Programul Festivalului Internațional „George Enescu”

programul zilei de 2 septembrie fest enescu

Trei concerte se află pe afișul Festivalului Internațional „George Enescu” luni, 2 septembrie 2013. La ora 17.00, la Ateneul Român, Ansamblul „Archaeus”, dirijat de compozitorul Liviu Dănceanu, va susține primul concert din seria „Muzica secolului XXI – Workshop / Enescu și contemporanii săi”. În program: George Balint, Muzică pentru Archaeus; Michael Denhoff, Strophen op. 107 (nr. 1, Geträumtes – für Martella); Ştefan Niculescu, Triplum II; Michael Denhoff, Strophen op. 107 (nr. 11B, Geläut für Günter logo festivalBialas); Dan Buciu, Schițe pentru un autoportret; Michael Denhoff, Strophen op. 107 (nr. 43A-a, Trostgesang für Heidemarie Merkl-Baroski); Horia Șurianu, Rêverie Byzantine en Canon; Michael Denhoff, Strophen op. 107 (nr. 49A – Saltarello); Javier Darias, Ucanca; Aurel Stroe, Humoreske mit zwei Durchblicken zum Leeren.

La aceeași oră, la Sala Mică a Palatului, este programat concertul simfonic „Side by Side”. Un ansamblu alcătuit din membri ai Orchestrei Simfonice din Pittsburgh și Camerata Regală, sub bagheta dirijorului Vlad Vizireanu (SUA), vor oferi un program un program atrăgător, alcătuit din Preludiu la unison (din Suita nr. 1 pentru orchestră, în Do major, op. 9) de George Enescu, Concertul nr. 1 în Mi bemol major pentru pian şi orchestră, S.124 de Franz Liszt (solist: Ben Schoeman) și Simfonia nr. 7 în La major, op. 92 de Ludwig van Beethoven.

radu lupu

Radu Lupu

Al doilea concert al Staatskapelle Berlin, care a deschis, luni, 1 septembrie, actuala ediție a Festivalului, va începe la ora 19.30, la Sala Mare a Palatului, avându-i ca protagoniști pe Radu Lupu, care ne-a încântat aseară interpretând Concertul nr. 4 în Sol major pentru pian și orchestră de Beethoven, și Daniel Barenboim, în această seară în ipostază de solist și dirijor. În prima parte vom asculta Concertul nr. 10 pentru două piane, în Mi bemol major, KV 365 de Mozart, apoi Patru piese sacre de Verdi: Ave Maria; Stabat Mater; Laudi alla Vergine Maria; Te Deum. Solistă: Laura Chera. Cu participarea Corului Filarmonicii „George Enescu” din București, dirijor: Iosif Ion Prunner. Concertul este prezentat de UniCredit Țiriac Bank.

Radio România Cultural și  Radio România Muzical vor transmite în direct concertul Ansamblului „Archaeus” (ora 17.00) și partea a doua a concertului de la Sala Mare a Palatului (ora 20.30).

Vlad Vizireanu a evoluat în această vară ca dirijor partener al Festivalului Chautauqua din statul New York, iar în primăvară s-a numărat între cei 7 aleşi din 230 de candidaţi pentru a studia cu Bernard Haitink la Festivalul de Paşti de la Lucerna, unde a dirijat Lucerne Festival Orchestra. Vlad Vizireanu este unul dintre cei 16 candidaţi la Concursul de Dirijat Solon Michaelidis din Cipru, din luna octombrie. În martie 2012, Vlad Vizireanu a debutat pe scena Ateneului Român într-un alt Concert “Side by Side”, cu orchestra Filarmonicii „George Enescu” şi Orchestra Petru Ghenghea.

vlad vizireanu

Vlad Vizireanu

În urma unei selecţii din 180 de candidaţi, Vlad Vizireanu a participat la Concursul Internaţional de Dirijat „Witold Lutoslavski”, unde a condus Filarmonica din Byalistok. A fost distins cu Premiul I la Concursul de Dirijat Orchestre Filarmonice de Cameră din Sankt Petersburg în 2011 şi şi-a făcut debutul european cu Concertul „Dumbarton Oaks” de Igor Stravinski, la pupitrul Orchestrei Filarmonice de Camera din Sankt Petersburg.

