Burtă

portrete de pusa roth schita

portrete rubrica liber sa spunNu nu este vorba despre burta omului, sacul în care punem zi de zi fel de fel de combinaţii culinare, ci despre un personaj interesant din lumea satului. Burtă are acum spre cincizeci de ani şi este un bun meseriaş, electrician de mare clasă – aşa spun cei din sat care l-au chemat să le facă instalaţiile – dar Burtă nu face mare tapaj din asta, fiindcă e un personaj trist. Îl cunosc de multă vreme şi m-a uimit că bea din ce în ce mai mult. Zilele astea l-am văzut şi era trist şi preocupat de cine ştie ce problemă. De dimineaţă a trecut pe partea dreaptă a străzii, era treaz, iar la prânz a schimbat trotuarul, beat fiind. Beţia este o boală, aş zice eu, fiindcă distruge destine de cele mai multe ori, şi l-aş aminti doar pe Burtă. Acum 15 ani, umbla cu cămăşi albe, era mai vânjos şi juca alba-neagra, dispreţuindu-i pe cei din jurul său, care intuiau că le este superior. Burtă, la tinereţe, avea succes la femei, dar el nu alegea, ci se lăsa sedus de cea care era mai aproape, indiferent de vârsta acesteia. Sigur, a primit bătaie de la familiile sus-numitelor, pentru că Burtă nu era un om serios, nici măcar pentru o relaţie trecătoare. Încet-încet lumea lui s-a făcut din ce în ce mai mică şi acum nu mai are decât foarte puţini prieteni. Acum umblă cu haine mai ponosite, dar curate încă şi merge prin sat uitându-se fix undeva, în lumea lui, cu sticla în mână, legănând-o uşor. Burtă are trăsături aspre, iar fratele lui, o frumuseţe de om, a avut un accident, a fost lovit la cap, și după aceasta şi-a schimbat comportamentul purtând haine de femeie. Nu bea, dar ca şi fratele lui trece dintr-o parte în alta a satului fără să aibă vreo treabă importantă. Mama lor, o femeie frumoasă şi vrednică, n-a suportat acestă realitate şi cred că a murit de inimă rea. Doi băieţi, unul beţiv notoriu, celălalt care se crede femeie. Aş fi vrut să mai stau de vorbă cu Burtă, dar acum se uită pieziş la oricine vrea să-l întrebe ceva, se opreşte, ascultă şi pleacă. Tare mă tem că Burtă a încetat să mai aibe dialog cu el însuşi, pentru că dialogul provoacă, dialogul îţi poate schimba traiectoria. Acesta e Burtă, un învins de viaţă, de viciu, de el însuşi. Paradoxal, Burtă nu are burtă.

Pușa Roth

Fiziologia gustului: Gura omului e iad, cât să-i dai, tot zice „ad”

Doamnelor şi domnilor, bine v-am găsit, deşi afară numai de bine nu putem vorbi. Cu zăpezi cât casa, cu vânt și geruri, iarna a bătut furios la uşă, dar noi tot despre mâncare vorbim sau, mai bine zis, despre istoria artei culinare pe aici şi pe oriunde. Anton Pann, mare meşter la vorbă şi cântec, n-a putut să nu se oprească la această zonă sensibilă, intitulându-şi poezia Despre mâncare. Cu voia dvs., o reamintim că să luăm aminte, dar să ne mai şi descreţim frunţile:

„Omul trăieşte cu ce bagă în gură,

Pântecele omului n-are fereastră ca să i se vază ce a mâncat.

Pâine cu sare e gata mâncare.

Dintr-o ridiche patru feluri de mâcări se face: rasă şi nerasă, cute şi felii.

Cine caută gurii i să dezgoleşte turii.

Cine mănâcă puţin mănâncă de mai multe ori.

Omul nu trăieşte să mănânce, ci mănâncă să trăiască.

         De aceea

Mâncarea de dimineaţă lasă-o pentru seară.

         Şi

Lucrul de seară nu-l lăsa pentru dimineaţă.

Gura omului e iad, cât să-i dai, tot zice „ad”.

Astăzi să mănânci cât un bou, mâine ceri să mănânci cât doi.

         Însă

Şi un nebun mănâncă nouă pâini, dar e mai nebun cine i le dă.

Orce lucru când e mai puţin să pare mai cu gust.

Găina când se vede în grămadă, râcâie cu picioarele.

Păduchele când se satură iese în frunte.

         Iar

Flămândul codri visează şi vrabia mei.

Posteşte robul lui Dumnezeu, dacă nu găseşte tot mereu.

         Că

Cine poate oase roade, cine nu, nici carne moale.

Cine are bea şi mănâncă, cine nu, stă şi să uită.

Omul care este harnic totdauna are praznic.

Iar nevoiaşul şi prostul şi în ziua de Paşti postul.

        Că

Astăzi când are parale mănâncă zaharicale.

        Şi

Când se caută mâine, n-are cu ce să-şi ia pâine.

Azi are, satură zece, şi mâine flămând petrece.

       De aceea

Gândeşte de astăzi şi pentru mâine.

De ai venituri mititele, mai opreşte din măsele.”

Ce mai, o adevărată istorie despre cumpătare, despre risipa de mâncare, despre viaţa noastră cea de toate zile. Cu bine şi cu bucurie.

Pușa Roth