Caravana Muzeelor porneşte prin opt muzee din Bucureşti

Caravana Muzeelor

Caravana Muzeelor porneşte miercuri, 13 iulie 2016, prin opt muzee și case memoriale din Bucureşti, invitând copiii cu vârste între 6 și 10 ani la ateliere de educaţie cultural-artistică desfășurate în perioada vacanței de vară. Palatul Suțu, Muzeul Theodor Aman, Colecția Ligia și Pompiliu Macovei, Muzeul Frederic Storck și Cecilia Cuțescu-Storck, Casa Memorială Gheorghe Tattarescu, Muzeul Victor Babeș, Muzeul Dr. George Severeanu, precum și un muzeu-surpriză își vor deschide porțile pentru a întregi un spațiu de învățare viu și atractiv. Aflată la a V-a ediţie, Caravana Muzeelor invită copiii să cunoască mai bine Bucureştiul, în perioada 13 iulie–2 septembrie 2016, de miercuri până vineri, începând cu ora 10.00 (aproximativ două ore). Caravana Muzeelor a fost iniţiată în anul 2012, atunci fiind implicate cinci muzee. Continuă lectura „Caravana Muzeelor porneşte prin opt muzee din Bucureşti”

„Iluzii“, expoziție Adina Romanescu la Institutul Cultural Român

iluzii expozitie adina romanescu

eveniment liber sa spunÎn perioada 3–20 februarie 2015, Institutul Cultural Român găzduiește expoziția Iluzii – pictură și desen – a artistei Adina Romanescu. Vernisajul va avea loc marți, 3 februarie 2015, ora 18.30, la sediul ICR din Aleea Alexandru nr. 38, București.

adina romanescu

Adina Romanescu

Adina Romanescu (n. 1974) este licenţiată a Universităţii Naționale de Arte din Bucureşti, clasa prof. dr. Henry Mavrodin, și membră a Uniunii Artiştilor Plastici din România. După absolvire, a beneficiat de o bursă de specializare în egiptologie la Universitatea din Cairo (2000–2001) și de o bursă la Biblioteca Nazionale Centrale di Roma, Italia (2009). A fost distinsă cu Premiul „Rimbaud” oferit de Ambasada Franţei la Bucureşti – secţia Grafică (1991), Premiul „Panait Istrati” acordat de Inspectoratul de Cultură – secţia Grafică, Brăila (1995), „Blasterfan” din partea Cenaclului Artelor Vizuale – secţia Grafică, Brăila, (1997), „Lucian Blaga” – Premiul al III-lea, secţia Pictură, Sebeş, jud. Alba (1998), Premiul Fundaţiei Arte e Arta, expoziţia Balcic, inima reginei Maria, Bucureşti (2006).

adina romanescu camera amintirilor ulei pe pânză 2012-2015

Adina Romanescu, Camera amintirilor, ulei pe pânză, 2012–2015

„Adina Romanescu are un concept compoziţional de forme şi culori în valoraţii deosebit de echilibrate care conferă lucrărilor o stare de linişte, sobrietate şi echilibru emoţional. În varietatea compoziţională picturile sale exprimă clar un concept clasic, dar şi un concept modern contemporan.” – Vasile Grigore.

Pictorul Henry Mavrodin a remarcat „temperamentul pasional” al artistei care, „cu intuiţii ce se transformă în culori, reuşeşte să obţină o imagine luminoasă, unde umbrele sunt doar ficţiuni. Siguranţa desenului nu lasă culorile în singurătate – se nasc împreună pentru unitatea imaginii.”

adina romanescu natura moarta cu tobosar ulei pe pânză 2007-2012

Natură moartă cu toboșar, ulei pe pânză, 2007–2012

Artista a ilustrat volume de Omar Khayyam, Mihai Eminescu, Lucian Blaga, George Topîrceanu, Tudor Arghezi, Paula Romanescu, Laurian Stănchescu ş.a. Are un palmares impresionant de expoziţii personale şi de grup. Lucrări ale sale se regăsesc în colecţii din România şi din străinătate: Fondation „Jacques Brel”, Bruxelles; Universitatea din Bucureşti, Facultatea de Litere; Muzeul Mixt Sebeş, jud. Alba; Societatea Română de Radiodifuziune; Muzeul Eminescu, Ipoteşti; Casa Memorială „Lucian Blaga”, Lancrăm; Fundaţia „Arte e Arta”, Bucureşti; MISR Romanian Bank & Goethe Institut, Cairo; Sibford School, Oxfordshire, precum și în colecţii particulare din Franţa, Egipt, Belgia, Filipine, Anglia, Italia, România.

Adina Romanescu Arlechin  ulei pe panza 2006

Arlechin, ulei pe pânză, 2006

A deschis primele sale expoziţii personale în perioada studiilor liceale: Portrete Brel, desen, Sala Cinema Studio, Bucureşti (1991) şi Brel – mille visages, grafică, Institutul Francez, Bucureşti (1992). Au urmat: Poezia lui Blaga, grafică, Festivalul Internaţional „Lucian Blaga”, Muzeul din Sebeş, jud. Alba (1995); Peisaje fantomă, ulei pe pânză şi pe carton, Societatea Română de Radiodifuziune, Bucureşti; Zilele Eminescu, grafică, Muzeul Ipoteşti (1999); Forme şi umbre, ulei pe pânză şi carton, Cercul Militar Naţional, Sala Rondă, Bucureşti; Eminesciana; acuarelă, Centrul Cultural „Ionel Perlea”, Slobozia (2000); Bernini amore mio, ulei pe pânză, cărbune şi sepia, Institutul Italian de Cultură, Bucureşti (2005); Armonii, ulei pe pânză, Biblioteca Judeţeană Argeş „Dinicu Golescu”, Piteşti (2008).

Alter ego ulei pe pânză, 2007

Alter ego, ulei pe pânză, 2007

Expoziţii personale în străinătate: Portraits Brel, grafică, Fondation „Jacques Brel”, Bruxelles, Belgia (1991); Shadows, grafică, Universitatea Silpakorn, Bangkok, Thailanda; Shadows, grafică, Century Park Hotel, Manila, Filipine; Lignes et couleurs, grafică, Crédit Agricole Beaussier-St. Nicolas, Angers, Franţa (1997); Egypt, ulei pe pânză, cărbune, Goethe Institut, Cairo, Egipt; People of Egypt, ulei pe pânză şi carton, Centrul Egiptean de Cooperare Culturală Internaţională, Zamalek, Cairo (2001); Portraits et poupées, ulei pe pânză, Office de Tourisme, Montmorillon, Franţa (2006).