Vlad Vizireanu a participat la un curs restrâns de măiestrie artistică oferit de maestul Franz Welser Most în cadrul Rezidenţei Orchestrei din Cleveland la Jacobs School of Music din Universitatea Indiana şi a mai studiat cu James DePriest, Larry Rachleff, David Effron, Gustav Meier şi Marin Alsop la Cabrillo International New Music Festival.

ben schoeman

Ben Schoeman

Ben Schoeman este unul dintre cei mai apreciaţi pianişti sud-africani. A câştigat numeroase premii, între care Marele Premiu la Concursul Internaţional de Pian de la Pretoria (2008, sponsor Vodacom), competiţie organizată de UNISA, cea mai mare universitate sud-africană, Premiul I şi Medalia de Aur la Concursul Muzical „Liga Artelor din Commonwealth” (2009), precum şi Premiul Tinerilor Artişti oferit de Standard Bank din Africa de Sud (2011).

Ben Schoeman a obţinut în 2011 Premiul KikNet Fiesta şi Trofeul Kanna, pentru interpretările sale de excepţie oferite în cadrul Bicentenarului Liszt.

Pușa Roth

 liber sa spun radio 3 net parteneri media festival george enescu

Cum scria Eminescu

Într-un text eminescian mai puţin cunoscut se află o informaţie autobiografică importantă. Poetul mărturiseşte aici că scria pe întuneric.

Comentând acest fragment de manuscris publicat pentru prima dată de G. Călinescu în Opera lui Mihai Eminescu (III, Bucureşti, Fundaţia pentru literatură şi artă, 1935), Dimitrie Vatamaniuc afirmă: „Multe versuri şi însemnări din manuscrise sunt aruncate pe hârtie în aceste condiţii şi nu pot fi invocate, cum s-a făcut, ca mărturii de dezechilibru intelectual.” (M. Eminescu, Opere, VII, Proza literară, Bucureşti, Editura Academiei, 1977).

Textul pe care îl reproducem mai jos se află în manuscrisul 2278, 14, caiet de format mijlociu (16,4 x 20 cm), datând din epoca ieşeană (1876–1877) şi se referă probabil la perioada studiilor de la Viena. „Unii istorici literari, scrie D. Vatamaniuc, înclină să creadă că Eminescu a redactat acest text ca introducere la «Iconostas şi Fragmentarium», cu care se deschide manuscrisul 2255. Lucrul pare puţin probabil, întrucât titlul de mai sus este al unor proze scrise pe foi separate şi nu într-un caiet aparte”. Se observă şi aici faptul că Eminescu avea o preferinţă aparte pentru cărţi şi manuscrise vechi, era realmente fascinat, zăbovind îndelung la anticari.

Iată textul din manuscrisul 2278, reprodus în ediţia de Opere (vol. citat):

[„Cînd eram încă la Universitate…”]

„Cînd eram încă la Universitate aveam o ciudată petrecere. Îmblam adesa ziua pe uliţi, stînd numai pe ici, pe colo la cîte-un anticvar şi răscolindu-i vechiturile; luam din cărţile lui tot ce-mi părea mai bizar şi mai fantastic şi, venind apoi acasă, citeam şi transcriam într-un caiet numit fragmentarium toate pasagele cîte-mi plăceau. Locuiam într-un sat aproape de oraşul universitar, împrejurul locuinţei mele foarte liniştite, căci printr-un hazard locuiau în acea casă numai moşnegi bătrîni. Acolo, noaptea, după ce astupam soba, citeam şi traduceam spre propria mea plăcere ceea ce am spus mai sus. Apoi, deodată, parecă mi se [G. Călinescu citeşte „lumina visele”]. Intram în labirintele acelor curioase poveşti ce le citisem, un tablou urma pe altul, o întîmplare pe alta. Atuncea stingeam luminarea, ca să [nu] mă supere în sumbrele mele viziuni, şi scriam iute prin întuneric în fragmentarium tablourile sau viziunile ce-mi treceau prin minte. Astăzi, răscolind prin hîrtii, găsesc acel fragmentarium. Citesc, citesc şi, ciudat… mă trezeam parecă-n aceiaşi casă în care locuism, era noapte… afară vîjia vîntul prin copacii seculari ai parcului, gîndire cu gîndire se-nşiră şi văd că aceste fragmente ciudate şi rupte din toate părţile sînt o istorie frumoasă, deşi cam ciudată. Iată c-o scriu.”

Costin Tuchilă