Prima ediție a taberei „Matrice culturală şi spirituală românească” de la Tismana

MATRICE CULTURALA LA TISMANA AFIS

În  perioada  27 august–2 septembrie 2016, se va desfășura ultima serie a taberei Matrice culturală şi spirituală românească, aflată la prima ediție, urmând să aibă loc la Mănăstirea Tismana, în județul Gorj. Programul cuprinde o serie de conferințe susținute de prof. univ. dr. Nicu Panea şi de preot conf. univ. dr. Picu-Nelu Ocoleanu, pe teme de cultură și spiritualitate. Continuă lectura „Prima ediție a taberei „Matrice culturală şi spirituală românească” de la Tismana”

Noi apariții editoriale: trei volume în limba franceză și „Romanian Book Review”, nr. 5

victor brauner Preludiu la o civilizatie

Victor Brauner, Preludiu la o civilizație

eveniment liber sa spunLa Editura Institutului Cultural Român au apărut volumele Avant-gardes et modernités – Brancusi, Duchamp, Brauner, Voronca, Tzara & comp de Cristian Robert Velescu, La Roumanie vue par les Français d’autrefois și Les revues littéraires de l’exil roumain. LUCEAFĂRUL. Paris (1948–1949) de Mihaela Albu, Dan Anghelescu. De asemenea, Institutul Cultural Român a editat cel de-al cincilea număr al revistei „Romanian Book Review”(nr. 5/ 2013), care poate fi citit și online.

Publicația lunară Romanian Book Review, editată în limba engleză de Institutul Cultural Român, are drept scop popularizarea aparițiilor de toate genurile de pe piața editorială românească, adresându-se publicului din străinătate, ca și potențialilor editori și traducători de volume în alte țări. Revista apare lunar în 12 pagini full color și se difuzează gratuit prin rețeaua Institutului Cultural Român din străinătate.

avant gardes et modernites

Avant-gardes et modernités – Brancusi, Duchamp, Brauner, Voronca, Tzara & comp

Autor: Cristian-Robert Velescu

Colecția „Argumente”

Reputatul critic şi istoric de artă, prof. Cristian Robert Velescu, ne propune un studiu bine documentat despre modul în care, în perioada interbelică, cele două realităţi istorice şi spirituale – avangarda şi modernitatea – s-au manifestat atât în spaţiul occidental , cât şi în cel românesc. Analizând creaţia unor mari artişti români şi francezi – Brâncuşi, Marcel Duchamp, Victor Brauner , Ilarie Voronca, Tristan Tzara, Marcel Iancu şi alţii – care au făcut posibilă naşterea acelor tendinţe novatoare în artă – dadaismul, futurismul, constructivismul etc – autorul schiţează profilul spiritual al unei epoci în care cultura română şi cea occidentală au trăit simultan aceste experienţe și în care influenţele s-au manifestat în ambele sensuri…

luceafarul paris revista exil

Les revues littéraires de l’exil roumain. LUCEAFĂRUL. Paris (1948-1949) – une restitution

Autori: Mihaela Albu, Dan Anghelescu

Traducere în limba franceză: Letiția Ilea, Jean Poncet

Prefață de Jean Poncet

Colecția „Biblioteca memoriei”

În anul 1948, la Paris, apărea prima revistă a scriitorilor români din exil. Printre iniţiatori se aflau Mircea Eliade – directorul revistei, Monica Lovinescu, Virgil Ierunca, Vintilă Horia, Alexandru Busuioceanu, Mihail Villara, Emil Cioran ş. a., care-şi asumă rolul de a lupta cu istoria ce le schimbase în mod tragic destinul după instalarea regimului comunist în România. Ei îşi propun să adune în jurul revistei cât mai mulţi scriitori aflaţi dincolo de hotarele ţării, pentru a asigura o continuitate puternicei culturi ce înflorise în România în perioada interbelică.