Lucrări de Adina Romanescu

Adina romanescu Autoportret cu oglinda 2008

Autoportret cu oglindă, ulei pe pânză, 2008

Natura statică 2006

Natura statică, ulei pe pânză, 2006

Variatiuni dupa Atelierul lui Vermeer, verde 2009-2012 adina romanescu

Variațiuni după Atelierul lui Vermeer, ulei pe pânză, 2009–2012 

Variatiuni dupa Atelierul lui Vermeer  2012-2014

Variațiuni după Atelierul lui Vermeer, ulei pe pânză, 2012–2014

Ingerul cu aripi rosii adina romanescu

Îngerul cu aripi roșii, ulei pe pânză, 2012–2015

lucian blaga 2009 adina romanescu

Lucian Blaga, ulei pe pânză, 2009 

Nicolae Herlea ulei pe panză 2008

Nicolae Herlea, ulei pe pânză, 2008

Modigliani, desen de Adina Romanescu, creion si carbune, 2012

Modigliani, desen, creion si cărbune, 2012

bunica studiu de maini 2005

Bunica, studiu de mâini, desen, 2005

eminescu adina romanescu desen 2012

Eminescu, desen, 2012

eugen ionescu adina romanescu desen 2012

Eugène Ionesco, desen, 2010

Citește: Adina Romanescu: Dincolo de chip, interviu realizat de Pușa Roth, Amos News, 11 ianuarie 2008

Ion Lucian, portret de Annie Muscă

ion lucian rtr

La rubrica Remember, Revista Teatrală Radio

eterne reveniri in luna lui april annie musca portrete actori romani remember rtrAstăzi, 22 aprilie 2014, ne amintim de actorul Ion Lucian (22 aprilie 1924–31 martie 2012).

Unul dintre cei mai longevivi actori de comedie, artist emerit, membru al Uniunii Scriitorilor și al Societaţii Autorilor şi Compozitorilor Dramatici de la Paris, fondator și director al Teatrului Excelsior, societar de onoare al Teatrului Național din București, pe scena căruia urca la 18 ani, în haina cea adevărată a actorului, Ion Lucian avea să cucerească inima publicului, înregistrând succes după succes. Fostul student al maestrului Ion Manolescu avea să călătorească, de-a lungul celor aproape șapte decenii de carieră, din teatru în teatru, din oraș în oraș, dar și peste hotare timp de 25 de ani, la spectacole și congrese internaționalerubrica remember annie musca revista teatrala radio legate de arta de a fi actor și regizor. Cel care în afară de operă făcuse tot, cum îi plăcea să spună, a marcat lumea teatrului românesc prin rolurile antologice interpretate și prin iubirea pentru cel mai tânăr public – copiii. Nu o dată, trecătorii îi strângeau mâna în stradă maestrului cu suflet generos, cu voce surâzătoare și un limbaj al ochilor rar întâlnit.

Băiatul lui Iorgu din Girov

S-a născut la București pe 22 aprilie 1924 într-o familie preocupată de studiu, fiind al doilea copil, mult așteptat de Iorgu și soția sa, după drama pierderii primului lor băiat, cu 10 ani înainte.

foto ion lucian copil

La vârsta copilăriei

Tatăl, Iorgu (fiu de preot din Girov – Roman), șef de personal la CFR, avusese până în 1933 și o societate de construcții șosele și poduri. Anii de criză însă, i-au adus pierderea agoniselii și începerea unei vieți de la zero, ca expert contabil la Uzinele Electrica, cu sediul central la Ploiești. A venit apoi anul 1939, cu cedarea Cadrilaterului, iar tatăl lui Ion a fost nevoit să rămână la Balcic să administreze uzinele românești de acolo. Viitorul actor avea 16 ani și a trăit toată acea perioadă doar alături de mamă, o femeie deosebită, și ea cu rădăcini moldovene, casnică, dar cu un simț autodidact bine conturat. De la această ființă pe care o păstra actorul mereu în inimă a învățat înainte de a merge la școală cititul și scrisul. Tatăl, cu o viață mai boemă, deseori plecat în deplasări cu slujba, voia să-l vadă inginer, de aceea a și studiat științele exacte la liceu. Dar Ion avea înclinații spre arta spectacolului. Era un copil vesel, care avea să trăiască durerea pierderii mamei în 1947, pe scenă, într-o comedie de succes a lui G. B. Shaw, intitulată parcă sugestiv: Nu se știe niciodată. Se scurseseră doar 20 de minute de la momentul în care ființa dragă îi murise pe brațe… Tatăl murise mai devreme. Vestea tragică o aflase în timpul unui turneu cu Naționalul. Iorgu, care își învățase fiul să lase loc de „bună ziua” pe unde trece, sfârșise accidental în urma unei congestii pulmonare provocate de condițiile aspre în care stătuse în timpul bombardamentelor din 1944. Părinților, care l-au iubit enorm și veneau la teatru să-l vadă, le-a păstrat o caldă aducere-aminte.

ion-lucian la tinerete

Studii

A studiat la Liceul „Matei Basarab” din București cu profesori celebri, Frumuzache Chiriac sau Geoges Hlit, iar în 1939, când situația familială nu era prea ușoară, a hotărât să înceapă să contribuie și el cu ceva la latura financiară a familiei. Cu un coleg de clasă, descendent al familiei lui Caragiale, ajunge să dea un concurs pentru figurație la Teatrul Național. Cei doi tineri au fost bine primiți avându-se în vedere pregătirea lor școlară. Astfel, între 1940 și 1942, aproape seară de seară, urca pe scenă la Național. În 1941, în penultima clasă de liceu, intrase și la Conservator la clasa profesorului Ion Manolescu, cu condiția să-și susțină bacalaureatul în cursul studiilor de conservator. Colegii lui de liceu fuseseră duși cu forța la școala de ofițeri, fiind în plin război. Doar el scăpase deoarece prinsese un an de studii superioare. Înainte de a termina anul I de Conservator, în care frecvența lui lăsa de dorit, primind chiar mustrări de la profesorul Manolescu, Teatrul Național anunța concurs pe 5 posturi de actori. Erau 136 de candidați. Se admiteau și studenți, dar care să fie în ultimul an. În ziua concursului, Ion Lucian se afla pe holurile Teatrului. Venise să dea o replică unui coleg mai mare înscris la concurs. Calboreanu îl vede și, cunoscându-i talentul scenic, îi obține o derogare de la comisie pentru a intra în examen. Întâlnirea cu maestrul Calboreanu care îl numea „puștiul Naționalului” și „Colega” n-o va uita niciodată. Apoi gestul lui de a-i convinge pe cei din comisie: Liviu Rebreanu – președintele comisiei, Maria Filotti, Marioara Voiculescu, Nicolae Bălțățeanu… După concurs a fost chemat de Liviu Rebreanu care l-a felicitat și i-a semnat hotărârea de rămânere în teatru și gratificația care reprezenta salariul pe trei luni.

fostul Teatru National si Palatul Telefoanelor

Vechiul Teatru Național și Palatul Telefoanelor din București. Desen de Bogdan Calciu

Dacă de la George Calboreanu învățase ce înseamnă punctualitatea la repetiții, de la profesorul Ion Manolescu înțelesese că în orice profesie trebuie să dai dovadă de seriozitate pentru a stârni încrederea celor de lângă tine. Cu fostul său profesor se întâlnea în 1953 în studiourile de teatru radiofonic pentru înregistrarea pieselor Cei doi tineri din Verona de W. Shakespeare, în regia lui George Teodorescu, Romeo și Julieta, în regia lui Mihai Zirra, și Cei trei mușchetari (1955) de Al. Dumas, în regia lui Paul Stratilat.

