Marile serate muzicale ale Bucureştiului

Afis Marile serate muzicale ale Bucurestiului 2016

eveniment liber sa spunAteneul Român și Opera Comică pentru Copii găzduiesc săptămâna aceasta o serie de 9 concerte susținute de nume sonore din 6 ţări: Vladimir Mendelssohn și Horia Văcărescu (Olanda), Takashi Shimizu, Koichiro Kanno, Kana Sugimura şi Tetsuro Miyoshi (Japonia), Gérard Caussé și Florian Murtaza (Franţa), Mario Hossen și Johannes Kropfitsch (Austria), Lilyana Kehayova (Bulgaria), Felicia Filip, Anton Niculescu și Andrei Licareţ (România). Festivalul Internaţional ,,Marile serate muzicale ale Bucureştiului” se află la cea de-a doua ediție, iar conducerea artistică a sa este asigurată de violoncelistul Anton Niculescu, solist concertist ce și-a petrecut o bunã parte a carierei la șefia pupitrului de violoncel din orchestra Scalei din Milano. Continuă lectura „Marile serate muzicale ale Bucureştiului”

Mozart, Bruckner și muzica secolului XX

Două concerte simfonice se află pe afișul bucureștean al Festivalului „George Enescu”, marți 13 septembrie. La ora 17.00, la Ateneul Român ne vom reîntâlni cu dirijorul Lawrence, aflat acum la pupitrul Orchestrei Simfonice Gulbenkian din Lisabona, cu un program cuprins în seria „Muzica secolului XXI / Enescu și contemporanii săi”: 4th of July de Charles Ives, Simfonia nr. 2, „The age of anxiety pentru pian şi orchestră” de Leonard Bernstein (cu participarea pianistei Dana Ciocârlie), Suita nr. 3 în Re major, „Săteasca”, op. 27 de George Enescu, Variaţiuni şi fugă pe o temă de Henry Purcell (Ghidul orchestrei pentru un tânăr), op. 34 de Benjamin Britten.

La Sala Palatului (ora 19.30) continuă concertele din seria „Mari orchestre ale lumii”. Marți și miercuri vom asculta Orchestra Capelei de Stat din Berlin (Staatskapelle Berlin), avându-l ca dirijor și solist pe Daniel Barenboim. În programul de marți: Concertul nr. 24 în do minor pentru pian și orchestră, KV 491 de Mozart și Simfonia nr. 7 în Mi major de Bruckner.

Violoncelistul Adrian Brendel și pianistul Tim Horton continuă turneul în România. După recitaluri la București și Sibiu, marți la ora 19.00, programul celor doi muzicieni va fi prezentat la Cluj, pe scena Academiei de Muzică „Gheorghe Dima”: Sonata pentru violoncel și pian în la minor de Alexander von Zemlinsky, Sonata pentru violoncel (opus postum) și Trei piese op. 11 de Anton Webern, Rapsodia nr. 1 de Béla Bartók și Sonata nr. 1 pentru violoncel şi pian în fa minor, op. 26/1 de George Enescu.

Înființată cu aproape 450 de ani în urmă, Capela de Stat din Berlin (Staatskapelle Berlin) este cea mai veche orchestră berlineză. Numele ei apare pentru prima dată în 1570, orchestra fiind fondată de prințul elector Joachim II de Brandenburg. În secolul al XVIII-lea, orchestra și-a diversificat activitatea odată cu înființarea, în 1742, a Operei de la Curtea Regală. De la mijlocul acestui veac orchestra a fost strâns legată de reprezentațiile de la Staatsoper Unter den Linden dar și din alte teatre lirice berlineze. În timp, numele ei apare în dreptul premierelor multor opere importante. La pupitrul lui Staatskapelle au apărut nume mari, de la Gaspare Spontini, Felix Mendelssohn-Bartholdy, Giacomo Meyerbeer, Felix von Weingartner, Richard Strauss la Erich Kleiber, Wilhelm Furtwängler, Herbert von Karajan, Franz Konwitschny, Otmar Suitner.

Începând din 1992, directorul muzical al orchestrei berlineze este Daniel Barenboim, devenit, în 2000, prin vot, dirijor pe viață al ansamblului.

În ultimele două decenii, Straatskapelle din Berlin a întreprins numeroase turnee de succes în marile centre muzicale europene, în Israel, Japonia, China, America de Nord, America de Sud. Foarte apreciate au fost integrala Simfoniilor și a Concertelor pentru pian ale lui Beethoven la Viena, Paris, London, New York, Tokio; ciclurile de concerte cu simfonii de Schumann, Brahms, Mahler, spectacolele cu opere de Wagner în Japonia (2002), pentru a enumera doar câteva.

Staatskapelle Berlin a fost a fost desemnată „Orchestra anului” în 2000, 2004, 2005, 2006 și 2008 de publicația „Opernwelt”, iar în 2003 a primit „Premiul Furtwängler”. Înregistrările discografice cu integrala Simfoniilor de Beethoven au fost răsplătite cu „Marele Premiu al Discului” (2002) iar versiunea cu Tannhäuser de Wagner a primit un premiu Grammy (2003). Înregistrării live a Simfoniei nr. 9 de Mahler i s-a decernat Premiul Echo. Recent au apărut pe DVD cele cinci Concerte pentru pian și orchestră de Beethoven, cu Daniel Barenboim, solit și dirijor al Staatskapelle Berlin.