Autorii îşi propun, cu prezentul volum, o restituire pentru cititorul de astăzi, într-un studiu bine documentat, a acestei publicaţii care, deşi a avut doar două apariţii, trebuie să rămână în istoria literaturii române ca un simbol al rezistenţei româneşti prin cultură.

romania vazuta de francezii de altadata

La Roumanie vue par les Français d’autrefois

Selecție texte și note: Paula Romanescu

Extrase: Paul Desfeuilles, Jacques Lassaigne – Les Français et la Roumanie (Bucarest, 1937)

Colecția „Biblioteca memoriei”

Cum au fost privite Ţările Româneşti şi, ulterior, România modernă de către personalităţile istorice şi culturale ale Franţei, de către literaţii ei sau de simplii călători francezi? Ce imagini româneşti au rămas, de-a lungul timpului, în memoria obiectivă şi afectivă a Franţei? Volumul La Roumanie vue par les Français d’autrefois răspunde acestor întrebări printr-o selecţie de texte – pe cât de amplă, pe atât de inspirat structurată – în care o serie întreagă de observatori francezi, de diverse formaţii şi din diferite epoci, vorbesc despre istoria României, despre cultura, ştiinţa şi economia ei, despre pitorescul locurilor şi al locuitorilor acestei ţări din Răsăritul Europei. Jules Michelet, Edgar Quinet, Paul Morand, Napoleon al III-lea, generalul Berthelot, Pierre Loti, A. Ubicini sau Robert de Flers sunt numai câteva dintre numele celor care, inclusiv prin mărturiile lor, au sprijinit România în efortul său de a se defini şi de a se face recunoscută ca atare. Afirmaţiile lor pot fi regăsite în această antologie alături de însemnările altor – numeroşi – francezi care au inclus România între preocupările lor şi care, prin privirea lor „din afară”, prilejuiesc cititorului de astăzi un foarte util exerciţiu de obiectivare.

Institutul Cultural Român lansează două albume la Bookfest 2013

covoare basarabene

Institutul Cultural Român va fi prezent la Salonul Internațional de Carte Bookfest 2013, organizat în perioada 29 mai–2 iunie la Complexul Expozițional ROMEXPO din București, cu un stand în cadrul căruia vor fi disponibile aparițiile de la Editura ICR, revista „Lettre Internationale” și celelalte publicații ale ICR, precum și informații despre programele derulate de Institut.

Vizitatorii standului (B20, Pavilion C2) vor putea beneficia de o reducere de 30% pentru orice titlu din oferta Editurii ICR.

icr lansare bookfest 2013

Miercuri, 29 mai, la ora 18.00, la standul ICR va fi lansat albumul Corneliu Michăilescu. Călătorie prin imposibilul cotidian. Volumul va fi prezentat de Ruxandra Dreptu, istoric și critic de artă, autoarea lucrării monografice, și de Adrian Silvan Ionescu, istoric și critic de artă, directorul Institutului de Istoria Artei „G. Oprescu”. Artist plastic și scriitor, Corneliu Michăilescu (1898–1965, București) este un exponent important al avangardei românești. „Și-a petrecut tinereţea ca un adevărat rentier, la Florenţa şi Paris, a fost un obişnuit al Jokey Club-ului din Bucureşti şi s-a retras la ţară, la Cernica, unde a sfârşit modest, sub comunism, uitat de lume. A pictat, a scris, a fost un creator.” – Ruxandra Dreptu.

Vineri, 31 mai, de la ora 18, standul ICR va găzdui lansarea albumului Covoare basarabene/Bessarabian Carpets, ediție bilingvă română – engleză, realizată de Varvara Buzilă. Vor vorbi despre lucrare Varvara Buzilă, Eugen Bâzgu, Muzeul Național de romania vazuta de franceziEtnografie și Istorie Naturală, Republica Moldova și Georgeta Roșu, Muzeul Național al Țăranului Român. Autoarea prezintă, într-un studiu documentat, o parte importantă din zestrea culturală a Republicii Moldova – covoarele basarabene, selectate din patrimoniul Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău. Prefaţa albumului este semnată de Petre Guran, concepţia grafică îi aparține lui Romeo Şveţ iar traducerea în limba engleză a fost făcută de Jean Harris și Monica Voiculescu.

Printre noutățile Editurii ICR disponibile la stand se mai numără studiul Avant-gardes et modernités: Brâncuși, Duchamp, Brauner, Voronca, Tzara & comp. de Cristian Velescu și antologia La Roumanie vue par les français d’autrefois, coordonată de Paula Romanescu (www.icr.ro/bucuresti/editura-icr/semnal-editorial-2013/).

Brâncuși – Titulescu, suflete pereche

Brancusi Titulescu

Fundaţia Europeană Titulescu şi Consiliul Judeţean Gorj au onoarea să vă invite la simpozionul Brâncuși – Titulescu, suflete pereche. Simpozionul este prilejuit de lansarea volumului Brâncuși – Titulescu. Evenimentul va avea loc vineri, 15 februarie 2013, la ora 12.00, la Casa Titulescu, Şoseaua Kiseleff, nr. 47, Bucureşti.

