de 50 de sateliți mici ce studiază atmosfera medie. Fiecare dintre ei are câte un tip de senzor, de asemenea fiecare satelit derulează și câte un proiect specific pentru grupul care l-a făcut. Românii au obținut aprobarea de a face doi sateliți din cei 50, iar experimentul specific va fi legat de comunicație. Se experimentează un sistem de comunicație care permite realizarea zborului în formație, una dintre direcțiile de evoluție în misiunile spațiale circumterestre și nu numai.

A. M.: Alte misiuni de succes?

M.-I. P.: România este implicată în misiuni spațiale ESA de mai mulți ani, pe partea științifică, iar din 2011 și financiar.

Misiuni de succes serioase au fost: CLUSTER – cea legată de magnetosferă, apoi cele legate de astrofizică avansată, misiuni care au măsurat vârsta Universului, de exemplu misiunea PLANK; și acum în pregătire telescopul spațial EUCLID.

De un oarecare timp, noi am făcut niște dezvoltări pentru o misiune de orbiter lunar care deocamdată este suspendată, dar care va reîncepe după Consiliulul Ministerial ESA din 2 decembrie de la Luxemburg; iar în prezent misiunea care ne interesează cel mai mult, PROBA-3, este o misiune tehnologică care înseamnă realizarea unui cronograf, un telescop cu o lungime de 144 metri. Mai exact sunt poziționați doi sateliți la distanță de 144 metri, cu precizie submilimetrică, un experiment extraordinar, Pasadena ne invidiază pentru că lucrăm la așa ceva… (Râde.)

A. M.: O problemă acută a tuturor timpurilor a fost banul. Este finanțarea o problemă sau există și alte impedimente în demararea și ducerea la bun sfârșit a unor astfel de proiecte?

M.-I. P.: Dacă bani se mai găsesc și dacă tehnologie mai există, în privința interesului tinerilor pentru domeniul aerospațial, mai greu. Nu suntem singurii, și Europa se confruntă cu aceleași probleme.

A. M.: Există vreun tip de facultate care îl poate ajuta pe un tânăr să devină specialist în domeniul spațial? Sau pregătirea lui implică un cumul de specializări?

M.-I. P.: Un cercetător se formează după cel puțin 10 ani. Noi luam absolvenți de Fizică, de la Inginerie aerospațială, Matematică, Electronică și Automatică, Geografie și Agronomie și chiar de la Academia Tehnică Militară, dar sunt puțini. Acum câțiva ani am organizat un Master de 2 ani la Politehnică și din 20 de inși au terminat 12, care lucrează la ESA, în companiile străine, iar unul dintre ei lucrează la noi în agenție. În 2015 vom începe un nou Master.

13 mai 2014. Lansarea Oficiului European de Resurse pentru Educație Spațială (European Space Education Resource Office - ESERO)

13 mai 2014. Lansarea Oficiului European de Resurse pentru Educație Spațială (European Space Education Resource Office – ESERO) în România. Alături de Kai Uwe Schrogl, Director al Departamenului pentru Relația cu Statele Membre în cadrul ESERO

A. M.: Speranțele noastre cu privire la educația celor foarte tineri pot fi puse în proiectul ESERO, lansat de curând și în România?

M.-I. P.: Oficiul European de Resurse pentru Educația Spațială (European Space Education Resource Office) în parteneriat cu ESA, deschis în toamna aceasta și la noi, se ocupă deocamdată de pregătirea profesorilor din învățământul preuniversitar, el fiind prezent și în alte 10 țări din Europa.

A. M.: Ce tip de materii sunt încurajate spre predare în acest proiect?

M.-I. P.: Materiile STEM (Science, Technology, Engineering, Mathematics), extrem de importante pentru viitor, pentru cariera tinerilor. Sunt materii selectate să-i atragă către știință și cercetare și, de ce nu, către domeniul aerospațial.

