În Vestul Nesălbatic

florentin smarandache in vestul nesalbatic

La Editura Sitech din Craiova a apărut de curând volumul În Vestul Nesălbatic – fotojurnal instantaneu, ce poartă semnătura profesorului universitar dr. Florentin Smarandache, de la University of New Mexico, SUA. De la primul meu interviu cu distinsul om de ştiinţă am realizat că plurivalenţa este cuvântul cel mai potrivit cu ajutorul căruia am putea defini activitatea domniei sale. De la legătura dintre neparticulă şi nematerie, ca să dau numai un exemplu, până la fotojurnal instantaneu, este calea de la ştiinţă la ştiinţa discursului literar, la ieşirea, de ce nu, din labirint. Este uimitor cum poate profesorul Smarandache să abordeze atâtea domenii, cu o uşurinţă aproape de neînţeles pentru mulţi. Cine ştie, poate în asta constă filosofia vieţii.

florentin smarandache fotojurnale

Florentin Smarandache, primind Premiul statelor New Mexico şi Arizona la categoria Ştiinţe şi Matematică pe anul 2012.

Publicăm cronica semnată de Ştefan Vlăduţescu la volumul În Vestul Nesălbatic – fotojurnal instantaneu, preluată de pe site-ul „Revista de recenzii”, publicaţie fondată de Dan Ionescu, membru titular al Uniunii Scriitorilor din România. (Pușa Roth)

Florentin Smarandache: În Vestul Nesălbatic – fotojurnal paradoxist

de Ştefan Vlăduţescu

Florentin Smarandache a acreditat o specie literară paradoxistă şi sincretică: fotojurnalul instantaneu. Este vorba despre un discurs literar hipertextual cu elemente fotografice, reportericeşti, culturale şi ştiinţifice. Într-un fel, avem de a face cu un jurnal însoţit de fotografii confirmative, revelatoare. Mişcarea ideilor o asigură observaţiile proaspete şi reflecţiile paradoxiste, adică surprinzătoare şi de profunzime. Mobilitatea şi atenţia la ceea ce este semnificativ sunt cele două caracteristici ale figurii spiritului creator ce se face vizibil. În acest cadru se înscrie tipologic şi recentul fotojurnal instantaneu al lui Florentin Smarandache: În Vestul Nesălbatic (Craiova, Editura Sitech, 2013).

panorama orasului silverton colorado

Panorama orașului Silverton, Colorado

Jurnalul consemnează călătorii în fostul „Vest Sălbatic”. Peste vechea imagine se suprapune noul profil de Vest modern, cultivat, civilizat, umanizat: un „Vest Nesălbatic”.

Motivele de călătorie sunt diverse: excursii în legătură cu care decizia se ia în ultimul moment, deplasări la conferinţe ştiinţifice sau participări la decernări de premii. Punctul de plecare şi de revenire este întotdeauna la 2000 de metri deasupra nivelului mării. Când este acasă în S.U.A., Florentin Smarandache este permanent la înălţime. De altfel, oriunde s-ar afla excepţionalul profesor Smarandache este la înălţime, la altitudine. Oraşul său de la 2000 de metri, Gallup, este centrul paradoxismului mondial. Este locul virtual către care se îndreaptă zilnic 6.000–8.000 de accesări pentru Florentin Smarandache.

Secţiunile cărţii sunt scrise în registre diferite. Ba chiar, fragmente ale aceleiaşi secvenţe beneficiază de formulări în variate registre. De la nuanţele poematice, lirice, vibrante, la relatările istorice, la evocări de persoane, personalităţi şi personaje, de la note melancolice şi impresii la dezbateri de idei şi teorii de vădită noutate şi dificultate. Scrierea păstrează ritmul vieţii. Spaţiul acoperit este cel al statelor americane: New Mexico, Colorado şi Arizona.

Formula jurnalului instantaneu este una ce se încadrează în literatura de frontieră, împreună cu memoriile şi epistolele.

trenul turistic durango silverton colorado

Trenul turistic Durango–Silverton, Colorado

Ceea ce, înainte de toate, face din Florentin Smarandache un prozator cu peniţă de noutate nu sunt impresiile de călătorie surprinzătoare, vii şi de maxim realism. Pe acest palier s-ar putea spune că jurnalele instantanee sunt propuneri de trasee de viaţă şi că ele pot fi retrăite, refăcute de oricine pe cont propriu. Nu impresiile prin transcrierea lor conştiincioasă vădesc scriitorul, ci notaţiile vibrante, reflecţiile asupra evenimentelor, întâmplărilor şi a mersului lumii.

Florentin Smarandache este un prozator deghizat în reporter paradoxist. El desprinde semnificaţii din peisaj şi din fapte. Realmente, Florentin Smarandache trăieşte literar şi paradoxist şi se exprimă literar şi paradoxist. Este preocupat de noutate şi de înţelesul a ceea ce s-a întâmplat sau este pe cale să se întâmple.