Academia Itinerantă Andrei Şerban 2012

Institutul Cultural Român şi ICR New York, în colaborare cu Centrul de Cercetare şi Creaţie Teatrală „Ion Sava” al Teatrului Naţional din Bucureşti şi Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti Mogoşoaia, vor organiza în perioada 8–21 iulie 2012 cea de a patra ediţie a Academiei Itinerante Andrei Şerban, desfășurată anul acesta la Centrul Cultural de la Mogoșoaia.

Academia Itinerantă Andrei Şerban, program-cadru al Institutului Cultural Român, iniţiat de Corina Şuteu şi coordonat de ICR New York, este concepută ca un laborator interdisciplinar de creaţie în jurul personalităţii artistice a regizorului Andrei Şerban, reunind tineri actori, alături de artişti din alte discipline. Cea de-a patra ediţie a Academiei Itinerante va avea loc în acest an în România cu o nouă serie de ateliere-rezidenţă, găzduite de Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti Mogoşoaia şi organizate în colaborare cu Centrul de Cercetare şi Creaţie Teatrală „Ion Sava” al Teatrului Naţional din Bucureşti şi cu sprijinul MARA Society. Atelierele susţinute de regizorul Andrei Şerban vor avea loc între 8 şi 14 iulie, respectiv 15–21 iulie 2012, şi vor reuni peste 60 de actori, regizori, scenografi, coregrafi, dramaturgi şi muzicieni. Atelierele din anii precedenţi au avut ca focus cazul Tanacu (2007), opera lui Brâncuşi (2009) şi Eminescu (2011), iar cel din acest an se va concentra pe Shakespeare şi Caragiale.

 

 

A Lexicon of „Small” Languages in Finnegans Wake, la Editura pentru Literatură Contemporană

Contemporary Literature Press, sub auspiciile Universității din București, în colaborare cu British Council și Institutul Cultural Român anunță publicarea volumului A Lexicon of „Small” Languages in Finnegans Wake, redactat de C. George Săndulescu.

Acest volum este o premieră. Pentru prima oară în istoria studiilor joyceene, el adună la un loc limbile folosite de James Joyce în Finnegans Wake, într-o încercare de a le descifra rostul.

Seria de Lexicoane pe care o publicăm completează noțiunea de intuiție lingvistică a lui N. Chomsky cu o idee nouă: ideea că este vorba, în cazul lui Joyce, de un Dicționar mental poliglot și simultan.

Am publicat până acum Lexicoane care se ocupau de locul limbilor română și germană și al limbilor scandinave în Finnegans Wake. Ne îndreptăm acum atenția către mai bine de douăzeci de limbi, de la franceză la numeroasele limbi slave, toate adunate într-un singur volum. Introducerea la acest volum sugerează cum anume se poate citi o carte scrisă în mai multe limbi deodată. Din acest punct de vedere, Finnegans Wake se apropie de intenția colajelor lui Tristan Tzara. Pe de altă parte, obsesiile literare ale lui Joyce au în ele ceva foarte asemănător cu cele câteva imagini care l-au obsedat pe Brâncuși. Lexicoanele Joyce pe care le publicăm, inclusiv acest Lexicon al limbilor „mici”, aduc studiilor literare o precizie necesară, mai ales atunci când ele se ocupă de texte de maximă dificultate. Pledăm, de asemenea, pentru cercetarea consecințelor retorice ale folosirii simultane a atâtor limbi.

Acest al cincilea volum devine astfel punctul central al seriei. Tocmai de aceea îl dedicăm nepotului lui James Joyce, Stephen, care a împlinit 80 de ani la jumătatea lunii februarie a acestui an. Se știe cât de mult ținea James Joyce la familia lui. Dovadă stau cele două scurte povestiri scrise special pentru nepotul său. Seria noastră de Lexicoane continuă: vor urma limbile romanice și în final chiar limba engleză.

Toată seria de Lexicoane Joyce a fost recenzată de ziaristul și anglistul Sorin Ivan în ziarul „Tribuna Învățământului”, unde prezintă Contemporary Literature Press. Articolul a fost preluat de site-uri culturale, printre care și Liber să spun opera-inedita-de-james-joyce-publicata-de-o-editura-irlandeza. Interesul pentru opera lui James Joyce s-a reaprins în România.

