Dirijorul Ion Marin deschide seria concertelor de vară de la Monte Carlo

Ion Marin

eveniment liber sa spunJoi, 17 iulie 2014, la invitația Alteței Sale Prințul Albert de Monaco, dirijorul român Ion Marin va conduce Orchestra Filarmonicii din Monte Carlo în deschiderea unei serii de 6 concerte extraordinare organizate la Palatul Princiar din Monaco.

În programul dirijat de reputatul muzician român, alături de Orchestra Filarmonicii din Monte Carlo vor fi prezente și celebrele pianiste Marielle și Katia Labèque, care vor interpreta în prima parte, Concertul pentru două piane și orchestră în Re Major al lui Francis Poulenc. În cea de-a doua parte a concertului, orchestra dirijată de Ion Marin va interpreta Simfonia fantastică, op. 14 de Hector Berlioz.

palatul princiar monaco

Palatul princiar Monaco

Consacrat ambasador român în lumea dirijorală, Ion Marin a condus cele mai importante orchestre europene (Berliner Philarmoniker, Statskapelle din Dresda, Leipzig Gewandhaus, Bayerischer Rudfunk, Filarmonica din Sankt-Petersburg, London Symphony Orchestra, Wiener Symphoniker) și a colaborat cu cei mai celebri artiși ai planetei (Luciano Pavarotti, Plácido Domingo, José Carreras, Monserrat Caballé, Angela Gheorghiu, Cecilia Bartoli, Renée Fleming, Anna Netrebko). Ion Marin este Director de onoare al Corului Național de Cameră Madrigal.

La sfârșitul acestei luni, pe 26 iulie, renumitul muzician român va dirija Orchestra Simfonică Radio Praga în cadrul unui concert omagial Antonin Dvořák, care îl va avea ca solist pe violonistul Ivan Zenaty. Evenimentul va avea loc în Cetatea din Praga.

Emil Pantelimon

Manager PR CNC Madrigal

Flautistul Matei Ioachimescu în concert la Sala Radio

Concertul Orchestrei Naționale Radio de vineri, 8 iunie 2012, ora 19.00 îl va avea ca solist pe flautistul Matei Ioachimescu, unul dintre cei mai rafinaţi muzicieni ai generaţiei sale, în prezent stabilit la Viena. La pupitrul Orchestrei Naţionale Radio se va afla dirijorul Jin Wang, cunoscut publicului meloman datorită concertelor de succes pe care le susţine periodic în Bucureşti. Programul va debuta cu Uvertura „Carnaval roman”, op. 9 de Hector Berlioz, apoi vom audia Concertul pentru flaut și orchestră, compus de Călin Ioachimescu, avându-l ca solist pe Matei Ioachimescu, tatăl şi fiul întâlnindu-se astfel pe scena Sălii Radio. În partea a doua a programului vor fi interpretate Suitele orchestrale nr. 1 şi 2 din baletul Daphnis şi Chloe de Maurice Ravel, cu participarea Corului Academic Radio, condus de Dan Mihai Goia.

Biletele se pot procura prin Eventim, la Casa de bilete a Sălii Radio, magazinele Germanos, Vodafone, librăriile Cărtureşti, Humanitas şi online pe www.eventim.ro.

Flautistul Matei Ioachimescu este unul dintre cei mai rafinaţi muzicieni ai generaţiei sale. Născut la Bucureşti, într-o familie cu bogată tradiţie muzicală, a studiat flautul la celebra Universität für Musik und Darstellende Kunst din Viena, pe care a absolvit-o cu merite deosebite la clasa de solistică a renumitei profesoare Barbara Gisler Haase, şi s-a perfecţionat cu celebrii profesori Pierre-Yves Artaud, Heidi Peter Indermühle şi Renate Armin Greiss. Este Magister Artium al Universităţii din Viena, artist al Fundaţiei „Yehudi Menuhin” din Viena şi laureat al mai multor premii şi burse internaţionale. Între 2003 şi 2010 a fost membru al Filarmonicii „George Enescu” din Bucureşti. Tehnica sonoră uimitoare, combinată cu o pasiune muzicală debordantă, îl recomandă pe Matei Ioachimescu ca solist şi membru al mai multor formaţii camerale pe scenele importante din ţară şi din lume, precum Konzerthaus Wien, Ateneul Român din Bucureşti sau Tokyo Suntory Hall.