Născut în 1942 la Buenos Aires, Daniel Barenboim a susținut primul său recital de pian la vîrsta de 7 ani, în orașul natal. În vara anului 1954, tânărul muzician a urmat cursul de dirijat al lui Igor Markevitch la Salzburg. Cu această ocazie l-a întâlnit pe Wilhelm Furtwängler, care, ascultându-l cântând la pian, a exclamat: „La 11 ani, Barenboim este deja un fenomen!”

În 1952, Daniel Barenboim cântase la Viena și Roma, trei ani mai târziu avea să-și facă debutul pe o scenă pariziană. Era atunci elevul Nadiei Boulanger. În 1957, cânta sub bagheta lui Leopold Stokowski la New York, din acest an făcând numeroase turnee în Europa, SUA, America de Sud, Extremul Orient, Australia. Anul 1964 a marcat primele sale înregistrări discografice, cu un repertoriu care cuprinde integralele Sonatelor de Beethoven și Mozart, concerte de Mozart (solist și dirijor), concerte de Beethoven interpretate sub bagheta lui Otto Klemperer, concertele de Brahms și Bartók, cu Sir John Barbirolli și, respectiv, Pierre Boulez – sau în calitate de dirijor, acompaniindu-l pe Arthur Rubinstein.

După 1964 Daniel Barenboim s-a dedicat mai ales dirijatului. Timp de zece ani, din 1965, a fost dirijorul Orchestrei de Cameră Engleze. După debutul la pupitrul Orchestrei Philarmonia din Londra, în 1967, a fost invitat de cele mai importante ansambluri simfonice din Europa și SUA. În perioada 1975–1989, Daniel Barenboim a fost director muzical al Orchestrei din Paris, calitate în acre a promovat mai ales lucrări contemporane, semnate de Lutoslawski, Berio, Boulez, Henze, Dutilleux, Takemitsu ș.a.

În 1973 a dirijat Don Giovanni de Mozart la Festivalul de la Edinburgh, în 1981 a fost invitat pentru prima dată să dirijeze la Festivalul de la Bayreuth, unde a revenit constant timp de 18 ani, în spectacole cu Tristan și Isolda, Tetralogia, Parsifal și Maeștrii cântăreți din Nürnberg.

În 1991 i-a urmat lui Georg Solti ca director muzical al Orchestrei Simfonice din Chicago, iar în 1992 a devenit diector general muzical și director artistic al  Operei Germane de Stat din Berlin.

În 1962, Fundaţia Calouste Gulbenkian a decis să instituie un grup orchestral permanent, format iniţial numai din doisprezece membri (orchestră de coarde și bas continuo) și purtând numele „Gulbenkian Chamber Orchestra”. Treptat, Orchestra Gulbenkian din Lisabona (cunoscută astfel din 1971) a ajuns la 66 de membri permanenţi, numărul putând fi extins în funcţie de programele prezentate. Această structură permite ansamblului să abordeze un repertoriu cuprinzător din perioada clasică, o parte semnificativă a literaturii orchestrale a secolului al XIX-lea dar și lucrări din secolul al XX-lea. Orchestra are stagiune permanentă în Sala Auditorium a Fundaţiei Gulbenkian din Lisabona și o bogată activitate internaţională: turnee în Europa, Asia, Africa şi America. Din stagiunea 2002–2003, apreciatul muzician Lawrence Foster a devenit directorul artistic al orchestrei și dirijor titular.

Pentru Lawrence Foster, stagiunea 2009–2010 a marcat începutul mandatului său ca director muzical al Orchestrei Operei Naționale din Montpellier, dar și a opta stagiune la conducerea Orchestrei Gulbenkian din Lisabona. În cariera sa a apărut la pupitrul unor mari orchestre europene și americane, dar a lucrat mult și cu orchestre de tineret, având un har pedagogic aparte. Ca dirijor de operă, Lawrence Foster a apărut pe scenele celor mai mari teatre din întreaga lume. A colaborat frecvent cu  Opera de Stat din Hamburg, dirijând recent Pelléas et Mélisande de Debussy, Freischütz de Weber, Carmen de Biyet şi și Dama de pică de Ceaikovski. La Opera din Marsilia a dirijat o producţie cu Wozzeck de Alban Berg. Cu Orchestra Gulbenkian, Lawrence Foster prezintă la Lisabona cel puţin o operă în concert pe stagiune (în 2010, Ariadna la Naxos de Richard Strauss). La Opera Națională din Montpellier a dirijat spectacole cu Flautul fermecat de Mozart (2009) şi Otello de Verdi (2010).

Născut în 1941 în Los Angeles, din părinţi români, Lawrence Foster este un remarcabil interpret al muzicii lui George Enescu, de la creația simfonică la opera Oedipe. A fost directorul artistic al Festivalului „George Enescu” (ediţiile 1998, 2001). Cea mai recentă înregistrare a sa cu muzică de Enescu este Octetul de coarde (în orchestraţie proprie) cu Orchestra Filarmonică din Monte Carlo, la Casa EMI (2009).

Costin Tuchilă

Programul transmisiilor radio în direct, 13 septembrie:

Radio România Muzical, Radio România Cultural