Program de concerte

festival enescu duminica 8 septembrie 2013 concerte

Programul celei de-a doua duminici din cadrul Festivalului Internațional „George Enescu” începe la ora 11.00, la Sala Mică a Palatului, cu concertul Cvartetului „Minguet” al cărui program este: Gabriel Iranyi – Cvartet de coarde nr. 4 (2012) „…Innenräume, Verwebungen…”; Peter Ruzicka – Cvartetul de coarde cu soprană solo nr. 6 „Erinnerung und vergessen” (2008) – solistă: Sarah Maria Sun; Wolfgang Rihm – Patru studii pentru cvartet cu clarinet (2003) – solist: Jörg Widmann.

pierre yves artaud

Pierre-Yves Artaud

În aceeași serie, „Muzica secolului XXI – Workshop // Enescu și contemporanii săi” la Studioul de Operă şi Multimedia al Universității Naționale de Muzică din București, la ora 14.00, este programat concertul Ansamblului Traiect”, dirijat de Sorin Lerescu, care îl are ca solist pe flautistul Pierre-Yves Artaud. Invitată: Cornelia Petroiu (violă). În program: Tiberiu Olah – „Invocaţii” pentru 5 executanţi, Ede Terényi – „Traiectorie albă” pentru ansamblu, Laura Ana Mânzat – „Rondo neconvenţional” pentru ansamblu (primă audiție absolută), Anatol Vieru – „Feuerwerk” pentru flaut, vibrafon şi vioară, Elena Apostol – „Fairytale” pentru ansamblu, Sorin Lerescu – „Proportions II” pentru flaut şi ansamblu instrumental. Intrarea liberă.

De la ora 17.00, în sala Ateneului Român, va concerta Ansamblul „Profil”. Dirijor: Tiberiu Soare: Programul cuprinde: Adrian Enescu – Cinematic pentru orchestră de cameră, Viorel Munteanu – Invocaţii pentru clarinet solo, Octavian Nemescu – „Nativitas quindeci pour 11 heures de la nuit” (primă audiţie), Doina Rotaru – Centrifuga pentru 7 instrumentişti, Mihai Măniceanu – Crescendo pentru vioară solo, Nicolae Brânduş – Études transcedentales pentru orchestră de cameră.

mihai potcoava ian 1996

Mihai Potcoavă, Ian, 1996

Seria „Mari orchestre ale lumii” este dedicată duminică, 8 septembrie (Sala Mare a Palatului, ora 19.30) Orchestrei Române de Tineret, la pupitrul căreia se va afla dirijorul Lawrence Foster, cu un un program amplu și ambițios: Dan Dediu – Frenesia pentru orchestră op. 84 (2000); Johannes Brahms – Dublul concert pentru vioară, violoncel şi orchestră în la minor, op. 102 – soliști: Pinchas Zuckerman (vioară), Amanda Forsyth (violoncel); Maurice Ravel – Rapsodia spaniolă, Pavană pentru o infantă defunctă, Alborada del Gracioso, Bolero. Concert prezentat de Romelectro Logo.

Al patrulea eveniment din seria „seria „Concertele de la miezul nopții”, la Ateneul Român, de la ora 22.30, propune drama muzicală Alessandro de Händel (pe un libret de Paolo Rolli) în versiunea dirijorului George Petrou, la pupitrul Orchestrei „Armonia Atenea”. Distribuția: Alessandro – Max Emanuel Cenčić, Rossane – Julia Lezhneva, Lisaura – Laura Aikin, Clito – Pavel Kudinov, Tassile – Xavier Sabata, Leonato – Juan Sancho, Cleone – Vasily Khoroshev.

Radio România Cultural și  Radio România Muzical vor transmite concertele de la orele 11.00, 17.00, 19.30 și 22.30.

festivalul enescu septembrie 2013 detalii program interpreti

Apariţia proiectului Orchestra Română de Tineret – spirit enescian şi tradiţie europeană (2008), a pornit din necesitatea racordării tinerei generaţii de muzicieni români la exigenţele şi aspiraţiile artistice europene. Acest lucru s-a putut realiza prin iniţiativa lăudabilă şi plină de entuziasm a doi dintre marii noştri artişti, violoncelistul Marin Cazacu şi dirijorul Cristian Mandeal, cu sprijinul Fundaţiei „Prietenii muzicii – Serafim Antropov” şi „Lanto Communication”.