Paris Bordone, Daphnis și Chloe

Distins compozitor şi dirijor, Jin Wang şi-a câştigat notorietatea prin talentul său excepţional. Perfecţionându-se în dirijat orchestră la Conservatorul din Beijing şi apoi la Academia de Muzică din Viena, Jin Wang a avut şansa de a studia de-a lungul timpului cu reputaţi maeştri ai baghetei printre care se numără Leopold Hager, Vaclav Neumann, Peter Eötvös, R. Österreicher, Zubin Mehta şi Leonard Bernstein. Jin Wang a repurtat numeroase succese şi a obţinut premii în cadrul unor competiţii internaţionale dintre care amintim: „Fittelberg” – Polonia, „Muzica secolului al XX-lea” – Austria, „Budapest Television” – Ungaria, „Dinu Niculescu” – România, „Primăvara la Praga” – Cehia, „Nikolai Malko” – Danemarca, „Arturo Toscanini” – Italia. A fost invitat la pupitrul unor prestigioase orchestre precum Orchestra Simfonică Radio din Berlin, Royal Philharmonic Orchestra din Londra, Orchestra „Toscanini” din Italia, Orchestra Naţională din China, Filarmonica din Seul, Orchestra Simfonică din Singapore, Orchestra Simfonică „Yomiuri” din Tokyo, colaborând şi cu ansambluri de profil din Praga, Stockholm, Bergen, Copenhaga şi Berlin. Aprecierea de care se bucură a făcut ca Jin Wang să fie invitat al Filarmonicii de Stat din Moravia, al Filarmonicii „Janaček”, al Operei Naţionale din Finlanda şi Operei Comice din Berlin, precum şi al Orchestrei Naţionale Radio România; este director artistic al ansamblului „Schubert Sinfonietta”, iar în stagiunile 2006-2008 a fost director atât al Filarmonicii cât şi al Operei din Würzburg. Repertoriul său valorifică o variată paletă stilistică ce cuprinde numeroase opere, lucrări simfonice, vocal-simfonice, talentul său muzical îndreptându-se şi spre compoziţie – Suitele „Impresii din Tibet” sau lucrările mai recente: „Variațiunile Nokia”, ”Würzburg Night-watchman”, „New Year Hymn”, ”Song from the Roof of the World” cuceresc publicul european şi nu numai.

Dirijorul Misha Katz revine la Sala Radio

Cunoscutul dirijor Misha Katz revine la Sala Radio din Bucureşti, pentru a dirija concertul Orchestrei Naționale Radio de vineri, 6 aprilie 2012, ora 19.00. Alte două formaţii muzicale ale Radioului se vor afla sub bagheta „dirijorului-tornadă”: Corul Academic Radio condus de Dan Mihai Goia şi Corul de Copii Radio, condus de Voicu Popescu. Punctul central al programului, Concertul nr. 5 în Fa major pentru pian şi orchestră, op. 103 de Camille Saint-Saëns, îl va avea ca invitat pe tânărul pianist Shwan Sebastian. Alte trei lucrări vor figura în program: Marş ungar din Damnaţiunea lui Faust de Hector Berlioz în deschiderea concertului, iar în partea a doua Ucenicul vrăjitor de Paul Dukas şi Uvertura 1812, op. 49 de P. I. Ceaikovski.

Biletele se pot procura prin Eventim, la Casa de bilete a Sălii Radio, magazinele Germanos, Vodafone, librăriile Cărtureşti, Humanitas şi online pe www.eventim.ro.

