Din Bucureștiul de altădată: Primarii Capitalei (1)

În prima duminică ploioasă din august m-am plimbat, evident cu maşina, prin Cartierul Drumul Taberei, acolo unde locuiesc, cu un gând aproape copilăresc: să văd stadiul lucrărilor de la metrou, magistrala 5, cea care va salva de la cozile infernale de pe dealul Academiei acest cartier de dimensiunile unui oraş. Brusc mi-au venit în minte fragmente de informaţii din istoria Capitalei şi în mod special despre primarii generali care au condus această urbe şi care, mai mult sau mai puţin, şi-au lăsat amprenta asupra oraşului.

M-am întrebat ce ar fi spus primul primar al oraşului Bucureşti, generalul Barbu Vlădoianu, sub mandatul căruia s-a dat în funcţiune prima linie de tramvai trasă de cai, ce-ar fi spus dacă ar fi văzut metroul? Ce întrebare? Dar de ce să nu întreb? Aşa, sau poate doar aşa înţelegem devenirea unui oraş. Dar să revenim la generalul Barbu Vlădoianu care a avut două mandate: primul din august 1864 până în octombrie 1865, iar cel de-al doilea din decembrie 1872 până în luna mai 1873. Oraşul de acum 148 de ani avea 16.000 de case. Primele probleme ale mandatului său au fost inundaţiile din primăvara anilor 1864 și 1865.

În timpul administraţiei Vlădoianu se modernizează Podul Mogoşoaiei (Calea Victoriei), se creează Oficiul de Stare Civilă, începe construcţia liniei de cale ferată Bucureşti–Giurgiu şi se dă în funcţiune, aşa cum am precizat, prima linie de tramvai, trasă de cai. Majoritatea acestor realizări a avut loc în cel de-al doilea mandat.

Vă reamintesc, doamnelor şi domnilor, că prima atestare documentară a Bucureştiului datează din anul 1459. Vlad Ţepeș scrie un hrisov „în septembrie 20 în cetatea Bucureşti, în anul 6968 (1459)”. Bucureştiul devine reședinţă regală în timpul lui Radu cel Frumos.*) Două secole mai tirziu, Gheorghe Ghica**) mută capitala Ţării Româneşti de la Târgovişte la Bucureşti. În anul 1859, Bucureştiul devine capitala Principatelor Unite. Primăria Bucurestiului a fost înfiinţată pe 7 august 1864, prin aplicarea noii legi comunale, după model francez.

Continuăm istoria primarilor Capitalei reamintindu-vă că timp de un an, 16 martie 1866–1 martie 1867, primăria a fost condusă de Dimitrie C. Brătianu, primul reprezentant al „dinastiei” Brătienilor. Deşi mandatul său a durat doar un an, el a fost martorul unui eveniment major din istoria ţării: venirea Regelui Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen, primul rege al României. Dimitrie C. Brătianu l-a primit pe Carol I în apropierea pădurii Băneasa, unde, de altfel, a ţinut un discurs în faţa a peste 30.000 de oameni veniţi să-l întâmpine pe rege. Alţi primari, altă poveste, aşa, cam ca în O mie și una de nopţi! Glumim şi noi!

Pușa Roth

*) Radu al III-lea cel Frumos, cunoscut și sub numele de Radu cel Frumos, este domn al Țării Românești de patru ori (1462–1473, 1473–1474, 1474, 1474–1475. Este fiul lui Vlad Dracul și vine la domnie cu ajutor turcesc, ajutor dat de sultanul Mahomed al II-lea împotriva fratelui său vitreg, Vlad Țepeș.

**) Gheorghe Ghica (1600–1664), a fost domnitor al Moldovei: 3 martie 1658–2 noiembrie 1659 și al Munteniei: 20 noiembrie 1659–1 septembrie 1660. Este fondatorul familiei Ghica, fiind albanez de origine din părțile grecești, de condiție modestă și este strămoșul diverselor ramuri ale familiei care va avea un rol important în istoria Munteniei și Moldovei. În noiembrie 1659, este numit în domnia Moldovei Ștefăniță Lupu, în timp ce Ghica trece în Muntenia. Aici, din ordin turcesc, mută capitala la București, dărâmând reședința din Târgoviște.