Volumul A Lexicon of „Small” Languages in Finnegans Wake, redactat de C. George Săndulescu s-a lansat oficial miercuri, 7 martie 2012 și poate fi consultat și descărcat la adresa de internet:  http://editura.mttlc.ro/sandulescu-small-languages-fw.html.

Editura pentru Literatură Contemporană vă invită să accesați website-ul www.editura.mttlc.ro. Editura publică lucrări atât în limba engleză cât și în limba română. Pentru sugestii sau comentarii, vă rugăm să vă adresați Editurii, lidiavianu@yahoo.com.

Lidia Vianu

Calendar: Amedeo Modigliani

Ce se ascunde în preferința lui Modigliani, devenită obsesie, pentru chipurile alungite, figuri ovale, deformate desigur în raport cu modelul? De unde această geometrie stranie în portretele sale, proporție de altfel sprijinită de tratarea cromatică? Amedeo Modigliani pare a urmări, ca și El Greco, surprinderea, în orice formă, a liniei verticale, în majoritatea portretelor sale și chiar în nuduri el căutând această stilistică a înălțării, a analizei liniilor care refuză să se așeze în perspectivă. Apropierea de El Greco este, desigur, dincolo de orice filiație stilistică, pentru că italianul născut la Livorno nu are predecesori, cum nu are nici urmași direcți, influența lui fiind destul de vagă asupra lui Picasso sau a altora. El preia de la cubiști decupajul sintetic, geometric, căutarea planurilor mari, renunțând la detalii și tratând forma cu severitate, aproape de abstractizare. Nu pare deloc tulburat de jocul luminii și al umbrei, se exprimă aproape decorativ, împrumută de la fauviști gustul pentru culoarea aprinsă, în acorduri uneori „aspre” iar fascinația constă în reluarea ostentativă a chipului care i se pare ideal. Dacă e să-l găsim, idealul lui de frumusețe, în portret, e suficient de straniu pentru gustul comun. E o expresie mai degrabă neliniștită, un fel de sacrificiu al particularităților geometrice, al individualității, pentru recompunerea în figura ovală, prelungă. Se pictează pe el însuși modificând ușor proporțiile figurii pentru a obține chipul oval (singurul Autoportret, 1919).

Iubita din ultimii ani de viață, Jeanne Hébuterne, are și ea un chip deformat, pe verticală, în tablouri ca și în sculptură. Privind cu atenție fotografia tinerei și nefericitei pictorițe, care s-a sinucis la o zi după moartea lui Modigliani, și, în paralel, cele două portrete cu pălărie, din 1917 și 1918, apoi sculptura pictată care o înfățișează, e ușor de observat distorsiunea chipului, cât și cum modifică artistul liniile reale ale figurii pentru a obține forma dorită, forma care, de fapt, îl obsedează.

Biografia lui Modigliani este aproape la fel de pasionantă ca a lui Van Gogh sau Toulouse-Lautrec. Pasionantă prin intensitatea cu care se pare că a trăit pictorul mort înainte de a împlini 36 de ani, mai puțin prin excese sau stări de deprimare. Modi, cum îi spuneau prietenii, era un personaj pitoresc, nu neapărat boem, precum mulți dintre contemporanii săi. Purta un sacou reiat, fular roșu și pălărie cu boruri largi, era un obișnuit al barurilor din Montmartre, unde se stabilise în 1906. Se născuse la Livorno, în 12 iulie 1884, într-o familie de origine sefardă. Tatăl său era un negustor din Roma, aflat în pragul falimentului. Copilul are o sănătate șubredă, adolescența fiindu-i marcată de sărăcie și boli: o afecțiune pulmonară gravă la 11 ani, tifos la 14 ani, când începe să frecventeze atelierul pictorului Guglielmo Micheli din Livorno. Preferința pentru portret începe să se manifeste chiar la această vârstă. Modigliani va picta aproape în exclusivitate portrete și nuduri – se cunosc doar patru peisaje care îi poartă semnătura, dar stilul său se va cristaliza relativ târziu, în perioada de început, la 22–23 de ani, fiind tributar lui Toulouse-Lautrec, fauviștilor și expresioniștilor. În 1902, Amedeo Modigliani se înscrie la Școala de nuduri (Scuola libera di Nudo) din Florența, condusă de bătrânul maestru Giovanni Fattori, aproape octogenar, plein-airist inspirat de Școala de la Barbizon. Modigliani stă un singur an la școala florentină, mutându-se la Institutul de Arte Frumoase din Veneția.