De fiecare dată când își amintea de persoanele importante din viața și cariera sa, nu uita să-l pomenească pe unchiul său, fratele mamei, Nenea Jenică Ungurescu, arhivarul Primăriei din Piatra Neamț, care semăna leit cu Chaplin și semna zeci de caricaturi pe care le trimitea apoi către revistele de specialitate din țară. Acesta a fost, după mamă, un reper în educație și cultură. Peste ani, Ion Lucian avea să fie ales director artistic al Festivalului de Teatru pentru Tineret de la Piatra-Neamţ…

ion lucian roluri in teatru

Din teatru în teatru…

Naționalul bucureștean (1942–1945)

Nici mai mult nici mai puțin de 74 de roluri pe scena Teatrului Național din București între 1942–1945. De la Guliță din Coana Chirița de Tudor Mușatescu după Vasile Alecsandri, alături de celebra Sonia Cluceru în rolul principal, și Poetul Tulipă din Mioara de Camil Petrescu, până la Simon Bliss din Familia Bliss de Noel Coward, sau Jaques din Silvette de Victor Eftimiu, Lucian i-a jucat și pe Nicolas și Scarciafico din Prințesa îndepărtată de Ed. Rostand, dar și pe Magnasco din Astă seară se joacă fără piesă de Pirandello, pe Hlestacov din Revizorul lui Gogol sau pe Florindo din Mincinosul lui Goldoni. Citește integral în Revista Teatrală Radio. Fragmente din spectacole radiofonice din Fonoteca de Aur, filme memorabile cu Ion Lucian, interviuri și mărturii ale lui Ion Lucian despre Molière și Eugen Ionescu.

Annie Muscă

Expoziție de pictură Mihai Potcoavă la Biblioteca Metropolitană București

mihai potcoava expozitie pictura biblioteca metropolitana bucuresti noiembrie 2013

eveniment liber sa spunÎn perioada 11 noiembrie–7 decembrie 2013, la Biblioteca Metropolitană București (Sediul Central, str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei) va fi deschisă Expoziția de pictură a artistului Mihai Potcoavă. Vernisajul va avea loc miercuri, 13 noiembrie, la oraSigla_BMB_actuala_ 17.30. Prezintă: Costin Tuchilă.

Program de vizitare: Luni–miercuri: orele 12.00–19.00; joi, vineri: 9.00–16.00: sâmbătă: 9.00–13.00. Intrarea liberă.

mihai-potcoava pictori contemporani

Mihai Potcoavă

S-a născut la 6 martie 1948 în București. A absolvit Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza”, având ca profesori pe Theodor Dan și Afane Teodoreanu. Urmează Academia Română de Aviație „”Aurel Vlaicu”. Devine pilot de linie aeriană și comandant de aeronavă pe curse internaționale la TAROM.

Urmează, în SUA, timp de trei ani, școala pictorului american Marc Chatov, obținând diploma de pictor portretist și, ulterior, timp de o jumătate de an se perfecționează cu pictorul american Nelson Shanks.

I-au influențat cariera și i-au fost prieteni apropiați: Afane Teodoreanu, Spiru Vergulescu și Florin Niculiu.

Membru UAP București, secția Pictură, din 1997.

Portretul, peisajul, compoziția tematică, naturile statice cu flori domină în pictura lui Mihai Potcoavă, unul dintre numele de marcă ale artei contemporane.

Iarna la Bran 2006 pictori romani mihai potcoava

Iarnă la Bran, 2006

• Expoziţii personale:

• Muzeul de Știinte Naturale, FERNBANK MUSEUM, ATLANTA, U.S.A, 1992, 1993;

• CHATEAU ELAN, U.S.A, 1994;

• D. MILES GALLERY, ATLANTA, U.S.A, 1995;

• KENNESAW MOUNTAIN VINEYARDS SHOW, U.S.A, 1996 – unde a obținut Premiul al II-lea;

• T.C. ART GALLERY, București, 2005;

• SALA U.N.E.S.C.O, București, 2005;

• GALERIA DE ARTA „ANA”, București, 2008;

• SALA IRECSON, București, 2006, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011, 2012, 2013;

• GALERIA SCIT ART, București, 2012.

mihai potcoava palaria roz 2013

Pălăria roz, 2013

• Expoziţii colective:

• Expozitia omagială N. Tonitza, Muzeul Colectiilor de Arta, 1996;

• Salonul Național de Artă, Romexpo, 2001;

• Salonul de pictură al Municipiului București, 2002, 2003, 2004;

• Expozitie World Trade Plaza, toate edițiile incepand cu anul 2005;

• Expoziție Galeria Fundației, 2005;

• Expoziție „Interbelicii și continuatorii”, Muzeul Național Cotroceni, partea I (luna mai 2008) și partea a II-a (luna septembrie 2008);

• Expoziție „Ofranda grădinii”, Galeria Veroniki Art, 2010;

• Expoziție ICR Istanbul, Istanbul, Turcia, 2010;

• Expoziție „Iarna în pictura românească din colecții particulare”, SCAR, Muzeul Municipiului București – Palatul ȘuȚu, 2010.

• Expoziție „Istanbulul văzut prin ochii a cinci pictori români”, la Muzeul Municipiului București – Palatul Șuțu, București, 2011.

• Expoziție „Balcic”, ELITE ART, București, 2012.

• Expozitia Grafica in arta romaneasca, Palatul Cotroceni, 2012.

• Expozitie „De la București la Balcic – 5+1”, Galeriile GAMB, Elite Art, București, 2012.

• Expoziție Galeria Veroniki Art, 2012.

 mihai potcoava vase la Braila 2010

Vase la Brăila, 2010

• Premii

Premiul pentru Cultură la Gala Premiilor VIP, august 2011.

Premiul al II-lea, Kennesaw Mountain Vineyards Show, U.S.A, 1996.

• Lucrări în colecții:

Două tablouri în Muzeul Județean de Istorie si Artă Olt, Slatina.

Două tablouri în Colecția Casei Regale a României.

Două tablouri în Muzeul Golești, Argeș.

Numeroase tablouri în colecții particulare din SUA, Austria, Australia, Spania, Germania, Slovacia, Serbia și Romania.

• Bibliografie:

Lexicon critic și documentar Pictori, sculptori și desenatori din România, secolele XV-XX de Mircea Deac, 2008, pag.388.

Enciclopedia artiștilor români contemporani, Ed. ARC, 2000, vol. VI, 2009, pag.125.

Catalog Salonul Național de Artă, 2001, pag. 182.

Catalogul Expoziției „Interbelicii și continuatorii”, Muzeul Național Cotroceni, 2008.

Grid Modorcea, În căutarea portretului ideal – eseuri de artă plastică, Ed. Sim Art, 2009.

