In memoriam Dan Ursuleanu

dan ursuleanu articol de pusa roth

Acum doi ani, în 2013, în a doua zi de primăvară, a plecat spre o altă dimensiune, luând cu el ultimii ghiocei ai vieţii, ziaristul, scriitorul, prietenul, distinsul coleg Dan Ursuleanu. Omul acesta, frumos la chip şi la suflet, avea darul şi harul vorbelor minunat meşteşugite, iar Dumnezeu îi dăruise răbdare şi zâmbet. Când am ajuns în Radio, la Antena Bucureştilor (azi Radio Bucureşti), Dan Ursuleanu era acolo, alături de alţi colegi de-ai săi, ca să începem împreună o viaţă nouă de radio, într-o lume nouă. Încet şi cu infinită răbdare, ne-a îndrumat paşii în meseria de gazetar de radio, pentru mulţi dintre noi o necunoscută. Chiar dacă noi, echipa pe care o conducea, greşeam, venea şi explica cu zâmbetul lui nesfârşit pe buze. Era pe atunci, prin anii ’90, profesor, părinte spiritual şi apoi şeful redacţiei. Avea uneori tot dreptul să ne certe pentru greşelile făcute, inerente într-o astfel de muncă, dar prefera să explice, lucru rar într-o lume care propunea reguli noi, într-o lume în care libertatea era cel mai frumos cuvânt. Dan Ursuleanu ne-a învăţat şi ne-a îngăduit să fim liberi, ziarişti cu tolba plină de vise, frumoşi nebuni ai anilor ’90. Mă întrebam la început de unde vine acea nesfârşită sensibilitate şi apoi am realizat că este starea poeziei, de unde vine umorul şi am aflat mai târziu de umoristul Dan Ursuleanu, apoi am descoperit că este un vizionar şi am  gândit că este în directă relaţie cu pasiunea pentru science fiction, fiind fondatorul primei emisiunii radiofonice SF din România, „Radiobiblioteca SF”, redenumită „Exploratorii lumii de mâine” în ianuarie 1984 şi redactor al acesteia între 1982 şi începutul anului 1990, pe fostul Program III al Radiodifuziunii Române, astăzi Radio 3Net „Florian Pittiş”. Aş vrea să mai reamintesc emisiunile „Trecem pe recepţie – dialog cu tinerii ascultători” şi „Căutătorii de energie”, adăugând dramatizările în serial, emisiuni de umor, concursuri radio şi TV („Turneul emblemelor”) etc. Continuă lectura „In memoriam Dan Ursuleanu”

Fiziologia gustului: Leurda

leurda fiziologia gustului

Atent la faptul că scriu de atâţia ani Fiziologia gustului, rubrică permanentă pe Liber să spun, bunul meu prieten, istoricul Neculai Moghior, mi-a trimis o serie de informaţii despre leurdă, usturoiul ursului, precizând efectele extraordinare ale acestei plante asupra sănătăţii omului.

Cu Neculai Moghior am colaborat o perioadă la Antena Bucureştilor, astăzi Radio Bucureşti, realizând un ghid al locurilor încărcate de istorie din Capitală, apoi la emisiunea „Noapte albastră” de la România Actualităţi. Împreună cu alţi colegi şi colaboratori am fost o echipă care a simţit din plin bucuria de a fi reporter în cele mai nebănuite locuri, de a transmite în direct evenimente petrecute după miezul nopţii. A fost o experienţă uriaşă, o libertate extraordinară care ţinea şi de şansa reporterului de a descoperi evenimente.

pusa roth plante terapie prin plante

Vă prezint câteva informaţii despre leurdă, denumită de specialişti şi planta mileniului trei.

Numele latinesc al leurdei este Allium ursinum (usturoiul ursului) şi, într-adevăr, urşii o consumă ca medicament, imediat ce ies din hibernare.