Din 1906 urmează cursurile Academiei Colarossi din Paris și intră în cercurile avangardiste. Îi cunoaște pe Picasso, Juan Gris, Diego Rivera, André Salmon, Apollinaire, Max Jacob, dar nu e încă un pictor care să atragă atenţia. În martie 1908 expune şase tablouri la Salonul Artiştilor Independenţi. În toamna lui 1909 se mută din Montmartre în vechiul cartier parizian Cité Falguière. Modigliani se împrietenise cu Brâncuși, care îi găsise și atelierul din acest cartier și de la care ia lecții de sculptură. Pictează puțin, în 1911 expunând șapte sculpturi și guașe la expoziția din atelierul pictorului portughez Amadeo de Souza Cardoso. Așa se face că la al zecelea Salon de Toamnă, în 1912, participă ca sculptor cu oarecare notorietate. Practică sculptura și sculptura pictată dar, treptat, pare să fie cuprins de tot mai multe îndoieli. Nu va abandona sculptura, dar se va întoarce la pictură, după ce dobândise o abilitate deosebită în desenarea chipurilor umane. Se întoarce în casa părintească din Livorno, trăiește la limita subzistenței, revine la Paris, unde pictează portrete la comandă, într-o singură ședință. În 1914, negustorul de artă Paul Guillaume îi achiziționează mai multe tablouri. Legătura de dragoste cu poeta Beatrice Hastings durerază doi ani. Poetul polonez Leopold Zborowski devine prietenul și negustorul său de tablouri, îl ajută substanțial și îi pune la dispoziție o cameră din locuința sa. În 1917, polonezul organizează prima expoziție individuală Modigliani la Galeria pariziană Berthe Weill. Din 1917 Modigliani începuse să picteze de preferință nuduri, unele dintre ele expuse printre cele 32 de pânze la Galeria Berthe Weill. Câteva nuduri sunt confiscate de poliție chiar în ziua vernisajului, fiind considerate imorale. Atmosfera creată este complet nefavorabilă pictorului care nu vinde nici un tablou. În nudurile lui Modigliani linia clasică deprinsă din arta italiană se combină cu dorința de stilizare în stilul propriu cunoscut din portrete. Frumusețea carnației cedează în fața tentației de a găsi ritmul liniilor și formelor care compun trupul, de a le da aceeași aspirație spre verticalitate și de a trata culoarea în suprafețe mari, fără apel la multe nuanțe. În bună parte, în aceasta constă originalitatea artistului. Tonurile de ocru care ajung până la portocaliu, în care este pictat trupul, contrastează puternic cu fundalul de obicei în culori puternice, albastru, cărămiziu, negru (Nud culcat, 1917), roșu închis, alb, griuri compacte ca în Nud șezând (1917) ș.a.m.d. O întreagă paletă de stări și trăiri se desprinde din aceste chipuri și atitudini: melancolie, tristețe, plictis, resemnare, somnolență dar și curiozitate, interogație, sentimentul dăruirii, mândrie, reverie poetică sau pur și simplu starea de repaos ori de împăcare cu sine. Modul personal de a trata corpul uman, sinteza volumelor, mișcarea sesizată cu atâta îndemânare și cromatica dominată de ocruri aprinse sunt elementele care conferă o individualitate specială nudurilor lui Modigliani în lunga istorie a temei.

În 1917, la un carnaval, artistul italian o cunoscuse pe tânăra pictoriță Jeanne Hébuterne (n. 6 aprilie 1898), studentă la Académie Colarossi. La Nisa, pictorița naște o fetiță. La sfîșitul lui mai 1919, cei doi se întorc la Paris, în atelierul din Rue de la Grande Chaumière. Din acest an datează o serie lungă de portrete făcute de Modigliani prietenilor săi. Boala pictorului se agravează, este internat la Spitalul Charité. Moare în ziua de 24 ianuarie 1920, diagnosticul fiind inflamația tuberculoasă a meningelor. Într-un moment de neatenție al apropiaților săi, Jeanne se aruncă pe fereastra apartamentului părinților ei, de la etajul 5. Modigliani este înmormântat în 27 ianuarie în Cimitirul Père Lachaise, condus de prietenii săi, cu un fast de care artistul nu se bucurase niciodată într-o viață atât de scurtă.

Costin Tuchilă