Marius Tița, ziarul „Bursa”, 25 ianuarie 2008, 16 mai 2008, 31 octombrie 2008, 6 martie 2009.

Victoria Anghelescu, „Adevărul literar si artistic”, 16 februarie 2008.

Adina Ștefan, „Adevărul de seară”, 14 noiembrie 2008.

Grid Modorcea, „Tricolorul”, nr. 1410 / 07.11.2008, 1498 / 27.02.2009.

Măriuca Oteteleșanu, Revista „Plai străbun”, nr.16, 2009.

Cartea Gânduri despre Spiru Vergulescu, septembrie 2009.

inceput de primavarade mihai potcoava 2010

„Cred în frumos, chiar atunci când abia se lasă descoperit. Mă simt împlinit şi fericit când dăruiesc şi comunic cu oamenii. Am o mare sete de cunoaştere şi îmi ridic singur ştachete de depăşit. Privesc cu bucurie şi curiozitate viaţa şi natura care mă uimesc continuu.” – Mihai Potcoavă.

portret mihai potcoava magda 1997

Magda, 1997

„Portretul este practicat de mai toţi artiştii plastici, dar puţini demonstrează abilităţi pentru acest gen şi şi mai puţini au talentul special de care scriem. Nu puţini, însă, sunt marii artişti care fac dovada unor calităţi de excepţie în arta lor, dar totul până la portret. Un adevărat portretist preferă chipul expresiv celui celebru şi să lucreze cu modelul în faţă. Proba lui de măiestrie este să redea trăsăturile fizice, dar şi spiritul care le reuneşte, în portret, şi nu să imite o fotografie. […]

De puţin timp am putut remarca apariţia unui nou pictor printre cei care asigură viaţa artistică, ramura activă, de pe la noi. Nu este la vârsta ieşirii de pe băncile şcolii, ci la cea a retragerii din activitatea angajată, nu poartă în spate un bagaj de resentimente şi refulări, ci are un zîmbet neaşteptat de luminos pentru practicile dîmboviţene, pline de talente, dar numai între ghilimele. În plus, prin ce a expus pînă acum, pictorul Mihai Potcoavă ni se arată ca un mare portretist, poate cel mai bun al momentului, din ţara noastră. Există, desigur, explicaţii dar şi frumoase poveşti adevărate despre pictorul Mihai Potcoavă şi înclinaţia sa spre pictarea feţei umane. ” (Marius Tița, Portrete și figuri, „Bursa, nr. 214, 31 octombrie 2008).

eric

Eric, 2013

„[…] artistul se află orientat direct spre sursa de lumină, nu spre umbră. Cinematografic, această tehnică s-ar numi efect de contre-jour, adică artistul lasă ca lumina dintre el şi obiect să fie întreagă, totală, fapt prin care se obţine, pe de o parte, o aură neobişnuită, un fel de pâclă, de peliculă pe spaţiul tabloului, aşa cum se întâmplă când aerul e vizibil, când e ca o pâclă între noi şi obiect, iar pe de altă parte, această atmosferă specială ne induce spre ideea de spaţiu infinit, adică între planul apropiat, rampa tabloului, cum s-ar spune, dacă tabloul ar fi o scenă de teatru, şi finalul său, nu există capăt, spaţiul este fără sfârşit, o deschidere care nu-i obstaculată de nici un obiect. Cum era decorul actului doi din spectacolul lui Pintilie după Livada de vişini. Şi Mihai Potcoavă pictează astfel de livezi, parcă ar proiecta un decor pentru Vlad Mugur, şi el autorul unui astfel de spectacol cehovian. Adică nimic nu se termină, nu este sugrumat sau barat, aşa cum se întîmplă atunci când vedem o natură moartă, de pildă, unde de regulă universul obiectual este închis. Mai mult, toate aceste nume comune, căpiţă, măr, maci, case etc., devin nume proprii, adică sînt chiar titlurile tablourilor, semn că un măr înflorit la Bran, alt titlu, este un miracol. Deci în aceste obiecte banale, insignifiante, pe care un ţăran, de pildă, nici nu le mai observă, pictorul revelează miracolul. Nemaivorbind că aceste urme, măr, maci, fân, iarbă, vie, irişi sau plopi, sunt urme naturale, ţin de miracolul naturii.” (Grid Modorcea, 2009).

mihai-potcoava-mere

Mere, 2003

„De o vreme încoace, în luna octombrie a fiecărui an, Mihai Potcoavă își rezervă simezele galeriei bucureștene «Irecson» pentru a deschide câte o nouă «personală» de pictură. Este un obicei la originea căruia poate sta fie faptul că artistul socotește locul respectiv ca fiind foarte potrivit cu atmosfera lucrărilor sale, fie conlucrarea convenabilă cu gazdele, fie un mod subtil de a-și obișnui publicul cu o anumită manieră de expunere (și implicit cu o anumită lumină) care, prin constantă și repetare, asigură pânzelor semnate de el o șansă în plus de a se fixa în memoria acestuia.

Oricare ar fi însă adevăratul motiv, important de menționat rămâne succesul tuturor vernisajelor de până acum ale expozițiilor de la amintita sală (dar nu numai de acolo) ale lui Mihai Potcoavă, vernisaje la care au participat, printre alții, pictori de cele mai diverse orientări, semn că arta sa a trezit interesul confraților, dar nu neapărat și invidia răutăcioasă a unora dintre ei. De fapt, nici nu s-ar fi putut să se întâmple altfel, de vreme ce artistul a fost și a rămas un figurativ convins, temeinic așezat și permanent autoperfectibil, căruia îi repugnă ideea oricărei încercări de a se aventura în teritorii necunoscute ori de a împărtăși experiențe străine de modul sau de a fi, riscând ieșiri necontrolate din sfera propriei sensibilități.” (Corneliu Ostahie, Mihai Potcoavă – spontaneitate și rafinament, „Literatorul”, nr. 138–139, noiembrie–decembrie 2010).

mihai potcoava ramura de maces 2011

Ramură de măceș, 2011

„Dacă am ţine să-l încadrăm într-un curent anume, ar trebui să ne gândim, ca tehnică şi ca viziune, la postimpresionism. Casele, iarba, cerul, pământul se în cheagă din tuşe scurte, lumina este egală, uşor tamisată, învăluind obiectele. Artistul respectă, de obicei, culoarea locală, dominată, frecvent, de verdele plantelor, în combinaţii armonice, cu rare îndrăzneli contrapunctice. Lumea lui Mihai Potcoavă este calmă, caldă, sentimentul comunicat de artist este unul de împăcată meditaţie asupra existenţei. Lucrările din expoziţia actuală par alese în mod special aşa, dacă ne gândim la peisajele din Franţa, Veneţia, Dubrovnik sau Balcic, de exemplu, cu lumina lor solară, cu sonorităţi de roşuri şi galbenuri, cu ocruri calde.” (Victoria Anghelescu, „Adevărul”, nr. 5472, sâmbătă 16 februarie 2008).