26 nov2014, Universitatea Babes Bolyai-Cluj-Napoca. Alaturi  de Annie Musca la Ceremonia de decernare a titlului de DrHCausa  astronautului romanDDPrunariu

26 noiembrie 2014, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca. Alături  de Annie Muscă la Ceremonia de decernare a titlului de Doctor Honoris Causa astronautului român Dumitru-Dorin Prunariu

A. M.: Să revenim cumva în urmă cu mai bine de 30 de ani. În 1982 ați absolvit Facultatea de Fizică din cadrul unei universități de prestigiu, Universitatea „Babeș-Bolyai” din spațiul transilvan, iar acum 20 de ani primeați titlul de doctor în fizică la Universitatea din Iași. Puteți face un salt de la sfârșitul anilor ’70, când erați student la Cluj și debutul anilor ’80, la cercetarea de astăzi și să ne spuneți cum găsiți sistemul de învățământ românesc? Cum vi se par studenții cu care intrați în contact?

M.-I. P.: Sistemul de învățământ chiar și cel universitar era mai bine organizat. Aveam și câteva reviste științifice la zi. Clujul a fost chiar un vârf de activitate pentru zborul spațial. Echipa de fizicieni de acolo a lucrat la unele dintre experimentele pe care urma să le efectueze cosmonautul român în spațiu. Una dintre problemele noastre de atunci era că locurile pentru înscrierea la doctorat erau întotdeauna insuficiente, având în vedere profilul nostru de studiu și dorința și nevoia tinerilor de a se perfecționa după obținerea licenței. Trei locuri odată la câțiva ani, în plus, recomandarea partidului…

În 1988 m-am înscris la concurs și, deși am obținut note maxime, nu eu am fost primul, ci o doamnă cu recomandare de la partid. Noi cred că am fost ultima generație de studenți care am prins ceva bun. Schimbările bruște din ’90 încoace au condus la un sistem care a făcut ca studenții să plece din țară. Se pare că lucrurile intră acum într-o zonă de stabilizare, dar foarte greu, din moment ce politicul a avut doar declamativ grijă de sistem.

A. M.: Cum ați ajuns să vă susțineți doctoratul în capitala Moldovei?

M.-I. P.: Pentru specialitatea mea, doar la Iași era un loc. În plus, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” are un respect pentru științele exacte și o tradiție chiar. Îndrumătorul tezei mele de doctorat a fost celebrul profesor Ioan Gottlieb. Și el și-a susținut doctoratul în aceeași universitate în anii ’50…

A. M.: Viața din metropole, dar și existența locuitorilor unui sătuc, ambele par să depindă de diversele tehnologii spațiale, direct răspunzătoare parcă nu doar de confortul uman, dar și de soarta omului actual, dacă ne gândim la diverse amenințări de tipul fenomenelor meteorologice extreme.

M.-I. P.: E adevărat că fără sateliți, planeta pare să nu se mai descurce. Numai dacă ne gândim la telecomunicații, de exemplu, care se fac numai prin satelit sau la transmisiile radio și de televiziune… În privința fenomenelor naturale extreme, Institutul Meteo este unul dintre colaboratorii noștri principali în monitorizarea dezastrelor.

A. M.: Pot fi astăzi „stăpâniți” asteroizii?

M.-I. P.: Există un program european care presupune construcția unor sisteme care să detecteze asteroizii înainte de un potențial impact și între timp să găsim o posibilitate de deflexie.

A. M.: Deși venim în contact cu știri senzaționale legate de evoluția tehnologiilor spațiale, noi de aici de pe Pământ avem impresia unei extreme liniști în Univers…

M.-I. P.: E doar o falsă impresie. Pe Pământ e mult mai multă liniște decât în Univers.

annie musca interviu cu marius ioan piso

Annie Muscă, Marius-Ioan Piso

Anul viitor vom afla cum se vede România din Europa și din Statele Unite, la nivel… spațial și ce i-ar trebui țării noastre să se mențină pe favorabila poziție deja câștigată, cea de actor principal în acest domeniu. Vom afla și cum arată o zi din viața unui manager cu răspunderi ceva mai sofisticate decât cele pământești, imaginându-ne că timpul său se măsoară altfel, iar fusului orar îi este aproape imposibil să se manifeste în cariera cuiva care traversează Terra din Europa în Statele Unite sau de la Cape Town la Montréal pentru participarea la congrese și conferințe, alături de specialiști ai domeniului spațial din toată lumea.