Născut la Rostov în Rusia, dirijorul Misha Katz a început să studieze violoncelul în anul 1959, şi-a continuat formarea muzicală la Conservatorul de Muzică din Moscova sub îndrumarea lui Mstislav Rostropovici, iar alături de tatăl său, dirijorul Leonid Katz, a studiat dirijat-orchestră. A fost distins cu Marele Premiu al Concursurilor din Rusia (1976), iar în anul 1979 a obţinut titlul de doctor la Conservatorul „Ceaikovski” din Moscova. În anul 1982 a studiat dirijatul cu celebrul compozitor şi dirijor Leonard Bernstein, iar după stabilirea sa în Franţa, în anul 1985, Miska Katz a format Trio-ul Şostakovici, cu care a fost invitat să înregistreze lucrări la casa de discuri Sony Classical în anul 1994. Misha Katz a fost invitat să participe la numeroase Festivaluri internaţionale în Monte Carlo, Bregenz, Cervantino în Mexico City, Ierusalim, Santander, Harrogate, Sion, Cannes, Luxembourg, Sansepolcro, Moravia şi în renumite săli de concerte precum Concertgebouw (Amsterdam), Alte Oper (Frankfurt), Salle Pleyel (Paris), Sala de concerte a Conservatorului Ceaikovski (Moscova), Teatrul Manoel (Malta), Wigmore Hall (Londra), Ateneul Român (Bucureşti), Teatrul Bolshoi (Rusia), Auditorium (Monte Carlo), Herkulessaal (München). Începând din anul 1997 a fost invitat să dirijeze numeroase orchestre în Anglia, Belgia, Rusia, Franţa, Spania, Elveţia, România, Polonia, Danemarca, Suedia, Slovacia, Israel, Monaco, Ucraina, Germania, Mexico, Italia, ş.a. În anul 1996 a fost dirijor permanent al Orchestrei Naţionale din Belarus, în 1998 a fost numit dirijor permanent invitat al Orchestrei Simfonice Naţionale din Ucraina, precum şi dirijor permanent al orchestrei de cameră Soliştii Rusiei, iar din anul 2007 este dirijor principal invitat al orchestrei „Slovak Sinfonietta”. În anul 2002 a fost numit dirijor principal al orchestrei Filarmonicii din Mexico City. A fost director artistic al Festivalului Internaţional Solomon Mikhoëls (Franţa), festival realizat sub patronajul Preşedintelui Jacques Chirac, iar în anul 2005 a fost numit director artistic al International Peace Festival, sub patronajul Preşedintelui Nicolas Sarkozy.

Născut la Bucureşti în anul 1979, Shwan Sebastian a urmat cursurile Universităţii „Transilvania” din Braşov, unde a studiat cu Stela Drăgulin şi apoi pe cele ale Universităţii Naţionale de Muzică din Bucureşti avându-l ca profesor de pian pe Vlad Dimulescu, iar pentru masterat a revenit la instituţia braşoveană. A urmat cursuri de măiestrie în Elveţia şi la Braşov, cursuri ce au fost susţinute de John York, Paul Coker, Lory Wallfish şi Carola Grindea. Dintre premiile obţinute în competiţii naţionale şi internaţionale amintim: Premiul I la Concursul Naţional de Pian de la Braşov (1992), între 1993–1998 a câştigat Premii I la toate olimpiadele şi concursurile naţionale de pian, Premiul I la Concursul internaţional „Jeunesses Musicales” – Bucureşti (1994 şi 1995), Premiul I şi Marele Premiu („Orpheus”) la Concursul Naţional de pian – Târgu-Jiu (1995), Premiul I la Concursul internaţional de pian – Constanţa (1997), Marele Premiu la Concursul de pian „Mihail Jora” – Bucureşti (2002), Marele Premiu la Concursul internaţional „Pro Piano” – Bucureşti (2003). Pianistul Shwan Sebastian a susţinut recitaluri în ţară şi în Germania, Ungaria, Elveţia, Italia, iar în calitate de solist a colaborat cu Orchestra Naţională Radio, Filarmonica „George Enescu” din Bucureşti, orchestrele Filarmonicilor din Iaşi, Oradea, Braşov, Ploieşti, Târgu-Mureş, Satu-Mare, Oradea, Constanţa, Botoşani, Râmnicu-Vâlcea, Arad. A prezentat în primă audiţie în România lucrări de Vladimir Horowitz, Charles-Valentin Alkan şi Marc-André Hamelin, iar în luna iulie a anului 2009 a debutat pe scena Wigmore Hall din Londra.

Calendar: 240 de ani de la naşterea lui Beethoven

Ca şi în alte cazuri ilustre (Shakespeare, de exemplu), nu se cunoaşte data exactă a naşterii lui Ludwig van Beethoven. E certă doar data botezului: 17 decembrie 1770. Cum în epocă, de obicei, copiii erau botezaţi a doua zi după naştere, se presupune că Ludwig, fiul lui Johann van Beethoven (1740–1792), modest cântăreţ de curte, de origine flamandă și al Magdalenei Keverich van Beethoven (1744–1787), s-ar fi născut în 16 decembrie, la Bonn.