Pușa Roth

mihai potcoava isabela 2008

Isabela, 2008

 Fata cu margele rosii potcoava 2008

Fata cu mărgele roșii, 2008

Sophia 2010 Potcoava

Sophia, 2010

nud mihai potcoava 1994

Nud, 1994

nud mihai potcoava Agrafa rosie 2011

Agrafa roșie, 2011

mihai potcoava Pictorul St.Pelmus in gradina 2003

Pictorul Șt. Pelmus în grădină, 2003

Balcic. Golful mic mihai potcoava 2012

Balcic. Golful mic, 2012

Vezi:

http://www.e-galerie.ro/main.php/v/Mihai+Potcoava/Despre+Mihai+Potcoava/

Pictori de azi la Balcic

pictori romani la balcic

eveniment liber sa spunElite Art Gallery vă invită joi, 20 iunie, ora 18.00, la vernisajul expoziţiei Pictori de azi la Balcic 2013, ce aduce un omagiu moştenirii artistice lăsată de Regina Maria la Balcic. Evenimentul va fi precedat de expozeul criticului de artă Doina Pauleanu, director al Muzeului de Artă Constanţa.

Aflată la a XI-a ediţie, dedicată anul acesta comemorării a 75 de ani de la moartea Reginei Maria, Pictori de azi la Balcic reprezintă încununarea taberei de pictură la care în perioada 13–22 mai, au fost invitaţi nouă artişti: Horea Cucerzan, Vitalie Butescu, Corneliu Drăgan Târgovişte, Cornelia Victoria Dedu, Marilena Mântescu, Laurenţiu Midviki şi George Savu din România şi Dimitar Velichkov şi Alek Aleksandrov din Bulgaria.

Activitatea de documentare şi pictură desfaşurată în cadrul proiectului Pictori de azi la Balcic, ediţia lunii mai 2013, a dat rezultate inedite, aducând prin cei nouă pictori care au participat o abordare artistică proaspată a temelor clasice ale Balcicului pictural.

Expresia sensibilităţii artistice a fiecărui autor poate fi sesizată pregnant în lucrările luminoase care denotă o prospeţime genuină şi vibrantă.

vitalie-butescu-moschee-la-balcic

Vitalie Butescu, Moschee la Balcic

Proiectul Pictori de azi la Balcic este cel mai important proiect privat de artă contemporană românească, propunându-și să redescopere valenţele ce au făcut din Balcic o temă legendară în istoria artei româneşti şi să plaseze acest subiect în creaţia artistică contemporană.

Proiectul iniţiat în 2003 de Elite Art Club UNESCO serveşte acum ca o platformă prin care se selectează artişti pentru proiecte noi.

Peste 200 de pictori au participat la taberele organizate în cadrul proiectului, peste 100 de expoziţii personale şi de grup, 50.000 de vizitatori şi o impresionantă colecţie de „balcicuri”. Expoziţia este deschisă pe perioada 20 iunie–20 iulie 2013, în fiecare zi, de luni până sâmbată, între orele 11.00–19.00, la Elite Art Gallery din strada Academiei, nr.15, București.

Elite Art Gallery este un proiect al Asociaţiei Elite Art Club UNESCO, iniţiat în 2008 în urma dezvoltării proiectului Pictori de azi la Balcic şi se doreşte a fi o modalitate modernă, atractivă şi interactivă de a pune la dispoziţie servicii care ţin de domeniul artei: expoziţii şi vernisaje, consultanţă, impresariat artistic.

„Taina sufletului”, expoziție de pictură Petre Chirea

taina sufletului expozitie personala petre chirea

eveniment liber sa spunLuni, 29 aprilie 2013, ora 16.00, la Sala de lectură a Societăţii OSIM din București (str. Ion Ghica nr. 5, lângă Universitate), va avea loc vernisajul expoziţiei personale a pictorului Petre Chirea, intitulată Taina sufletului. Prezintă: Pușa Roth. Expoziţia va fi deschisă în perioada 29 aprilie–30 mai 2013.

Taina sufletului, a cincea expoziţie personală a lui Petre Chirea, este o continuare ideatică a expoziţiei ce tocmai s-a încheiat, pe care artistul a denumit-o Freamăt şi zbor. Ceea ce creează artistul este deopotrivă taină, freamăt, zbor, vis, viziune, nelinişte, rafinament şi culoare, o multitudine de sentimente transpuse pe pânză şi definite prin culoare. Chiar dacă tablourile vorbesc prin linie şi culoare, ele rămân taine împărtăşite de sufletul privitorului. petre chireaDacă ar trebui să facem tablouri din cuvinte, am putea spune că Petre Chirea vorbeşte cu roşu, una dintre culorile preferate de artist, dar astăzi vorbește cu galben, portocaliu, verde în armonie cu celelalte culori ce dau contururi precise creaţiei sale. Petre Chirea pictează oraşul, pictează portrete ale oraşului, în accepţiunea generală, peisaje. Pictorul rememorează, defineşte şi redefineşte prin actul artistic o stradă, o clădire, un loc ce peste ani va rămâne doar în tablou. Petre Chirea excelează în arta peisajului, folosind tonuri rafinate, creând un spaţiu cromatic special, o stare sau o taină. Dacă ar trebui să vorbim despre curentele artistice, Petre Chirea îşi trage seva, taina din impresionişti sau neoimpresionişti, dar înscrierea într-un curent artistic şi estetic este relativă, este doar un reper la care ne raportăm, nu noi, privitorii, ci specialiştii, pentru că fiecare creaţie în parte este unică în felul ei.

„Portretul, spune Petre Chirea, este măsura valorii unui artist plastic.” Da, dar peisajul nu este un portret al naturii, al locului ales? Este adevărat că atunci când pictezi în natură nu trebuie să fotografiezi, ci să redai o stare, în acest caz , o taină. Toţi privim în jurul nostru, vedem, ne bucurăm, dar taina locului o ştie doar artistul.

toamna la breaza peisaj petre chirea

Petre Chirea, Toamnă la Breaza

Născut pe 4 decembrie 1959, la Prundu, județul Giurgiu, Petre Chirea este membru al Uniunii Artiștilor Plastici Alba. După studii la Școala Populară de Artă (secția pictură), cu prof. George Paul Mihail, a urmat Facultatea de Marketing și Afaceri Economice Internaționale din București (specializarea Marketing).

Expoziții personale: De la București la Balcic, septembrie 2011, Sala OSIM București; Despre gust și culoare, aprilie 2012, Sala OSIM; Portret de artist, 2012 Galeria Elite Prof Art; Freamăt și zbor, Biblioteca Metropolitană București, 2013.

Petre Chirea a participat la Tabăra de la Balcic, „Orizonturi Europene” (iunie 2012).

Expoziții colective: Art Gallery Balcic, Bienala „Ion Andreescu” Buzău, Bienala „Gheorghe Petrașcu” Târgoviște, Salonul Național de Artă Alba Iulia, Galeria Elite Prof Art, cercul Militar Național, Pavilion B Herăstrău ș.a.

Petre Chirea are lucrări în colecții particulare din țară și străinătate.