Rosa-

Agenția Spațială Română (Romanian Space Agency – ROSA) este o instituție publică cu finanțare extrabugetară, care coordonează, promoveazã și reprezintã activitãțile naționale de cercetare și aplicații spațiale, aerospațiale și de securitate.

ROSA se află în subordinea Ministerului Educației și Cercetării, parte a Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică (ANCS). Ca reprezentant al Guvernului, Agenția Spațială Românǎ stabilește acorduri de cooperare cu organizațiile internaționale – Agenția Spațialǎ Europeanǎ (European Space Agency – ESA) și Comitetul pentru cercetări spațiale (Committee on Space Research – COSPAR), precum și acorduri bilaterale de cooperare. Alături de Ministerul Afacerilor Externe, ROSA reprezintă România la sesiunile Comitetului Națiunilor Unite pentru Utilizarea în Scopuri Pașnice a Spațiului Extra-Atmosferic (United Nations Committee on the Peaceful Use of Outer Space – COPUOS) și la subcomitetele acestuia.

Interviu realizat de Annie Muscă

Pentru 12 secunde, Frații Wright se înălțau cu un aparat mai greu decât aerul

flyer aparatul de zbor al fratilor whright

calendarÎntr-o zi de 17 decembrie 1903 Frații Wright se înălțau, fie doar și pentru 12 secunde, cu un aparat mai greu decât aerul în Carolina de Nord… Aparatul (imaginea de mai sus) se numea „Flyer”. 

De la primul zbor al germanului Otto Lilienthal (1848–1896), de moartea căruia se cutremuraseră băieţii episcopului Wright din Ohio, amatori de zmeie în copilărie, și până la apariţia aviatorului român Traian Vuia la Montesson, la început de secol XX, zborul uman trece prin încercări și sacrificii înscrise în istoria aeronauticii mondiale.

fratii wright zbor carolina 1903 calendar annie musca

Reușitele fraţilor Wright, Orville și Wilbur (căci despre ei este vorba), care se înălţau în aer în decembrie 1903, dar și teoriile vizionarului N. E. Jukovski vor incita generaţiile următoare la perfecţionarea zborului și la ridicarea acestui vis milenar la rang de artă.

Annie Muscă

atelierul fratilor wright

Atelierul Fraților Wright

Jean Marais

jean marais

calendarActor, scriitor, regizor, pictor: Jean Marais (11 decembrie 1913–8 noiembrie 1998)

Curtat de faimoșii cineaști: Luchino Visconti, Jean Renoir, Sacha Guitry…

Două fotografii prețioase din biografia pe care am dedicat-o celebrului regizor și scriitor umorist: Dan Mihăescu. Spovedania unui umorist (Focșani, Editura Terra, 2010).

dan mihaescu jean marais filmare annie musca biografie

Jean Marais pe platourile de la Buftea, în 1966, alături de Dan Mihăescu (stânga) și Jean Lorin Florescu

Șapte băieți și-o ștrengăriță (1967) jean marais

Cu Jean Lorin Florescu (dreapta) și Dan Mihăescu. Pregătiri pentru pelicula Șapte băieți și-o ștrengăriță (1967)

Annie Muscă

Vezi: „Cinéma Cinémas – Jean Marais, 1987” de Raoul Sangla

Jean Marais (D’Artagnan) în duel – fragment din filmul „Masca de fier”, regia: Henri Decoin, 1962

România va deține o parte din Stația Spațială Internațională

Stația Spațială Internațională - International Space Station

eveniment liber sa spunRomânia va deține o parte din Stația Spațială Internațională și va contribui la dezvoltarea celei mai noi rachete europene, Ariane 6, aflăm de pe site-ul Agenției Spațiale Române (ROSA).