Muzica lui Beethoven nu a suferit niciodată din punct de vedere al audienţei, cu tot ceea ce implică acest lucru, de la prezenţa ei în sălile de concert la succesul sigur. Periodic, însă, avem parcă mai multă nevoie de Beethoven, pentru că puţini compozitori oferă atâta forţă şi echilibru, deopotrivă pentru interpret şi pentru ascultător. Ne întoarcem la simfoniile lui Beethoven cu dorinţa netulburată de a întâlni perfecţiunea şi elocvenţa formei – punctul de sprijin pe care această muzică îl indică atât de ferm. Nimic dintr-o istorie muzicală de aproape două veacuri nu a modificat eficienţa ei expresivă. Tot ce i-a urmat lui Beethoven în domeniul simfonismului nu a făcut decât să confirme stabilitatea şi expresivitatea principiilor sale. Dacă fraza lui Dimitrie Cuclin, unul dintre simfoniştii de primă mărime ai secolului trecut, conţine o exagerare în adjective, ea rămâne în esenţă adevărată: „Romantismul deficient postbeethovenian, modernismul şi ultimii iluştri pigmei n-au reuşit să scuture un fir din părul de pe capul «titanului»”. Problema nu se pune, fireşte, în termeni exclusivişti. Nu de deficienţa romantismului trebuie vorbit (postromanticul Brahms s-a hotărât cu greu să scrie prima simfonie, tocmai pentru că i se părea că modelul beethovenian poate fi cu greu atins…), nici, vai, de „pigmeii” muzicii moderne, a veacului al XX-lea. E poate un straniu paradox: cu cât ne îndepărtăm formal de Beethoven, cu atât simţim mai mult nevoia de a ne întoarce periodic la el.

Iar întoarcerea, chiar în programe care se succed la câteva zile, cum s-a întâmplat de atâtea ori, nu pare deloc exagerată. Repet, există o certă dorinţă de a-l asculta pe Beethoven, de a pătrunde în universul său simfonic, fie că se exprimă în simfonii, concerte pentru instrument solistic şi orchestră, muzică vocal-simfonică, partituri camerale, aducând acel sentiment de obiectivare de care oricare dintre noi are, periodic, atâta nevoie. Căci la Beethoven nici o idee, de ordin moral sau filosofic, şi în particular nici o idee muzicală nu pare a fi abandonată pe drum. Pusă în discuţie cu mijloacele simfonistului, ea îşi găseşte întotdeauna împlinirea. Inovaţiile beethoveniene în privinţa structurii simfonice clasice (înlocuirea menuetului cu scherzo începând cu Simfonia a II-a în Re major, „apogeul stilului reprezentat de Haydn şi Mozart”), a limbajului şi orchestraţiei aveau de la bun început vocaţia clasicităţii. Probabil pentru că perfecţiunea formală ilustrează la Beethoven deplina coerenţă a conţinutului şi mai ales bogăţia acestuia. Romanticul Berlioz remarca încă din 1830, de când datează primele părţi ale studiului dedicat Simfoniilor lui Beethoven, originalitatea „celei mai celebre dintre toate”, Simfonia a V-a în do minor, op. 67. „Simfonia Destinului” „pare a izvorî de-a dreptul şi numai din singur geniul lui Beethoven; în ea îşi va dezvolta el gândirea sa lăuntrică; durerile sale ascunse, mâniile sale înăbuşite, reveriile copleşite sub atâta tristeţe; vedeniile nopţilor, flacăra avânturilor sale, iată ceea ce îi va forma subiectul; iar formele melodiei, armoniei, ritmului şi instrumentaţiei vor apărea tot atât de noi şi personale, pe cât de înzestrate de putere şi nobleţe.” O putere şi o nobleţe care se clasicizaseră şi care puteau entuziasma pe unul dintre cei mai înflăcăraţi romantici!

Costin Tuchilă

Simfonia a V-a în do minor – Partea I, Allegro con brio

Simfonia a V-a în do minor – Partea a II-a, Andante con moto

Simfonia a V-a în do minor – Partea a III-a, Scherzo. Allegro

Simfonia a V-a în do minor – Partea a IV-a, Allegro. NBC Symphony Orchestra, dirijor: Arturo Toscanini. Carnegie Hall, New York, 22 martie 1952

Uvertura „Egmont”. Berliner Philarmoniker, dirijor: Claudio Abbado

Simfonia a VIII-a în Fa major – Partea a II-a, Allegretto scherzando: NDR (North German Radio Symphony Orchestra, Hamburg), dirijor: Günter Wand

Sonata lunii (Sonata nr. 14 în do diez minor pentru pian „Quasi una fantasia”) – Partea I, Adagio sostenuto

Sonata lunii – Partea a II-a, Allegretto

Sonata lunii – Partea a III-a, Presto agitato. Interpretează: Arthur Rubinstein

Simfonia a IX-a în re minor – Finale. Cleveland Orchestra and Chorus, dirijor: Christoph von Dohnanyi, octombrie 1985