De altfel, se pare că apariţia frunzelor de leurdă este şi semnul că, în curând, animalele vor ieşi din bârloguri pentru a se bucura de razele soarelui de primăvară. Este o plantă de talie medie-mică, cu frunze cărnoase, de un verde puternic, care face nişte flori mici şi albe. Popular, mai este numită şi usturoită, pentru că frunzele şi tulpinile sale au un gust şi un miros puternic de usturoi, cu care de altfel este şi rudă, din punct de vedere botanic. Leurda creşte numai în pădurile din Europa Centrală, iar până în prezent nu a putut fi aclimatizată în nici o altă regiune. De asemenea, nu a putut fi cultivată, fiind o specie eminamente sălbatică, prezentă în pădurile de stejar, fag sau frasin. În urma unor studii efectuate în laboratoarele din Germania, a fost declarată „Planta mileniului trei”, efectele sale asupra inimii şi a vaselor de sânge, asupra digestiei, asupra sistemului imunitar şi a celui endocrin uimind pur şi simplu oamenii de ştiinţă. În prezent, leurda este considerată din punct de vedere terapeutic mai puternică decât usturoiul, care la rândul său este unul dintre cele mai folosite şi apreciate medicamente naturale din lume. Cum este posibil acest lucru? Ei bine, în comparaţie cu celebrul ei văr, leurda a crescut liberă, neinfluenţată de mâna omului, păstrându-şi neatinde însuşirile cu care a fost înzestrată. Aşa se explică faptul că are efecte terapeutice atât de puternice.

leurda de -padure ustoriul ursilor

Pentru alimentaţie şi preparare în stare proaspătă, se recoltează frunzele fragede, tinere, în lunile martie-aprilie. Se taie cu un cuţitaş, pentru a nu scoate afară planta cu tot cu rădăcină, care trebuie să rămână în pământ pentru a permite regenerarea plantei. Pentru o porţie delicioasă de salată cu leurdă, se prepară o mână de frunze proaspete, care se spală bine cu apă călduţă, se taie mărunt şi se pun într-un castron. Se amestecă cu o linguriţă de oţet de mere, un vârf de cuţit de sare şi o jumătate de linguriţă de ulei, după care se consumă în maxim 30 de minute de la preparare.

Într-o cură cu leurdă, se consumă o astfel de salată o dată pe zi, dimineaţa, la prima masă, înainte de a începe să consumi altfel de alimente. O cură cu leurdă durează minimum 10 zile. Este extrem de bine tolerată de ficat. Şi, deşi are un puternic miros de usturoi, nu dă respiraţiei izul neplăcut pe care îl dă usturoiul. Iată care sunt afecţiunile cele mai vindecate de leurdă:

Tromboflebita şi trombozele în general – dintre plantele medicinale din flora europeană, leurda are printre cele mai puternice efecte fluidifiante sanguine şi antiagregante plachetare. Se consumă sub formă de suc: 1-2 pahare pe zi, pe stomacul gol, în cure de minim 20 de zile. Când sezonul de culegere se sfârşeşte, se administrează tinctură de leurdă: o linguriţă diluată în jumătate de pahar de apă, de patru ori pe zi, în cure de câte o lună, cu o săptămână de pauză.

pasta de leurda

Sechele după accidentul vascular, prevenindu-le în acelaşi timp – se face o cură cu salată de leurdă timp de două săptămâni, timp în care se consumă câte o porţie de salată în fiecare dimineaţă. După cura de salată se continuă cu tratamentul cu tinctură. Se administrează de patru ori pe zi, pe stomacul gol. (Tratamentul cu tinctură durează minimum două luni).

Ateroscleroza şi bolile cardiace asociate unor valori ridicate ale colesterolului – leurda este foarte bogată în adenozină, substanţă care, conform unor studii recente, are un rol esenţial în reducerea colesterolului, în împiedicarea formării trombilor, în scăderea tensiunii arteriale. Astfel, leurda este pe termen lung adjuvantul ideal în tratarea bolilor cardiace (ischemie, aritmie, tahicardie), fiind administrată în cure de câte 2-3 luni, cu două săptămâni de pauză, sub formă de tinctură. Se ia 1 linguriţă de tinctură diluată în apă, de 4 ori pe zi, înaintea meselor principale. În timpul primăverii, este foarte utilă o cură cu salată de leurdă, cu o durată de minimum două săptămâni.

pusa roth leurda proprietati terapeutice

Hipertensiunea arterială – substanţele active conţinute de leurdă au efecte vasodilatatoare şi ajută la menţinerea în limite normale a presiunii sanguine. Se administrează tinctura de 4 ori pe zi. Tratamentul se face timp de două luni, cu două săptămâni de pauză.

Oprirea procesului de îmbătrânire – se consumă zilnic salată de leurdă, înaintea meselor principale, pe o perioadă cât mai îndelungată, în timpul sezonului de recoltare a frunzelor. Ultimele studii arată că anumite substanţe active din leurdă neutralizează radicalii liberi din sânge, au efecte de relansare a activităţii endocrine, previn sclerozarea vaselor de sânge şi favorizează circulaţia cerebrală.