Consiliul Ministerial ESA - European Space Agency copyright ESA

Consiliul Ministerial ESA (European Space Agency). Copyright ESA

Iată decizia Consiliului Ministerial al Agenției Spațiale Europene (ESA) desfășurat ieri, 2 decembrie 2014, la Luxemburg, în cadrul căruia, din delegația României la ESA, au participat: Ministrul delegat pentru Învăţământ Superior, Cercetare

Ştiinţifică şi Dezvoltare Tehnologică, Mihnea Costoiu, Secretarul de Stat în Ministerul Educației Naționale, Tudor Prisecaru, și Președintele ROSA, Marius-Ioan Piso.

Delegația României la ESA - European Space Agency - copyright Agentia Spatiala Romana (ROSA)

2 Delegația României la ESA - European Space Agency - copyright Agentia Spatiala Romana (ROSA)

Delegația României la ESA. Copyright Agenția Spațială Română (ROSA)

Două programe ESA de importanță strategică – Stația Spațială Internațională (ISS) și dezvoltarea rachetei Ariane 6 – în care România va fi implicată alături de partenerii europeni. O veste extraordinară pentru țara noastră, recunoscută la nivel european drept o prezență activă în cadrul cercetărilor și activităților din domeniul spațial, coordonate în principal de Agenția Spațială Română.

Ariane 6 Copyright ESA - European Space Agency – D. Ducros 2013

Ariane 6. Copyright ESA – D. Ducros 2013

Trei Rezoluții au fost adoptate în urma discuțiilor din cadrul Consiliului Ministerial la care au participat reprezentați ai celor 20 de State Membre ESA, printre care și România.

Rezoluția privind accesul Europei la spațiu;

Rezoluția privind strategia europeană de explorare spațială, concentrată pe trei destinații: orbita terestră joasă (Low Earth Orbit — LEO), Luna și Marte;

Rezoluția privind evoluția ESA, o viziunea asupra acesteia până în anul 2030.

Prioritatea României, ca unul dintre cele 12 State Membre ESA, de a participa la programul de dezvoltare a celei mai noi rachete europene, Ariane 6, demonstrează recunoașterea capacității industriale românești, iar implicarea în programul dedicat Stației Spațiale Internaționale (ISS) este rezultatul unui demers început cu timp în urmă, România alăturându-se statelor europene implicate în acest program: Belgia, Danemarca, Franța, Germania, Italia, Olanda, Norvegia, Spania, Suedia, Elveția și Marea Britanie.

Alături de celelalte state europene, precum și de partenerii internaționali: SUA, Canada, Rusia și Japonia, România devine co-proprietar al Stației Spațiale Internaționale, acest imens laborator de explorare spațială.

Consiliul Ministerial ESA - European Space Agency

Consiliul Ministerial ESA (European Space Agency)

Dacă la începutul anilor ̓70, prin Programul Intercosmos, se realiza primul experiment spațial cu participare românească, iar în 1981, țara noastră devenea a 11-a țară din lume care reușea să trimită în spațiu propriul cosmonaut, la sfârșit de an 2014, România este cea de-a 12 țară europeană și a 16-a din lume care deține un procent din Stația Spațială Internațională.

Din declarațiile Președintelui ROSA, Dr. Fiz. Marius-Ioan Piso, România este interesată de lansarea de nanosateliți în formație de pe Stația Spațială Internațională, cu rol important în aplicațiile spațiale și terestre.

Următorul Consiliu Ministerial este programat pentru anul 2016 în Elveția.

Annie Muscă

Carl Sagan

carl sagan calendar annie musca

calendarProfesorul american Carl Sagan (9 noiembrie 1934–20 decembrie 1996), specialist în Astronomie și Științe Spațiale, dar și Director al Laboratorului pentru Studii Planetare al Universității Cornell, născut la New York, a devenit extrem de popular prin serialul de televiziune Cosmos (1978-1979), o pledoarie în 13 episoade pentru știință, rațiune și umanism, reluată în capitolele cărții sale, apărută în 1980 la Random House, în Statele Unite, sub același nume.

carl sagan cosmos

Cartea lui Carl Sagan a fost tradusă în limba română și lansată anul acesta de Editura Herald, la 12 mai 2014, cu două zile înainte de momentul zborului în Cosmos a unicului român.