Ansamblul, devenit un nume şi un personaj colectiv în viaţa muzicalã româneascã şi europeană, reunind artişti selectaţi dintre cei mai valoroşi din întreaga ţară, a cunoscut o evoluţie fulminantă prin apariţii în concerte de succes, pe scena Ateneului Român, a Radiodifuziunii Române şi a Sălii Palatului, la aceasta din urmă, prin participarea în cadrul Festivalului Internaţional „George Enescu”, ediţia 2011, precum şi în deschiderea primei ediţii a Festivalului Internaţional „Sergiu Celibidache”. De asemenea a concertat la: Palais de Behague din Paris, Auditorium CMD din Strasbourg, Auditorium Santa Cecilia din Roma, în cadrul Festivalul Internaţional de la Ravello şi poate cel mai important, prestigiosul Festival Internaţional „Young Euro Classic” de la Berlin – ediţia 2012.

Ca o recunoaştere a meritelor artistice deosebite, dovedite în scurta sa perioadă de activitate, în anul 2011, Orchestra Română de Tineret a devenit membru al Federaţiei Europene a Orchestrelor Naţionale de Tineret – EFNYO.

lawrence foster

Lawrence Foster

Lawrence Foster a dirijat pe scene renumite din întreaga lume. Este considerat un remarcabil ambasador al muzicii lui George Enescu. „Lawrence Foster pare să fi fost pus pe această planetă pentru a dirija muzica lui Enescu”, scria prestigiosul cotidian „The Telegraph”.

Lawrence Foster a fost Director Artistic al Festivalului Internațional „George Enescu” la ediția din 1998, iar în anul 2003 a fost decorat de statul român pentru contribuția adusă muzicii românești. Colaborează cu artişti și orchestre faimoase, inclusiv orchestre de tineret și dirijează atât muzică de operă, cât și muzică simfonică.

Pentru Lawrence Foster, stagiunea 2009–2010 a marcat începutul mandatului său ca director muzical al Orchestrei Operei Naționale din Montpellier, dar și cea de a opta stagiune ca director artistic şi dirijor principal al Orchestrei Gulbenkian din Lisabona.

Lawrence Foster a lucrat cu un număr mare de orchestre de tineret. În vara anului 2004 a adus Orchestra de Tineret Australiană la BBC Proms şi Concertgebouw din Amsterdam, şi a luat orchestra în turneu din nou în iulie 2007. A făcut un turneu de Paşte cu Junge Deutsche Philharmonie în 2009 şi a dirijat Orchestra Academiei la Schleswig-Holstein Musik Festival în august 2009.

Ca dirijor de operă, Lawrence Foster a apărut pe scenele celor mai mari teatre din întreaga lume. Colaborează frecvent cu Hamburgische Staatsoper, dirijând Pélléas et Mélisande în 2008–2009, Freischütz, Carmen, Dama de pică. În primăvara anului 2011 a revenit la Opera din Marsilia pentru o producţie cu Wozzeck, iar apoi a dirijat, în premieră mondială, o nouă operă de René Koering la Opera din Monte Carlo.

Cu Orchestra Gulbenkian, Lawrence Foster prezintă la Lisabona cel puţin o operă în concert pe stagiune. Ca director muzical al Orchestrei Operei Nationale Montpellier a dirijat producţiile Die Zauberflöte în toamna anului 2009 şi Otello în primăvara anului 2010.

Născut în 1941 în Los Angeles, cu părinţi români, Lawrence Foster este un remarcabil interpret al muzicii lui George Enescu, fiind Director Artistic al Festivalului „George Enescu” în ediţia din 1998. Cea mai recentă înregistrare a lui Enescu: orchestraţie proprie a Octetului pentru coarde cu Orchestre Philharmonique de Monte Carlo pentru EMI, a fost lansată în primăvara anului 2009.

În ianuarie 2003 Lawrence Foster a fost decorat de preşedintele român pentru contribuția adusă muzicii româneşti.

george petrou

George Petrou

George Petrou s-a îndreptat spre dirijat după o carieră de pianist concertist, de-a lungul căreia a apărut pe scena multor mari săli de concerte din lume și a fost invitat special al marilor radiouri europene precum BBC 3, SDR, Deutschland Radio, Radio Swiss-Romand, Radio Cehia.