Pușa Roth

 Tablouri de Petre Chirea

primavara in cismigiu impresionism petre chirea

Primăvară în Cișmigiu

liniste furtuna petre chirea peisaj bucuresti

Liniștea dinaintea furtunii

balcic petre chirea

Balcic

petre chirea zi insorita la balcic peisagistica

Zi însorită la Balcic

toreador petre chirea

Toreador

Eveniment: „Freamăt și zbor”, expoziție personală de pictură Petre Chirea

afis expo petre chirea

eveniment liber sa spunFreamăt și zbor se intitulează expoziția personală de pictură a artistului Petre Chirea, care va putea fi vizitată la Biblioteca Metropolitană București (Sediul Central, str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei) în perioada 1–20 aprilie 2013. Vernisajul va avea loc joi, 4 aprilie, la ora 17.00. Prezintă: Costin Tuchilă.

Program de vizitare: luni–miercuri: 9.00–19.00; joi–vineri: 9–16.00; sâmbătă: 9.00–13.00; duminica închis. Intrarea liberă.

petre chirea pictori contemporani

Petre Chirea

Născut pe 4 decembrie 1959, la Prundu, județul Giurgiu, Petre Chirea este membru al Uniunii Artiștilor Plastici Alba. După studii la Școala Populară de Artă (secția pictură) cu prof. George Paul Mihail, a urmat Facultatea de Marketing și Afaceri Economice Internaționale din București (specializarea Marketing).

Expoziții personale: De la București la Balcic, septembrie 2011, Sărbători în culori, decembrie 2011, Despre gust și culoare, aprilie 2012 – Sala OSIM București; Portret de artist, 2012, Galeria Elite Prof Art București.

Petre Chirea a participat la Tabăra de la Balcic, „Orizonturi Europene” (iunie 2012).

Expoziții colective: Art Gallery Balcic, Bienala „Ion Andreescu” Buzău, Bienala „Gheorghe Petrașcu” Târgoviște, Salonul Național de Artă Alba Iulia, Galeria Elite Prof Art București, Cercul Militar Național București, Pavilion B Herăstrău ș.a.

Petre Chirea are lucrări în colecții particulare din țară și străinătate.

balcic petre chirea

Petre Chirea, Balcic

„Am urmărit constant în ultimele luni evoluţia pictorului Petre Chirea, dominante fiind tablorile care prezentau fie străzi din vechiul Bucureşti, fie locuri istorice din Balcic. Îmi imaginez câtă bucurie a simţit Petre Chirea când a ajuns la Balcic, pe urmele atâtor celebri artişti interbelici şi din zilele noastre. Este un sentiment unic, ce poate să fie bănuit numai de cei care privesc lucrările sale mai noi sau mai vechi, toate inspirate din locurile care au aparţinut cândva stalului român. Faptul că domnul Chirea a avut acolo o prestaţie foarte bună este dovedit şi de invitația care i-a fost făcută pentru ediţia 2013, la Balcic.” (Aristotel Bunescu).

 Tablouri de Petre Chirea

petre chirea peisaj pe strada gutenberg

Peisaj pe strada Gutenberg

flori si fructe

Flori și fructe

peisaj cu casa la tara petre chirea

Peisaj cu casă la țară

sfarsit de iarna petre chirea

Sfârșit de iarnă

strada lipcani iarna petre chirea

Strada Lipscani iarna

lanariei bucuresti petre chirea

Strada Lânăriei din București

petre chirea ulita la balcic

Uliță la Balcic

castel in lleida petre chirea

Castel în Lleida, Spania

tanara-in-costum-spaniol petre chirea

Tânără în costum spaniol

autoportret petre chirea

Autoportret

Ipostaze cromatice: Mariana Lunguțescu, Petre Chirea, Constantin Tanislav

Joi, 13 decembrie 2012, la ora 17.00, în Sala Foaier a Cercului Militar Național din București (intrarea prin Bd. Elisabeta) va avea loc vernisajul expozitiei de pictură Ipostaze cromatice. Expun artiștii plastici Mariana Lunguțescu, Petre Chirea, Constantin Tanislav. Prezintă: Costin Tuchilă. Expoziția va rămâne deschisă până în 23 decembrie 2012.

Absolventă a Liceului de Artă „Nicolae Tonitza” din București (promoția 1972) și a Universității Europene „Columna” (pictură de șevalet), Mariana Lunguțescu (n. septembrie 1953, Bibești, Gorj) a debutat expozițional în 2002. În anii 2004, 2006, 2009 a expus la Sala Rondă a Cercului Militar Național din București. În 2007, 2010, 2011 – în Sala Foiaer a aceleiași instituții. A participat la toate saloanele și expozițiile de grup ale Asociației Artiștilor Plastici București, la Galeria de Artă a Teatrului Foarte Mic din București, la Palatul Șuțu, Primăria Sectorului 2 București, Casa de Cultură „Friedrich Schiller” București, Galeria Elite Prof Art București, Sala „Constantin Brâncuși” a Parlamentul României. Este prezentă în Enciclopedia artiștilor plastici contemporani de Alexandru Cebuc.

„Mariana Lunguțescu posedă un simț real al compoziției pe care o organizează și o valorifică într-o manieră absolut personală. Peisajele sale includ accidentele Gorjului natal, fiind realmente pline de savoare și absolut remarcabile.” (Dragoș Ciobanu).

Mariana Lunguțescu, Grup de case

Nascut în 4 decembrie 1959, la Prundu (județul Giurgiu), Petre Chirea a urmat cursurile Școlii de Arte, secția Pictură (prof. George Paul Mihail) și Facultatea de Marketing și Afaceri Economice Internaționale, specializarea Marketing. Este membru al Uniunii Artiștilor Plastici Alba și vicepreședinte al Asociației Artiștilor Plastici București.

Expoziții personale: septembrie 2011; decembrie 2011; aprilie 2012, Galeria Osim, Elite Prof Art București (Portret de artist).

Expoziții colective: Art Gallery Balcic; Bienala „Ion Andreescu” Buzău; Bienala „Gheorghe Petrașcu” Târgoviște; Salonul Național de Artă, Alba Iulia; Elite Prof Art ș.a.

Petre Chirea a participat la Tabăra Balcic „Orizonturi Europene”, iunie 2012. Este prezent în catalogul Casei de licitații Monavissa. Are lucrări în colecții particulare din țară și străinătate.

„Am urmărit constant în ultimele luni evoluţia pictorului Petre Chirea, dominante fiind tablorile care prezentau fie străzi din vechiul Bucureşti, fie locuri istorice din Balcic. Îmi imaginez câtă bucurie a simţit Petre Chirea când a ajuns la Balcic, pe urmele atâtor celebri artişti interbelici şi din zilele noastre. Este un sentiment unic, ce poate să fie bănuit numai de cei care privesc lucrările sale mai noi sau mai vechi, toate inspirate din locurile care au aparţinut cândva stalului român. Faptul că domnul Chirea a avut acolo o prestaţie foarte bună este dovedit şi de invitația care i-a fost făcută pentru ediţia 2013, la Balcic.” (Aristotel Bunescu).