În România, serialul Cosmos a fost difuzat în anii ’80 în cadrul emisiunii „Teleenciclopedia”, iar muzica lui Vangelis a însoțit călătoria fantastică prin Univers…

Annie Muscă

profesorul carl sagan

cosmos carl sagan

Profesorul Carl Sagan

Vangelis, Albumul „Cosmos” – integral

Vezi: arhiva rubricii „Calendar”

Vezi și: arhiva Dumitru-Dorin Prunariu, biografie, evenimente recente, cronologia zborului în Cosmos, 14–22 mai 1981, Annie Muscă

Christiaan Barnard

christiaan barnard

calendarMedicul sud-african, autorul primului transplant cardiac din lume, efectuat în 1967 la Spitalul Groote Schuur din Cape Town

Grație mărturiei unei mame, Cecilia Sămărghițan, minunile doctorului Barnard (8 noiembrie 1921–2 septembrie 2001) au ajuns să fie cunoscute în anii ’70 și de către iubitorii români de literatură, nu doar de specialiștii din mediul medical.

Poate vă amintiți de Inima fiului meu, apărută la Editura Albatros în 1974. Cu toată cenzura vremurilor aplicată mărturisirilor autoarei, cartea reușește să ni-l prezinte pe doctorul născut într-o zi 8 noiembrie, care a salvat și viața fiului ei, Horia, în aprilie 1970.

inima fiului meu

Medicul Christiaan Barnard este și autorul a două autobiografii, One Life (1969), Second Life (1993) și al unor romane și cărți de specialitate: The Donor, Your Healthy Heart, In The Night Season, South Africa: Sharp Dissection, 50 Ways to a Healthy Heart…

Annie Muscă

dr christian barnard calendar annie musca liber sa spun

Dr. Christiaan Barnard 

carti de dr christiaan barnard

„Of, inimioară”, muzica: Edmond Deda, versuri: Harry Negrin. Interpretează: Luminița Dobrescu. Premiul I la Festivalul „Cerbul de Aur”, 1969. Cântecul are și o versiune cu text în limba engleză, dedicat dr. Christiaan Barnard

Margaret Mitchell

margaret mirchell

calendarAutoarea romanului de succes Gone with the Wind (Pe aripile vântului), 1936

Cea care la 16 ani scrisese primul ei roman, intitulat Lost Laysen, Margaret Mitchell (8 noiembrie 1900–16 august 1949) primea în 1937 Premiul Pulitzer pentru cartea la care muncise 10 ani și care avea să fie ecranizată în 1939 de regizorul Victor Fleming, la sugestia producătorului David O. Selznick, având-o pe actrița Vivien Leigh în rolul Scarlett O’Hara.

gone-with-the-wind

 Clark Gable și Vivien Leigh

Margaret Mitchell este cea care în anii ’20 colabora la „The Atlanta Journal Sunday Magazine”, în paginile căruia îl intervieva pentru prima oară pe misteriosul Rudolph Valentino în legătură cu celebra peliculă Șeicul, lansată în America tot într-o zi de noiembrie, 13, a anului 1921.

La doar 48 de ani, Margaret murea în Atlanta, în urma unui accident de mașină.

Annie Muscă

margaret mitchell annie musca calendar liber sa spun

 Margaret Mitchell

Gone_with_the_Wind coperta

pe aripile vantului in franceza

mormant margaret mitchell

Axel Munthe

axel munthe vila capri

calendar micPoate vă amintiți de Cartea de la San Michele (1929), scrierea cu accente autobiografice semnată de medicul și scriitorul suedez Axel Munthe, născut la 31 octombrie 1857 la Oskarshamn.