Ca dirijor, s-a axat pe un repertoriu de muzică barocă, clasică și romantică, fiind adeptul unei interpretări documentate istoric. Printre concertele lui recente se numără o nouă producție cu Farnace de Vivaldi la Opéra National du Rhin, cu Max Emanuel Cenčić și Vivica Genaux, un turneu european alături de Max Emanuel Cenčić (inclusiv la festivalurile de la Versailles și Innsbruck) și un turneu european cu Alessandro de Handel.

Recent a dirijat Alcesta la Oper Leipzig, Phaëton de Lully și Il Tigrane de A. Scarlatti la Saarlaendisches Staatstheater, prima reluare a operei Il trionfo di Clelia de Gluck la Megaron din Atena, Bărbierul din Sevilla de Rossin, la Opera Națională a Greciei, Semele de Händel la Staatstheater Bern, Ifigenia în Aulida de Gluck la noua sală de concerte a Fundației Onassis din Atena. De asemenea, Petrou, care a lucrat cu ansambluri instrumentale de muzică veche și orchestre simfonice, este prim-dirijor al Orchestrei Armonia Atenea, alături de care a susținut o serie de concerte de muzică modernă la Megaron în Atena și o serie de concerte cu instrumente vechi la Centrul Cultural Onassis, dar și turnee internaționale și înregistrări cu casele de discuri DECCA și MDG.

A colaborat ca solist cu orchestre de renume ca Orchestra Philharmonia Orchestra, Orchestre National du Capitolle de Toulouse, Orchestra Ceaikovski din Moscova și a lucrat cu dirijori faimoși, precum Michelle Plasson și Vladimir Fedoseyef. Înregistrările operelor Oreste, Ariana în Creta, Alessandro Severo, Tamerlano și Giulio Cesare de Händel, la casa de discuri germană MDG, au fost recompensate cu premiul Choc din partea „Le Monde de la Musique”, alegerea editorului Gramophone, Diapason 5, CD-ul săptămânii din „Sunday Times”, înregistrarea lunii aleasă de editorii Musicweb, Crescendo Bestenliste Platz 1. Tamerlano a primit și prestigiosul ECHO KLASSIC 2008 (cel mai bun disc de operă al anului).

George Petrou a absolvit primul Conservatorul din Atena (pian), şi-a continuat studiile la Colegiul Regal și Academia Regală de Muzică din Londra, cu ajutorul unor burse din partea RAM și a Fundației Onassis, obținând masterate în muzică. Câștigător al mai multor competiții internaționale din Anglia, Italia, Republica Cehă și Japonia, Petrou a primit trofeul Artistul anului în 1998, cât și Premiul pentru cea mai bună înregistrare a anului 2006 (pentru Ariana, în Creta), acordat de Uniunea Criticilor de Muzică și Dramaturgie din Grecia. Tot în 2006 a câștigat premiul Sebetia Ter la Napoli.

Costin Tuchilă

liber-sa-spun-radio-3-net-parteneri-media-festival-george-enescu35

Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret: Centenar Sergiu Celibidache

Cea de-a treia Stagiune Camerală „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”, desfășurată sub egida Bibliotecii Metropolitane București, se va încheia luni, 25 iunie 2012, la ora 17.00, cu o un medalion dedicat dirijorului Sergiu Celibidache. Centenar Sergiu Celibidache este titlul sub care muzicieni care au cântat în compania sa și critici muzicali îl vor evoca pe marele dirijor născut în 28 iunie 1912. Participă: Dan Cavassi, Andrei Dorobanțu, Nicolae Licareț, Costin Tuchilă. Manifestarea programată în Sala „Mircea Eliade” a Bibliotecii Metropolitane București (str. Tache Ionescu nr. 4, lângă Piața Amzei) se va încheia cu un Recital Aurelian-Octav Popa (clarinet). În program, piese de Rameau, Debussy, Enescu (adaptare de Aurelian-Octav Popa). În cadrul serii care îi este dedicate vor putea fi ascultate și vizionate înregistrări de referință cu Sergiu Celibidache. Intrarea este liberă.

Director artistic al Stagiunii Camerale „Luni la ora 5 – După-amiaza unui interpret”: dr. Mirela Zafiri.

Sergiu Celibidache (28 iunie 1912, Roman, România–14 august 1996, La Neuville-sur-Essonne, Franța)

„Cândva, la un moment dat, acest om a devenit mit. Înainte de asta, însă, fusese o legendă.” ( Mario Gerteis).