Petre Chirea, Septembrie la Balcic

Constantin Tanislav (n. 7 februarie 1961, Jirlău, județul Brăila) a urmat cursurile Liceului de Artă din Buzău, continuate, din 1980, la Școala Populară de Artă din București, la clasa profesorilor Liviu Cornescu și Alexandra Drăguțescu. S-a perfecționat prin studii libere de pictură, finalizate prin participarea la evenimente culturale. Este membru al Asociației Artiștilor Plastici București din 2005.

Expoziții personale: 2005: Expoziție de debut, Sala AAP, București; februarie–martie 2009: Pavilion A Herastrău; august–septembrie 2009: Sala Rondă, Cercul Militar Național București; iunie–iulie 2011: Sinceritatea formei și a culorii, Sala Foaier, Cercul Militar Național.

Expoziții colective și de grup: A participat la toate saloanele și expozițiile de grup organizate de Asociația Artiștilor Plastici București, în galeriile deținute de asociație; Galeria „Dialog vizual” a Primăriei Sectorului 2 București; Casa de Cultură „Friedrich Schiller” București; Cercul Național Milita Bucureștir; 2011: Culorile toamnei, Galeria Elite Prof Art București; 2012: 10+10 plus, Galeria Elite Prof Art.

Anual participă la Salonul de Marină organizat de Liga Navală Română, fiind evidentiat fiind în 2005 cu lucrarea Metamorfoze.

Constantin Tanislav, Tropot

Tabere și concursuri: 2007: Tabăra de creație „Câmpina, dragostea mea”, Casa de Cultură „Geo Bogza” Câmpina; septembrie 2007: Concursul de pictură în aer liber „Câmpina 24h”, Casa de Cultură „Geo Bogza” Câmpina; 2010: Tabăra de pictură Câmpina, Expoziție la Casa memorială „Nicolae Grigorescu”; Tabăra de creație plastică „7 zile în Cetate”, organizată de Asociația Artiștilor Plastici Sighișoara; 2010: Concursul de pictură „Câmpina 24h”, Premiul al III-lea; 2011: Concursul de pictură „Câmpina 24h”, Premiul al IV-lea.

„Pictorul Constantin Tanislav este un înfocat căutător de frumos, iar acolo unde nu există, el îl inventează. Niciodată mulțumit pe deplin de o lucrare, caută permanent soluții pentru a rezolva absolut toate ecuațiile cromatice. […] «Pictura, înainte de a fi formă, înainte de a fi culoare, e vibrația interioară a propriului Eu», este crezul pictorului Constantin Tanislav.” (Petre Chirea).

Mariana Lunguțescu, Iarnă argintie

Mariana Lunguțescu, Toamnă ruginie

Petre Chirea, Pod în Cișmigiu

Petre Chirea, Ploaie pe Lipscani

Constantin Tanislav, Darul

Constantin Tanislav, Lipscani vara

Pictură de Bogdan Mihai Radu

Bogdan Mihai Radu, Flăcări de pădure

Deschisă la mijlocul lunii septembrie, expoziţia de pictură semnată de Bogdan Mihai Radu la Galeriile de Artă Hanul cu Tei, nr. 19, Bucureşti va putea fi vizitată până pe data de 8 noiembrie 2012.

Pentru a putea pătrunde mai uşor în universul culorilor lui Bogdan Mihai Radu, vă prezentăm câteva opinii ale specialiştilor prezenţi la unele expoziţii ale artistului.

Bogdan Mihai Radu

„Bogdan Mihai Radu este artistul, care, cred eu, duce o luptă tacită cu forma, culoarea, tuşa şi textura. Stilul care, după o formulare celebră, este omul însuşi – înseamnă întruchiparea într-un singur cadru a universului creatorului care l-a plăsmuit. Oraşul, cerul, dar şi câmpul cu flori i-au inspirat lui Bogdan, ca şi nouă tuturor, starea de miracol care converteste banalul, anodinul şi terestrul în forme celeste. Este beneficiul său de a şti să facă artă din acest miracol într-un fel pe care, vă rog să mă iertaţi, nu mi-l pot explica – pictura lui Bogdan Mihai Radu mă trimite cu gândul şi cu simţirea la pânzele clasicului Corneliu Baba, dar şi la acelea semnate de Mircea Ciobanu ori de Margareta Sterian. Artistul a pornit iniţial pe calea aspră a autodidactului, dar, spunea un muzician celebru, poţi fi autodidact din întâmplare sau, dimpotrivă, din voinţă organizată. Sunt convinsă că artistul nostru aparţine acestei din urmă privilegiate caste. Bogdan Mihai Radu a pornit singur pe asprul drum al cunoaşterii de sine, al cunoaşterii tuturor celor care-l înconjoară. Îi doresc din toată inima să aibă putere pentru a persevera, să aibă şansa, care ar fi şi a noastră, de a-şi duce Opera la sfârşitul care l-ar putea onora plenar.” – Irina Cajal, doctor în istoria artei şi critic de artă.

„Pictura lui Bogdan Mihai Radu este facută bine şi deja matură, dar e făcută mai ales cu dragoste, cu o mistuitoare dragoste. Acestei afectivităţi a duhului şi a hărnicirii artistului, pictura îi răspunde cu un impulsiv parteneriat elegant, precum o excelentă şi dorită parteneră de dans. Ea, pictura, se lasă condusă cât şi cum se cuvine, ca să-şi poată dărui în sărbătoare culorile fascinant şi voluptuos de strălucitoare, de directe şi de prietene pentru privirea şi sufletul artistului şi al invitaţilor ce îşi îngăduie sau sunt îngăduiţi să se afle în faţa lucrărilor.” – Conf. univ. dr. Dorel Gaină, Universitatea de Artă şi Design Cluj-Napoca.

Bogdan Mihai Radu, Maci

„Pentru Bogdan Mihai Radu oraşul, cerul şi câmpul cu flori sunt lucruri importante. Oraşul, cerul şi câmpul cu flori i-au livrat mereu substanţa emoţională, intimitate cu exteriorul, poveşti reale şi ireale. Atunci când este interesat de subiect, Bogdan Mihai Radu lucrează în serii. Atingerea personală produce o lucrare tactilă. Informaţia despre un desen, o fotografie ori un câmp cu flori devine informaţie despre situarea culorii şi luminii. Culoarea şi lumina se schimbă mereu în funcţie de starea artistului. Cu tenacitate, artistul foloseşte subiecte foarte obişnuite, însă predispoziţia lui spre oraş, cer şi un câmp cu flori aduc o imaterialitate boemă în pictura lui. Bogdan Mihai Radu face parte dintre artiştii care au pictat la Barbizon sau Balcic şi şi-au redimensionat impactul vizual după starea acestor locuri. Starea artistului şi starea locurilor de tip Barbizon sau Balcic ne îndreptăţesc să credem că fiecare are nevoie de cel puţin un câmp cu flori.” – Liviana Dan, critic de artă, Muzeul Naţional Brukenthal Sibiu.

