Critical Mass, plăcerea unei plimbări cu bicicleta

Critical Mass este un eveniment care se desfăşoară la scară globală, în ultima vineri a fiecărei luni. Născut oficial sub acest nume în San Francisco, pe 30 octombrie 1992, marşul este vocea milioanelor de biciclişti (şi nu numai) cerându-şi dreptul la o infrastructură urbană, respect şi siguranţă în trafic.

Clujul a avut în ultimii ani o creştere considerabilă a numărului de biciclişti, în ciuda unui relief nefavorabil şi a unei structuri stradale dominată de haos şi constrângeri. Această creştere ar fi fost considerabil mai mare cu un sprijin real al autorităţilor locale, însă răspunsul acestora rămâne la nivel de promisiuni sau soluţii de mică anvergură, tratate superficial.

Haideţi vineri, 28 septembrie 2012, în număr cât mai mare, ca să le amintim că:

– pistele de biciclete sunt cea mai eficientă şi rapidă soluţie pentru încurajarea traficului alternativ, decongestionarea traficului central şi un oraş mai prietenos şi mai frumos;

– în trafic, un biciclist are aceleaşi drepturi ca un şofer şi ar trebui să se poată bucura de acestea în siguranţă;

– ne-am săturat de parcări peste parcări, acoperind centrul istoric şi acaparând orice urmă de spaţiu public;

– o linie pe trotuar nu este pistă de bicicletă.

Plecare: vineri, 28 Septembrie 2012, ora 17.30, Piața Unirii din Cluj-Napoca.

Ideea centrală a Critical Mass rămâne să sărbătorim plăcerea unei plimbări cu bicicleta, aşă ca vino cu o rezervă sănătoasă de voie bună şi un zâmbet mare pe buze.

În măsura în care se pot integra în pluton, este încurajată participarea oricărei forme de transport nemotorizat (skate, longboard, role, etc.). Evenimentul este organizat astfel încât să poată primi participanţi de toate vârstele.

Sunt încurajate excentricităţile vestimentare, fluiere, zurgălăi, bannere, steaguri, stickere şi afişe lipite unde ţi se pare de cuviinţă. Sau ce vă mai trece prin cap.

Evenimentul nu are organizatori, autorizaţie sau escortă din partea poliţiei. Traseul nu este prestabilit. Event-ul se va încheia unde a început, în Piaţa Unirii.

În măsura în care este posibil şi ne permite şoseaua, o să încercăm să ne integrăm armonios cu traficul, acordând prioritate serviciilor de urgenţă (Salvare, Pompieri) sau autobuzelor. În trafic, nu uitaţi să zâmbiţi şi să încurajaţi o atitudine pozitivă.

Reguli generale de conduită vi se vor comunica la faţa locului. Nu o să fie multe.

Informaţi-vă prietenii şi cunoştinţele, promovaţi anunţurile de facebook, distribuiţi fluturaşi sau stickere. Ajutaţi-ne să ajungem la masă critică.

Din Bucureștiul de altădată: Mijloace de transport

Vă propun, doamnelor şi domnilor, să continuăm povestea oraşului Bucureşti, poveste de la începutul veacului XX. Locuiesc în Drumul Taberei şi ceea ce mă sperie este aglomeraţia căreia îi eşti supus, cu sau fără voia ta. Dar nu cred că există cartier în care să se circule lejer, nu ca acum o sută şi ceva de ani, dar fără prea multă pierdere de timp. În privinţa asta, locuitorii acelori vremuri erau, poate, mai puţin stresaţi, fiindcă pe străzile Capitalei nu circulau decât tramvaie care asigurau transportul public, legând diferite puncte din oraş. Tramvaiele mergeau până la „bariere”, unde întorceau.

Un alt mijloc de transport era trăsura, doarece automobilele erau încă foarte rare. Vă imaginaţi aşa ceva? Birjele, taxiurile acelor vremuri, erau conduse de „muscali”, birjari de origine rusă, îmbrăcaţi, atât iarna cât şi vara, în pelerine lungi, închise la gât ca tunicile, iar pe cap purtau şepci ruseşti. Principala staţie de trăsuri era pe Calea Victoriei, în fosta Piaţă a Teatrului Naţional, unde este astăzi partea frontală a Hotelului Novotel. Primele taxiuri vor apărea abia în anul 1911, vopsite obligatoriu într-o combinaţie verde cu roşu. Taxiurile s-au aliniat pentru o vreme lângă trăsurile din Piaţa Teatrului Naţional. Doamnele şi domnişoarele se plimbau prin centrul oraşului sau la Şosea cu trăsurile deschise (decapotabile, am spune noi!), ca să-şi etaleze toaletele. Cine mai ştie că la Capşa doamnele şi domnişoarele nu aveau acces, nici chiar însoţite? Nu era o lege scrisă, ci o convenţie tacită, dar era cunoscută şi respectată. Casa Capşa, cel mai select local al Bucureştilor de acum un veac şi ceva, era un adevarat club al bărbaţilor, unde se făcea politica zilei, unde se discuta literatură, artă, gazetărie, locul unde „se punea ţara la cale”.

Ispita e ispită şi vara, doamnele şi domnişoarele obişnuiau să oprească trăsurile în faţă la Capşa şi, fără să coboare, comandau îngheţată pe care o serveau pe loc, în trăsură, lăsându-se admirate de domnii aflaţi la cafenea. Trebuie să recunoaşteţi şi dvs. că orice problemă are până la urmă rezolvare!

Pe la anul 1909, alături de tramvaie, trăsuri şi de cele 200 de automobile care străbăteau străzile Bucureştilor, apăruseră de câţiva ani velocipedele, adică bicicletele. Ei, şi aşa ajungem să o amintim pe Maria Mihăescu, vestita Miţa Biciclista, care pornea pe bicicletă de acasă (casa există şi azi lângă Biserica Amzei) şi pedala tacticos pe traseul Calea Victoriei – Piaţa Victoriei – Al doilea Rond de la Şosea şi înapoi. Se spune că tânăra biciclistă făcea cuceriri sentimentale în rândul protipendadei bucureştene. Alte poveşti, alt episod, doamnelor şi domnilor!

Pușa Roth