„A fost iubit, admirat, temut, iar acum va fi cu siguranță și divinizat.” (Steen Christian Steensen).

„Un tip de dirijor ca Celibidache nu va mai exista niciodată.” (Roland de Beer).

„De unde vine această priză electrizantă pe care Celibidache o exercită asupra muzicienilor şi melomanilor şi care pare să fie adevărată magie sau miracol? Printr-o amănunţită analiză şi o concentrată observaţie, înlăturând tot ceea ce ar părea de domeniul supranaturalului, se pot scoate la iveală toate însuşirile care dau acel caracter neobişnuit valorii indiscutabile a acestui mare artist. Înzestrat de la natură cu toată generozitatea şi stăpânit de o pasiune mistuitoare pentru muzică, valoarea sa extraordinară este fructul unei munci fără odihnă, al unui studiu ştiinţific şi vast al tuturor disciplinelor muzicii pe care le stăpâneşte la cel mai înalt nivel şi în cele mai intime amănunte, al unei fantezii de o bogăţie rară, al unei culturi academice. Doctor în filozofie şi în matematici, interpretările sale sunt construite numai pe temeiul unei logici inebranlabile, iar fantezia aceea, despre care vorbeam mai sus, se împrospătează printr-un proces continuu de rafinare şi sublimare, hrănindu-se din universalitatea cunoştinţelor sale nu numai din domeniul artelor – muzică, literatură, teatru, plastică – ci din toate ramurile activităţii umane, dar mai ales trăgându-şi seva din izvorul nesecat al unei bogate vieţi interioare. Tot din acestea trebuie desprinsă şi taina faptului că Celibidache nu se repetă niciodată. Compozitor el însuşi, acest magistral interpret se apleacă plin de umilinţă asupra operei ce intră în repertoriul său, caută să pătrundă cu truda unui studiu meticulos şi cât mai complet în intimitatea limbajului creatorului respectiv şi, reuşind să se substituie acestuia, îi cântă lucrarea cât mai aproape de ceea ce putea fi idealul de interpretare, aşa cum i-a sunat compozitorului atunci când şi-a scris opera. Ca să ajungă aici, el caută să intre în universul compozitorului, în concepţia lui de viaţă, în epoca lui, în idealurile, preocupările şi problemele acelei epoci, în aşa fel încât să poată traduce opera compozitorului prin prisma epocii lui şi nu prin prisma epocii, mentalităţii şi stilului nostru actual de viaţă.” (Costache Popa).

„Gesturile dirijorului sculptează în spaţiu o sinteză geometrică şi predomină volumul, relevat nouă prin statornicia nuanţei alese şi precizia structurii perioadelor. El îşi afirmă voinţa cu o autoritate severă, mâna stângă tăind în aer împlinirea şi dezlegarea expresiei. Pare a fi calm în mişcări, bagheta lui vibrează tot atât de subtil ca vibrato-ul viorilor, obligate de el la un tremur mai strâns decât cel obişnuit, ce naşte o palpitaţie emoţională în diminuendo, topit infinitezimal, încât se percepe ca umbra umbrei unei vibraţii. Dar când porneşte un crescendo, atunci tot trupul se îndoaie ca un copac răscolit de furtună. Modulează în cercuri mari avântul, dar nici o clipă nu-i îngăduie să depăşească armonia echilibrului cerebral. El aşează muzica în zona spiritului şi o priveşte epurată de tot balastul inutilităţilor omeneşti. De aceea poate să exprime esenţialul!” (Cella Delavrancea).

