Filme de Cristian Mungiu, Cristi Puiu și Radu Jude la Festivalul „Viennale” 2016

 

VIENNALE 2016_presa

Până pe 2 noiembrie 2016 are loc la Viena festivalul internațional de film Viennale. Ediția 2016 prezintă trei producţii româneşti: Inimi cicatrizate, Sieranevada şi Bacalaureat.

Inimi cicatrizate (regia: Radu Jude, 2016) va fi proiectat sâmbătă, 29 octombrie, la Metro Kino.

Sieranevada (regia: Cristi Puiu, 2016) va fi prezentat publicului austriac sâmbătă, 29 octombrie, la Gartenbaukino și luni, 31 octombrie, la Metro Kino. Proiecţiile filmului vor avea loc în prezenţa lui Cristi Puiu (regizor), Anca Puiu (producător), Ileana Puiu (interpretă în film), Bogdan Zărnoianu (editor post-producţie) şi Smaranda Puiu (responsabil drepturi autor).

Bacalaureat (regia: Cristian Mungiu, 2016) va fi prezentat luni, 31 octombrie, la Stadtkino im Künstlerhaus și marţi, 1 noiembrie, la Gartenbaukino, în prezenţa actriţei Maria Drăguş. Continuă lectura „Filme de Cristian Mungiu, Cristi Puiu și Radu Jude la Festivalul „Viennale” 2016”

Numeroşi cineaşti români în competiţiile şi juriile Festivalului de Film de la Sarajevo

 

Sarajevo Film Festival 2016

eveniment liber sa spunFestivalul de Film de la Sarajevo, aflat la cea de-a 22-a ediţie, se desfăşoară în perioada 12–20 august 2016. 10 producţii româneşti (lungmetraje, scurtmetraje şi documentare) vor fi prezentate în cadrul programului competiţional al festivalului şi în secţiunea dedicată, „In Focus”, care prezintă o retrospectivă a celor mai de succes filme ale anului anterior. Regizorul român Alexander Nanau va face parte din juriul competiţiei de documentare. Filmul său Toto şi surorile lui a fost câştigătorul competiției de documentare din cadrul ediţiei 2015 a Sarajevo Film Festival. Continuă lectura „Numeroşi cineaşti români în competiţiile şi juriile Festivalului de Film de la Sarajevo”

George, referatul şi dilema

george tarnea amintiri studentie serban cionoff

amintiriCu George Ţărnea – vreau să spun: cu studentul George Ţărnea –, am fost coleg, la Facultatea de Filosofie a Universităţii Bucureşti, cam trei trei ani: când eram eu în anul I, George era în anul II, am trecut eu în II, George era în anul II bis, am trecut eu în… II bis, George era în II… tris! Şi aşa mai departe: eu, în anul IV, George în anul I – la drept, eu, în anul V, George, în anul I… de armată!

Nu am să mai intru, acum, în hăţişurile birocraţiei universitare spre a lămuri de unde i se trăgea lui George zăbovirea îndelungată în acel an II. În ceea ce mă priveşte, repetenţia mea s-a datorat împrejurării că în anul 1967 mama mea a fost condamnată în urma unei abjecte înscenări cu nişte dedesubturi asupra cărora nu vreau să mai stărui, fapt este că la examenul de economie politică socialistă (mai precis la restanţă), adică în septembrie 1967, un aşa zis profesor universitar, mare ştab la acea vreme pe la partid, la curent fiind cu denunţul cu care mă cadorisiseră aceiaşi nemernici care îmi „turnaseră” mama… acolo unde trebuie, mi-a spus-o pe şleau: „Mă, mă-ta (textual, n.n.) a fost condamnată pentru lipsă în gestiune, la farmacie, eu, ca activist de partid nu te pot trece la examenul de economie politică socialistă, fiindcă nu este corect.” Scurt pe doi!

Am povestit toate astea nu pentru a-mi face poză de „persecutat politic” (ipostază în care regăsesc, azi, nu fără oareşce uimire, nişte vajnici militanţi de acum douăzeci şi ceva de ani), ci doar pentru a ajunge la împrejurările în care am devenit coleg de an şi de grupă cu George.

Rămânând eu, aşadar, repetent tocmai la economie politică socialistă, normal şi firesc era ca tovul care mă lăsase repetent să urmărească neobosit prezenţa mea la cursurile şi la seminarele pe care se făcea că le ţine.

economie politica socialista

Tovul se numea H. N. şi fusese făcut conferenţiar universitar direct din activist de partid. Gura lumii mai povestea că, atunci când i s-a dat să aleagă între conferenţiar universitar şi profesor univeritar, ipochimenul ar fi ales să fie făcut conferenţiar, fiindcă, spunea el, la ei în comună sunt mulţi profesori dar niciun conferenţiar! Că, mai apoi, s-a dovedit că tovul… uitase să îşi dea examenul de bacalaureat (de maturitate, cum se spunea la vremea aia!), asta este cu totul altă poveste…

Pentru felul său de a fi, grobian, necioplit, lui „Haşul” i se scoseseră multe porecle, până când hâtrul nostru coleg, Dan Petrache, i-a zis „Majuru’” şi Majuru’ i-a rămas numele!

Multe şi felurite hachiţe avea Majuru’, dar, dintre toate, îi plăcea la nebunie să ne pună să ne luăm referate la seminar, referate pe care, după aia, să le facă el harcea-parcea.

Şi unde ne pomenim că, încă la primul seminar, ridică George al nostru mâna şi îşi ia referat! Referat pe care urma să-l prezinte fix peste două sau trei săptămâni!

Numai că – şi de-aici începe marea tevatură – la data cu pricina, ia-l pe George de unde nu-i! Absent nemotivat, aşa scria în condica de prezenţă a grupei. Aşa, săptămâna asta, tot aşa – ailaltă şi aşa mai departe. Firesc, Majuru’ turba, iar noi ne frecam mâinile de bucurie.

Până când, într-o bună zi (că bună a mai fost ziua asta pentru amuzamentul straşnic al întregii facultăţi!) intră Majuru’ în… ştiţi dumneavoastră unde. Iar acolo, peste cine dă? Peste George!!!

Turbat, Majuru’ strigă, mai să-şi spargă piepţii:

– Ţărneaaaaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!

Dar nici George nu se lasă mai prejos:

– Vai, tovarăşe profesor, de când vă cauuuuuut?!

Şi, văzând că i-a luat piuitul lui Majuru’, continuă cu voce mieroasă:

– Eu am referatul gata, scris de mână, dar vroiam să vă întreb: îl vreţi scris la maşină cu indigo roşu sau cu indigo albastru?

După care, George a ieşit ţanţoş pe uşă şi dus a fost!

masina scris indigo

De referat nici că a mai fost nevoie, pentru că, la scurtă vreme după asta, studentul Ţărnea George a fost exmatriculat, fireşte, pentru absenţe nemotivate!

Şi, uite aşa, au rămas şi Majuru’ fără referat, dar şi George fără răspuns la dilema sa existenţială!

Şerban Cionoff