Comori de pe plajă

scoici plaja marea neagra

Melci şi scoici din Marea Neagră

eveniment liber sa spunMuzeul Naţional de Istorie Naturală „Grigore Antipa” din București continuă seria întâlnirilor „La Antipa, în spatele uşilor închise!” cu specialiştii Muzeului. Sâmbătă, 9 februarie 2013, începând cu orele 11.00, Drd. Ana-Maria Krapal vă aşteaptă „să deschideţi” împreună cufărul plin de comori al Mării Neagre.

Când spunem „comori”, ne gândim la minunăţii şi frumuseţi nemaivăzute. Totuşi, comorile pot face referire şi la moluştele marine, care joacă un rol foarte important în ecosistemul Mării Negre, dar şi în viaţa omului, ele reprezentând mult mai mult decât cochiliile pe care le culegem cu bucurie de pe plajă. Interesant este că speciile de scoici şi melci care, astăzi, sunt obişnuite şi le găsim peste tot pe plajă, nu existau acum 50 de ani în Marea Neagră. Aceşti noi veniţi au adus modificări în structura ecosistemului Mării Negre, producând schimbări însemnate.

scoica

Astfel, pe parcursul acestei întâlniri, veţi descoperi care sunt cele mai comune specii de moluşte pe care le găsim în Marea Neagră de-a lungul litoralului românesc, dar şi pe cele mai interesante şi mai bizare. De asemenea, veţi afla cât de importante sunt ele atât pentru societatea umană, cât şi despre rolul lor în complexul ecosistem marin.

Pentru al doilea an consecutiv, Muzeul „Antipa” va acorda premii la sfârșitul acestui ciclu de muzeul antipaconferinţe. Trei dintre cei mai isteţi, dar şi cei mai fideli participanţi la conferinţe vor putea intra în posesia telescoapelor oferite de către sponsorul nostru, DaVinci Learning, dacă vor răspunde corect la toate întrebările concursului ce se va desfășura în ianuarie 2014.

Înscrierea participanţilor se poate face în limita a 70 de locuri la telefon: 021.312.88.26, tasta 4 sau pe e-mail: florentinap@antipa.ro.

Participarea la eveniment se face pe baza biletului de vizitare a Muzeului: elevi şi studenţi – 5 lei, pensionari – 10 lei, adulţi – 20 de lei.

scoica petricola lithophaga

Sponsori: LeoBurnett, The Geeks, DaVinci Learning, EmailWing.

Parteneri media: Unitedmedia, Calendar Evenimente, comunicatedepresa.ro, Centruldepresa.ro, Terra Magazin, Doxi, Pipo, Science World, Zile şi Nopţi, Oraşul Meu, Grădinite.com, Prokid.ro, GoKID.ro, Parentime, Salut Bucureşti, 7 Pitici, Qbebe, inParc, mamica.ro, Media IQ

Informaţii suplimentare despre programe: dr. Aurora Stănescu, e-mail: auroras@antipa.ro, 0723.149.694.

Lansare de carte: „Celelalte camere” de Jabra Ibrahim Jabra

 

Marţi, 29 noiembrie 2011, la ora 17.30, la Casa ONU din Bucureşti (B-dul Primăverii nr. 48A, sector 1) va avea loc lansarea volumului Celelalte camere de Jabra Ibrahim Jabra, apărut la Editura Ars Longa din Iași, în colecţia „Alif”, sub egida organizaţiei Alianţa Civilizaţiilor – România. Prezintă: George Grigore, Christian Tămaş, Ovidiu Pietrăreanu, Georgiana Nicoarea, Gabriel Biţună. Lectură din roman în arabă şi română: Raluca Al-Haddad şi Gabriel Biţună. Manifestarea este organizată de Organizaţia Naţiunilor Unite, Centrul de Informare ONU pentru România şi Universitatea din Bucureşti – Facultatea de Limbi şi Literaturi Străine, cu ocazia Zilei internaţionale de solidaritate cu poporul palestinian.

„Întreaga operă a lui Jabra Ibrahim Jabra (1920, Betlehem–1994, Bagdad), proză, poezie, scenariu de film, pictură, a marcat profund viaţa culturală arabă în a doua jumătate a secolului XX, constituindu-se într-o mărturie a dramei poporului palestinian, a luptei sale de a supravieţui, de a-şi păstra identitatea.” (George Grigore).

Primele romane ale scriitorului de origine siriacă au fost scrise în engleză: Peregrinare prin noaptea liniștită (1946) și Vânători pe o stradă îngustă (1960). La vârsta de 50 de ani, în 1970, publică primul roman în limba arabă, Corabia, „o radiografie a lumii arabe după anul de cotitură 1948.” Proza din volumele următoare este axată mai ales pe investigarea psihicului uman, pe reacțiile și situațiile aparent neobișnuite. Stabilit în Irak după 1948, profesor de literatură engleză, Jabra Ibrahim Jabra este unul dintre cei mai reputați traducători în arabă ai operei shakespeariene, versiunile sale fiind considerate superioare celor anterioare. A tradus de asemenea Creanga de aur de James Frazer, Așteptându-l pe Godot de Samuel Beckett, Zgomotul și furia de William Faulkner, Prințul fericit de Oscar Wilde ș.a.

Apărut în 1986 la Bagdad, Celelalte camere, tradus în limba română de un colectiv care a absolvit masteratul în specialitatea „Traducerea textului literar – limba arabă” (2008–2010, Universitatea din București), se revendică într-o măsură din narațiunile fantastice al căror punct de pornire este analiza limitelor noastre de percepție și înțelegere, pe de alta, din literatura universului concentraționar. Mitul labirintului, spațiul care se multiplică fără finalitate, parcurgerea unui traseu care nu duce nicăieri, ridicolul lipsei de comprehensiune, devenită aproape sufocantă, confuzia de persoane sunt elementele de construcție ale romanului. Autorul indică de la bun început cheia în care trebuie citită „aventura” neagră a personajului său, o aventură fără voie în care observația fină, reacția psihologică în fața neprevăzutului, repetarea mecanică și totala confuzie între planul real și cel subconștient sunt predominante. Într-o veche poveste arabă, un prinț îndrăgostit de o femeie din popor îi dăruiește, după căsătorie, un palat fastuos care are 40 de camere. Într-una singură femeii îi este interzis să intre. Motivul interdicției, cunoscut din basme, se combină neconvențional cu cel al labirintului. Femeia sparge cu barosul ușa camerei interzise și constată că de fapt e un lanț întreg de încăperi. O voce, care poate fi a diavolului, o avertizează să renunțe pentru că nu va mai putea ieși ușor dacă va contiuna să străbată aceste camere. Într-o variantă a poveștii, ușa camerei interzise nici măcar nu e încuiată. Simbolic, această capcană a spațiului multiplicat, a obstacolelor imposibil de prevăzut, trimite la nesiguranța de sine, care odată inoculată prin diverse procedee psihologice, duce la confuzie și chiar la pierderea identității. Treptat, acceptăm ceea ce alții hotărăsc să suntem, ne multiplicăm în funcție de împrejurări pentru a ajunge să punem în paranteză orice certitudine. Și devenim ceea ce ni se spune că trebuie să devenim. Totul, însă, în situații care, pentru a asigura înaintarea narațiunii, sunt bizare, uneori chiar terifiante.

O analiză a romanului Celelalte camere: Drama identității.

Costin Tuchilă