Deviza sa de pornire este „în fiecare zi să întreprinzi ceva nou” (Smarandache F., 2013, p. 117), iar deviza sa de analiză este „în fiecare seară îmi fac bilanţul zilei” (Smarandache F., 2013, p. 79). Ceva nou poate fi gândit sau poate fi simţit. Pentru a vedea ceva nou trebuie să călătoreşti. Pentru a gândi ceva nou trebuie să priveşti către mecanismele propriei gândiri şi să identifici teme de interes, să le concepi sau să le translatezi în sisteme de referinţă surprinzătoare.

A experimenta şi a experienţia sunt cadrele mentalului şi senzorialului. Un „experiment ştiinţific” în această privinţă îl regăsim în cele două intervenţii la Caltech, la o conferinţă de fizică. Participă la eveniment întrucât „conferinţele astea îţi deschid orizontul” (Smarandache F., 2013, p. 33). Aici prezintă două subiecte „neconvenţionale”: Legătura dintre neparticulă şi nematerie (împreună cu dr. Ervin Goldfain) şi Eliberarea quarkului în cadrul Fuziunii la Rece (împreună cu Victor Christiano).

canionul glenn

Canionul Glenn. Fotografii din vol. În Vestul Nesălbatic – fotojurnal instantaneu

Aventurilor mentale le corespund aventuri ale simţurilor. Memorabilă este experienţierea spaimei: „Hai să tragem o porţie de spaimă!” (Smarandache F., 2013, p.59). Excursiile şi călătoriile ce par soţiei domniei sale, doamna Lilia, ca fără capăt sunt temeinic fundamentate intelectual: „mereu ai căte ceva de văzut” (Smarandache F., 2013, p. 82). Pe de altă parte, „excursiile te ajută să ieşi din tine însuţi, să-ţi găseşti armonia şi pacea” (Smarandache F., 2013, p. 72). O năzuinţă fascinantă de absolut se regăseşte în excursii şi călătorii: „Parcă aş tot călători … la infinit. […] Călător ca vântul şi ca gândul. Călător la nesfârşit” (Smarandache F., 2013, p. 83).

A treia secţiune a volumului include participarea plină de succes a lui Florentin Smarandache la concursul de cărţi al statului New Mexico. La finalul lui 2012, pentru a doua oară consecutiv, profesorul universitar dr. Florentin Smarandache, de la University of New Mexico, a primit premiul statelor New Mexico şi Arizona la categoria de cărţi de ştiinţă şi matematică pe anul 2012, pentru cartea scrisă împreună cu profesoara W. B. Vasantha Kandasamy, de la Institutul de Tehnologie din Chennai, India. Cartea pentru care le-a fost atribuit premiul este DSm Super Vector Space of Refined Labels, publicată în 2011 la Zip Publisher din Columbus Ohio.

Ca stil şi conţinut, fotojurnalul instantaneu În Vestul Nesălbatic este remarcabil. El constituie o lectură plăcută şi instructivă. Rămâne valabil postulatul din fotojurnalul Vida pura (2012): „Vizitez şi învăţ”. Un mare savant învaţă pe alţii şi cu modestie învaţă din lumea în care trăieşte. Astfel, dă o lecţie de ştiinţă şi de caracter care-l face excepţional.

Viaţa e tristă la noi, în schimb salariul e hazliu

Sub egida Centrului Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Bihor, Oradea (Piaţa 1 Decembrie nr. 12) a apărut volumul de bancuri intitulat Folclor umoristic internetist, cules, selectat şi prelucrat de Florentin Smarandache, cu supratitlul Viaţa e tristă la noi, în schimb salariul e hazliu.

Profesorul Florentin Smarandache a contrazis teoria relativităţii a lui Einstein, iar cele mai înalte autorități științifice i-au dat dreptate. Din „Ziarul de Vâlcea” aflăm că cercetătorul român a primit o nouă distincție prestigioasă: Premiul statelor New Mexico şi Arizona la categoria Ştiinţe şi Matematică pe anul 2012.

Corporația New Mexico Book Co-op din Los Ranchos (SUA) organizează anual un concurs de cărți semnate de autori din New Mexico. Anul acesta au fost incluși în concurs și autorii din Arizona. Câștigător, la categoria „Cărți de Știință și Matematică” a fost desemnat, pentru a doua oară consecutiv, vâlceanul Florentin Smarandache, autor al cărții DSm Super Vector Space of Refined Labels.

Lucrarea celebrului român tratează cunoscuta Teorie Dezert-Smarandache (TDSm) din Teoria Informaţiei, care are aplicaţii diverse în cibernetică, computere, aviatică, cercetarea militară, medicină, etc. prin combinarea informaţiilor contradictorii furnizate de către sensori.

Teoria lui Smarandache – TDSm – a făcut subiectul a sute de articole, plus teze de doctorat la universităţi din Franţa, SUA, Australia, Romȃnia (Academia Tehnică Militară din Bucureşti), Canada, Algeria, Polonia, Olanda şi două teze de masterat în Iran şi Algeria.