Pușa Roth

 Tablouri de Bogdan Mihai Radu

Flori de toamnă

Veneția

Scara infinitului

Viaţa la ţară

Privind în zare

La repetiţie

Florenţa

Bujor alb

Vas cu albăstrele

Lipscani

Iarnă la Strasbourg

Toamnă

Vezi site-ul artistului Bogdan Mihai Radu

Expoziție de pictură Mihai Potcoavă

Mihai Potcoavă, Horia

Institutul IRECSON vă invită la vernisajul expoziţiei de pictură a artistului Mihai Potcoavă. Evenimentul va avea loc joi, 11 octombrie 2012, ora 18.00, la Sala de expoziţii a Galeriei Irecson din Calea Victoriei nr. 2. Pentru accesul în sala de expoziţii, formaţi interfon 73. Program de vizitare: Luni–vineri, între orele 9.00–17.00.

Pentru vizite în afara programului vă rugăm să sunaţi la numărul de telefon 0724.44.83.83 sau 021.777.30.70.

Mihai Potcoavă

Născut în 6 martie 1948, la Bucureşti, Mihai Potcoavă a urmat cursurile Liceului de artă „Nicolae Tonitza” din Bucureşti (1962–1967). Între 1988–1989, Mihai Potcoavă a locuit în Austria şi a pictat icoane la Biserica Catolică din oraşul Randegg. Stabilit în SUA în 1989, a urmat Şcoala pictorului american Marc Chatov, fost elev al lui Nelson Shanks, obţinând diploma de pictor portretist (1993–1995). I-au influenţat cariera şi i-au fost prieteni apropiaţi Afane Teodoreanu, Spiru Vergulescu si Florin Niculiu. În 1996 a revenit în România. Mihai Potcoavă este membru al Uniunii Artiştilor Plastici din România din 1998.

Mihai Potcoavă, Reflecții

Portretul, peisajul, compoziția tematică, naturile statice cu flori domină în pictura lui Mihai Potcoavă, unul dintre numele de marcă ale artei contemporane.

• Expoziţii personale:

Muzeul de Ştiinţe Naturale „Fernbach”, Atlanta, Georgia, SUA, 1992, 1993

Chateau Elan, Georgia, SUA, 1994

D. Milles Gallery, Atlanta, Georgia, SUA, 1995

Kennesaw Mountain Vineyards Show, Georgia, USA, 1996 – premiul al II-lea

T.C. Art Gallery, Bucureşti Te Art Gallery, Bucureşti 2005

Sala UNESCO, Bucureşti, 2005

Galeria de Artă Ana, Bucureşti, 2008

Galeria IRECSON, Bucureşti.

Sala IRECSON, Bucureşti 2006, 2007, 2008, 2009, 2010, 2011

Galeriile SCITART, București, 2012

• Expoziţii colective:

Expoziţie omagială „Nicolae Tonitza”, Muzeul colecţiilor de artă, Bucureşti, 1996

Salonul Naţional de Artă, Romexpo, Bucureşti, 2001

Autumn National Art Fair, World Trade Center, Bucureşti, 2002

Istanbulul văzut de cinci pictori români, Muzeul Municipiului București, 2011

• Expoziţii permanente:

Muzeul Judeţean de Istorie şi Artă Olt, Slatina

Mihai Potcoavă are tablouri în colecţii particulare din Austria, Australia, Germania, Iugoslavia, Slovacia, Spania, SUA şi România.

Mihai Potcoavă, Dunărea și case la Sulina

„Cred în frumos, chiar atunci când abia se lasă descoperit. Mă simt împlinit şi fericit când dăruiesc şi comunic cu oamenii. Am o mare sete de cunoaştere şi îmi ridic singur ştachete de depăşit. Privesc cu bucurie şi curiozitate viaţa şi natura care mă uimesc continuu”, mărturiseşte pictorul.

„De o vreme încoace, în luna octombrie a fiecărui an, Mihai Potcoavă își rezervă simezele galeriei bucureștene «Irecson» pentru a deschide câte o nouă «personală» de pictură. Este un obicei la originea căruia poate sta fie faptul că artistul socotește locul respectiv ca fiind foarte potrivit cu atmosfera lucrărilor sale, fie conlucrarea convenabilă cu gazdele, fie un mod subtil de a-și obișnui publicul cu o anumită manieră de expunere (și implicit cu o anumită lumină) care, prin constantă și repetare, asigură pânzelor semnate de el o șansă în plus de a se fixa în memoria acestuia.

Oricare ar fi însă adevăratul motiv, important de menționat rămâne succesul tuturor vernisajelor de până acum ale expozițiilor de la amintita sală (dar nu numai de acolo) ale lui Mihai Potcoavă, vernisaje la care au participat, printre alții, pictori de cele mai diverse orientări, semn că arta sa a trezit interesul confraților, dar nu neapărat și invidia răutăcioasă a unora dintre ei. De fapt, nici nu s-ar fi putut să se întâmple altfel, de vreme ce artistul a fost și a rămas un figurativ convins, temeinic așezat și permanent autoperfectibil, căruia îi repugnă ideea oricărei încercări de a se aventura în teritorii necunoscute ori de a împărtăși experiențe străine de modul sau de a fi, riscând ieșiri necontrolate din sfera propriei sensibilități.” (Corneliu Ostahie, Mihai Potcoavă – spontaneitate și ragfinament, „Literatorul”, nr. 138–139, noiembrie–decembrie 2010).

„Dacă am ţine să-l încadrăm într-un curent anume, ar trebui să ne gândim, ca tehnică şi ca viziune, la postimpresionism. Casele, iarba, cerul, pământul se în cheagă din tuşe scurte, lumina este egală, uşor tamisată, învăluind obiectele. Artistul respectă, de obicei, culoarea locală, dominată, frecvent, de verdele plantelor, în combinaţii armonice, cu rare îndrăzneli contrapunctice. Lumea lui Mihai Potcoavă este calmă, caldă, sentimentul comunicat de artist este unul de împăcată meditaţie asupra existenţei. Lucrările din expoziţia actuală par alese în mod special aşa, dacă ne gândim la peisajele din Franţa, Veneţia, Dubrovnik sau Balcic, de exemplu, cu lumina lor solară, cu sonorităţi de roşuri şi galbenuri, cu ocruri calde.”(Victoria Anghelescu, „Adevărul”, nr. 5472, sâmbătă 16 februarie 2008).

„ […] pictorul Mihai Potcoavă ni se arată ca un mare portretist, poate cel mai bun al momentului, din ţara noastră. ” (Marius Tiţa, „Bursa”, nr.214 [3827], 31 octombrie 2008).

Pușa Roth

 Tablouri de Mihai Potcoavă

Privire

Jamie

Ian

Ora cafelei

Duminică dimineață

Nud

Peisaj cu iriși galbeni

Veranda lui Pelmuș

Drum de iarbă printre meri  la Bran

Grădina cu trandafiri

Vezeley, Franța

Lan de grâu

Ramură de măr

Petunii

Crini și fructe