„S-a spus (nu fără temei) că muzica adevărată trebuie ascultată doar cu inima. În cazul lui Sergiu Celibidache dictonul rezistă pe deplin confruntării cu realitatea. Mai mult decât atât: emoţia creată de universul sonor este sporită la Celibidache de trăirea totală a partiturii, care i se citeşte pe faţă. […] Celibidache trebuie văzut, nu doar ascultat, şi mai ales trebuie văzut de aproape, mai ales din faţă, pe întregul parcurs al desfăşurării discursului muzical. Ai zice că mâna dirijorului, gesturile de pronunţată expresivitate vin să servească, în primul rând, acea privire caracteristică, plină de forţă, ce domină şi subjugă instrumentiştii. Este un privilegiu să retrăieşti fiecare pagină muzicală în ambianţa acestui mare maestru al baghetei, capabil să comunice emoţia artistică la tensiuni dintre cele mai înalte. Şi este, în sfârşit, pilduitor să-l urmăreşti pe Sergiu Celibidache la repetiţii pentru a pătrunde în extrema complexitate a actului creator, în munca epuizantă a aspiraţiei spre perfecţiune, în dăruirea totală dedicată tălmăcirii capodoperelor. Numai aşa vom înţelege «secretul» acelor concerte de referinţă artistică pe care Sergiu Celibidache le oferă auditorilor. Numai aşa vom cunoaşte preţul marilor eforturi ale membrilor orchestrei, permanent solicitaţi de dirijor până la limita posibilităţilor fizice şi psihice. Iar publicul românesc dovedeşte că a înţeles pe deplin această înaltă lecţie de artă, asaltând, pur şi simplu, porţile Ateneului pentru a putea asista la repetiţii, pentru a fi martor la acel veritabil laborator de creaţie. Îmbucurător este şi faptul că, în primele rânduri, am remarcat un foarte mare număr de tineri, studenţi la Conservator sau la alte facultăţi, elevi etc. Fără îndoială că pentru ei, exemplul maestrului se poate transforma într-o experienţă unică, greu de uitat şi menită apoi să marcheze întreg drumul evoluţiei lor. Vor fi învăţat de aici că orice izbândă artistică, orice înfăptuire de preţ se atinge numai cu o muncă perseverentă, fără menajamente. Că în spatele interpretării strălucitoare, aparent fără nici un efort, dintr-un concert, se ascunde un imens sacrificiu, strădanii adesea greu de închipuit.” (Viorel Cosma).

Sergiu Celibidache „nu poate relata nimănui ce face, pentru că muzica, pentru el, este o succesiune de momente prezente, aidoma oricărei rostiri esenţiale, irepetabile în datele ei fundamentale. Un dirijor care urcat la pupitrul orchestral, se adânceşte în sine până la a se confunda cu universul din care izvorăşte spre noi pe căile iluminate ale harului divin.” (Corneliu Antim).

 

 Richard Strauss, Poemul simfonic „Till Eulenspiegel” – fragment de repetiție cu Sergiu Celibidache, Orchestra Simfonică Radio din Stuttgart

P. I. Ceaikovski, Simfonia nr. 5 în mi minor, partea a IV-a, Andante maestoso – Allegro vivace, Filarmonica din München, dirijor: Sergiu Celibidache. Herculessaal, München, 1983

J. Brahms, Simfonia a III-a în Fa major, partea a III-a, Poco allegretto, Filarmonica din München, 1985

M. Ravel, Bolero, Filarmonica din München, Japonia, 1994

Act final în Festivalul „George Enescu”

Festivalul Internațional „George Enescu” se încheie astăzi, duminică 25 septembrie, cînd sunt programate două recitaluri în seria „Muzica secolului XXI / Enescu și contemporanii săi” și al doilea concert al Orchestrei Naționale a Franței.

La Sala Mică a Palatului (ora 11.00), un program de trio-uri interpretat de Itamar Golan (pian), Ilia Gringolts (vioară), Gary Hoffman (violoncel):  Trio în la minor de Enescu, Trio nr. 2 în mi minor, op. 67 de Şostakovici și Trio în Si major, op. 8 de Brahms.

Programul zilei va continua la Ateneul Român, la ora 17.00, cu un recital al formației Trio „Contraste” (Ionuț Bogdan Ștefănescu – flaut, Sorin Petrescu – pian, Doru Roman – percuție): Livia Teodorescu-Ciocănea, Endeavour Bells II; Horia Şurianu, Dialogues Croisés; Bernard Cavanna, piesă în primă audiţie; Miklós Maros, Evoe (primă audiţie absolută); Laura Manolache, Irizări; Lucian Meţianu, Attracteur Etrange; Violeta Dinescu, Bindfaden (primă audiţie absolută); Kamran Ince, Escape.

La Sala Palatului, la ora 19.30, Orchestra Națională a Franței și dirijorul Danielle Gatti își vor începe programul cu Uvertura tragică în re minor, op. 81, de Brahms, urmată de Simfonia concertantă în si minor pentru violoncel şi orchestră, op. 8 de George Enescu (solistă: Han-Na Chang), Iberia de Debussy și Bolero de Ravel.

Costin Tuchilă

Programul transmisiilor radio în direct, 25 septembrie:

Radio România Muzical, Radio România Muzical