Axel Munthe portret de Feodora Gleichen

Axel Munthe, portret de Feodora Gleichen

La 30 de ani, acest medic „sans frontières” se instala la Capri, după ce, pe la 18 ani, în timpul studenției, urca pentru prima oară cele 777 trepte săpate în stâncă de împăratul Tiberiu. La început de secol XX, Axel Munthe reușește să cumpere Villa San Michele din care va face un loc magic…

capri axel munthe vila san michele muzeu 2

Villa San Michele, Capri

Despre viața și cariera lui Axel Munthe, care murea la Stockholm la 11 februarie 1949, s-a făcut și un film în 1962, intitulat Axel Munthe – Der Arzt von San Michele.

Annie Muscă

cartea de la san michele axel munthe

vedere din vila san michele

vedere 2 villa san michele capri

Vederi din Villa San Michele

sfinx villa san michele

sfinx san michele villa axel munthe

Villa_San_Michele_Sphinx

Sfinx, Villa San Michele

Vezi: arhiva rubricii Calendar

Elie Carafoli, figură celebră în istoria aerodinamicii

Elie_Carafoli calendar annie musca liber sa spun

15 septembrie 1901–24 octombrie 1983

calendarNăscut în Grecia, într-o familie de aromâni, tânărul Elie Carafoli ajunge în debutul adolescenței în România. După studii liceale, urmează cursurile Școlii Politehnice din București unde va obține în 1924 titlul de inginer electromecanic. În următorii patru ani va profesa la Paris, unde va fi extrem de apreciat pentru invențiile sale.

După obținerea titlului de doctor în științe, la Sorbona, în 1928, cu teza intitulată Contribuţii la teoria sustentaţiei în aerodinamică, Elie Carafoli, revenit în România, înființează Catedra de Aerodinamică şi Mecanica Fluidelor la școala unde studiase și unde, timp de 45 de ani, își va îndruma studenții și își va continua cercetările.

În 1930, împreună cu inginerul francez Lucien Virmaux, finaliza proiectul primului avion românesc fabricat de uzinele IAR-Braşov, de tip CV-11 (Carafoli-Virmaux), un monoplan cu aripa joasă.

primul avion românesc fabricat de uzinele IAR-Braşov, de tip CV-11 (Carafoli-Virmaux)

Avionul Carafoli-Virmaux la montaj

Numele savantului rămâne legat de conceperea mai multor aparate de zbor autohtone cu impact internațional și de un tunel aerodinamic, inaugurat în 1931, se pare, în prezenţa regelui Carol al II-lea, prima instalaţie de acest gen din sud-estul Europei cu performanţe impresionante pentru acea perioadă.

Specialist în mecanica fluidelor și autor de lucrări de specialitate, Elie Carafoli rămâne o figură celebră în peisajul aerodinamicii și, în special, în conceperea aparatelor de zbor. El a fost cel care după război a fondat școala românească de aerodinamică și mai târziu a avut un rol important în înfiinţarea Secţiei de Aviaţie din cadrul Politehnicii bucureștene, secție cunoscută din 1971 ca Facultatea de Aeronave, în prezent Facultatea de Inginerie Aerospaţială.

elie carafoli desen

Elie Carafoli 

Membru titular al Academiei Române (1948) și al Academiei Internaţionale de Astronautică, vicepreşedinte și președinte al Federaţiei Internaţionale de Astronautică în anii ’60, dar și membru de onoare al Societăţii Regale de Aeronautică din Marea Britanie, profesorul Elie Carafoli era răsplătit în 1956 cu Diploma „Paul Tissandier“, decernată de Federaţia Aeronautică Internaţională, după ce primise Premiul „Louis Breguet“ la Paris în 1927. I s-a acordat și Medalia „Carl Friedrich Gauss”, fiind selectat de către Societatea Ştiinţifică Braunschweg-Germania, apoi Medalia „Apollo 11“ decernată de NASA în 1970, și Diploma şi Medalia „Țiolkovschi“ în 1981.

Institutul Național de Cercetări Aerospațiale (INCAS) din București îi poartă numele.

Annie Muscă

Vezi: arhiva rubricii Calendar