După această succintă biografie oricine s-ar îndoi că Florentin Smarandache e una și aceeași persoană cu semnatarul volumului de bancuri apărut de curând în România. Personalitate complexă, Florentin Smarandache a scris poezie, proză, teatru și povești pentru copii cu aceeași ușurință cu care scrie despre știință în general și matematică în special. Umorul reprezintă starea de spirit a unui popor, iar bancurile sunt „buletinele de știri” ale unei nații. Deși râdem la auzul unui banc, râdem de defectele noastre sau ale tuturor, de sărăci și bogați, de prostie, ipocrizie, falsitate, de frig, de foame, de îmbuibare, de nerozie etc., de tot și de toate. Sunt bancurile educative? Majoritatea da, pentru că ele atrag atenția asupra defectelor omenești. Și mai este ceva: poporul care nu scoate bancuri este un popor trist, prin urmare bucurați-vă de apariția acestei cărți de folclor umoristic internetist.

„– Domnişoară, de ce v-aţi numit câinele «Boule»?

– Pentru distracţie. Când sunt în stradă şi-l strig, jumătate din bărbaţi se întorc!”

 *

„La brutărie:

– Domnule, a ieşit pâinea din cuptor?

– Da.

– Şi la ce oră se întoarce?”

  *

„Într-o zi Alinuţa veni la mama ei, obosită după pregătirile pentru nunta sa şi o întreabă:

– Mamă, cum îmi stă cu rochia de mireasă?

– Foarte bine, Alinuţa, dar nu crezi că ţi-ar trebui şi un mire?

–Ah, ştiam eu că am uitat ceva!”

  *

„Recent a fost efectuat un sondaj de opinie în Italia, în care întrebarea era: Credeţi că sunt prea mulţi străini în ţară? Rezultatele au fost după cum urmează: 20% dintre repondenţi au spus Si, 10% dintre repondenţi au spus No, 70% dintre repondenţi au spus: Ei, pe dracu’!”

  *

„Pe stradă era un bărbat orb, care cerşea:

– Aveţi milă, sunt orb şi am 15 copii!

O doamnă care era în trecere, s-a oprit şi l-a întrebat:

– Biet sărman, cum de ai 15 copii?!

–Păi, doamnă dragă, crezi că eu văd ce fac?”

  *

„Doi tractorişti scot pita, slana, bat o ceapă de roata de la tractor şi se pun să mănânce. Vine şeful turbat de nervi şi îi întreabă:

– Voi de ce nu semănaţi?!

Unul dintre ei, nedumerit, răspunde:

– Păi… noi nu suntem fraţi!”

  *

„Mistreţul furios îşi cumpără o bicicletă şi se dă cu ea prin pădure. Iepuraşul, fugind pe lângă el, îi tot strigă:

– O să cazi! O să cazi!

Mistreţul, nervos:

– N-o să cad! N-o să cad!

Până la urmă, cade într-o groapă. Iepuraşul, vesel:

– Vezi, ţi-am zis eu c-o să cazi!

Mistreţul îi răspunde răutăcios:

– Parchez unde vreau, da?!”

  *

„Înainte eram mereu indecis. Acum nu mai sunt aşa sigur.”

  *

„Dacă ai impresia că nu îi pasă nimănui dacă mai trăieşti, încearcă să nu plăteşti câteva rate la bancă.”

  *

„Dacă furi idei de la o persoană, se numeşte plagiat. Dacă furi idei de la mai multe persoane se numeşte cercetare.”

 *

„Ajută pe cineva care este la necaz şi îşi va aduce aminte de tine când va fi iarăşi la necaz.”

 *

„Dacă cineva râde – râzi împreună cu el!

Dacă cineva cântă – cântă împreună cu el!

Dacă cineva lucrează – lasă-l să lucreze!”

Pușa Roth

„Rătăcite anotimpuri” de Georgeta Resteman

Cartea Georgetei Resteman, Rătăcite anotimpuri, apărută în această lună la Editura Armonii culturale din Adjud are filele strânse într-o copertă sugestivă şi o prefaţă convingătoare Scrisă de Mihai Batog-Bujeniţă, care-i atribuie poetei rangul de „prinţesă în regatul poeziei”! Este un volum de versuri  apărut după „descătuşările” şi „fărâmele de azimă” ce ni le dăruise la începutul acestui an (volumul Descătuşări – Fărâme de azimă, ianuarie 2012).

Autoarea scrie în dulcele stil clasic versuri cu rimă şi ritm, cu acea simplitate care trece dincolo de frumuseţe, oprindu-se la limita dintre vizibil şi invizibil, în ideea de a netezi uşor strălucirea. Metafora e simplă ca o strângere sinceră de mână sau ca un cald sărut prietenesc. Versul său de iubire luminează sufletul. Poeta se remarcă, deci, ca o neobosită căutătoare de comori spirituale. Citește continuarea pe site-ul Clubul Presei Transatlantice.

Octavian D. Curpaș, Phoenix, Arizona, SUA