Reumatismul – se face o cură cu suc de leurdă timp de trei săptămâni, timp în care se consumă câte două pahare de suc pe zi, dimineaţa, pe stomacul gol. În paralel, se ţine o cură vegetariană cu multe crudităţi. Sucul de leurdă are puternice efecte depurative, fiind eficient şi în tratarea sclerodermiei, psoriazisului, acneei şi în general a bolilor de piele care apar pe fondul intoxicării organismului.

Înlăturarea efectelor nocive ale nicotinei şi fumatului – atât clorofila din frunzele proaspete de leurdă, cât şi anumite substanţe similare cu cele conţinute de usturoi, au efecte antitoxice puternice. Ele contracarează efectele dăunătoare ale nicotinei şi al gudronului din ţigări, fiind un mijloc de protecţie excelent, atât pentru fumătorii activi, cât şi pentru cei pasivi. De asemenea, se pare că în timpul curei cu leurdă, renunţarea la fumat este mai uşoară. Se consumă zilnic suc de leurdă, câte 2 pahare pe zi, dimineaţa şi seara, pe o perioadă de minim două săptămâni. Vorba aceea: „De la lume adunate, şi-napoi la lume date!”

Cu bine şi cu bucurie!

Pușa Roth

Ştefan Iordache – lecţia despre simplitate şi firesc

stefan iordache portret de pusa roth

amintiriPe la mijlocul anilor ’90, atunci când lucram la Antena Bucureştilor (azi Radio Bucureşti), aveam o emisiune de două ore la care invitam cu precădere artişti, pentru că erau, sunt şi vor mai fi „modele şi eroi”. Împreună cu regretata mea prietenă, Viorica Ghiţă Teodorescu, am plănuit ca la început de februarie să-l invităm pe Ştefan Iordache, ceea ce s-a şi întâmplat, venind la emisiune pe 4 februarie.

Mă pregătisem cu zeci de întrebări, cu fragmente din piesele în care jucase la Teatrul Radiofonic şi cu muzica pe care aflasem că o iubea. Ştefan Iordache a venit cu o oră mai devreme, era îmbrăcat într- un pulover bleu, era destul de tăcut, s-a aşezat pe un scaun, i-am spus, în mare, ce am ales şi am vrut să-i dau şi întrebările să se uite peste ele, că timp aveam suficient. Mi-a spus că nu vrea să se gândească la întrebări, fiindcă sunt convinsă de asta, Ştefan Iordache avea răspuns la toate. Emisiunea era în direct şi publicul putea să pună întrebări, să discute cu invitatul, numai dacă se dorea acest lucru. Ştefan Iordache a fost de acord să vorbească cu oamenii, ştia că este iubit de public şi acest gest de a vorbi cu ei era omagiul său adus celor care-l aplaudau cu admiraţie. Am început emisiunea, dar când ascultătorii s-au convins că e chiar Ştefan Iordache în studio, au început telefoanele să sune. A sunat atât de multă lume că aş fi avut nevoie de zece ore de emisie şi nu de două! Era fericit să vorbească cu oamenii, aşa că eu am rărit seria întrebărilor, ascultându-l cum conversează cu fiecare om în parte, de parcă se cunoşteau de când lumea. Cei din Rahova erau „comahalagiii” săi, cuvânt spus cu atâta tandreţe, că aproape îţi dădeau lacrimile. La un moment dat, cineva l-a întrebat dacă a dansat de ziua lui, atunci s-a ridicat, m-a invitat la dans şi am făcut câţiva paşi împreună, atât cât ne permitea studioul. La final a întrebat – era bucuros – dacă a fost bine. I-am zâmbit, nu i-am răspuns, pentru că ştia răspunsul. Ei, Doamne, a fost o sărbătoare şi pentru mine, dar şi pentru publicul care-l adora, am spus-o şi atunci şi o repet şi acum, după atâţia ani.

stefan iordache evocare de pusa roth

Ultima dată l-am văzut pe scena Naţionalului, în rolul Prințului Potemkin din Ecaterina cea Mare de G. B. Shaw, în regia lui Cornel Todea, alături de Maia Morgenstern. Cele două ore petrecute alături de Ştefan Iordache mi s-au părut minute, atât de repede a trecut timpul. În acea zi de 4 februarie am învăţat de la acest uriaş actor lecţia despre simplitate şi firesc.

Puşa Roth

4 februarie 2014