Plácido Domingo din nou la Royal Opera House, Covent Garden, Marea Britanie

Placido Domingo - I Due Foscari covent garden

cronica muzicala liber sa spunUn eveniment deosebit a avut loc la Royal Opera House în perioada 14 octombrie–2 noiembrie 2014: reîntoarcerea lui Plácido Domingo într-un rol major de bariton, cântat în premieră de către marele artist pentru publicul londonez: Francesco Foscari din opera I Due Foscari de Verdi.

Binecunoscuta operă a fost scrisă de Verdi pe un libert de Francesco Maria Piave dupăeveniment liber sa spun piesa lui Byron, Cei Doi Foscari (The Two Foscari). Acțiunea preia o secvență din istoria Veneției anului 1457.

Ca o mare iubitoare de operă, gândul ca voi merge la acest spectacol mi-a creat un sentiment de confort și bucurie. Chiar și așa însă, trebuie să recunosc că așteptările mi-au fost mult depășite.

i due foscari verdi placido domingo

Plácido Domingo în spectacolul I Due Foscari, Covent Garden

Plácido Domingo, la cei 73 de ani ai săi, este încă foarte activ pe marile scene de operă ale lumii. Pe întreaga perioadă el a cântat într-un număr de șapte spectacole un rol de bariton dramatic dificil, care cere și un efort scenic deosebit. Am savurat căldura registrului grav al vocii sale, întreaga sa interpretare precum și inteligența cântului său. Nu sunt mulți cântăreți care au o carieră atât de longevivă și pe care aș pune-o în primul rând pe seama măiestriei și inteligenței sale artistice. Comentariile din presă și social media susțin că el este și unul dintre cântăreții care „știe cel mai bine cum se moare pe scenă”.

Maria Agresta

Maria Agresta

Celelalte roluri principale au fost interpretate de doi cântăreți italieni, soprana Maria Agresta, care a debutat la Royal Opera House în această serie intepretând rolul Lucreziei Contarini și tenorul Francesco Meli în rolul lui Jacopo Foscari. Ei au fost parteneri pe măsură încântând publicul deosebit de pretențios al faimosului teatru londonez cu vocile lor expresive, voci lirice verdiene cu pianissime calde dar și cu interpretările lor pline de pasiune în același timp.

Nu în ultimul rând aș dori să menționez orchestra teatrului și corul conduse de Renato Balsadonna, care s-au ridicat la înălțimea celorlalți artiști.

placido domingo adriana benett

De fiecare dată când asist la un spectacol la Royal Opera House astept cu mare interes să văd și montarea scenică, la care mă aștept să fie făcută cu abundență de idei și fantezie și, aș mai adăuga, cu o susținere financiară majoră. Devine un adevărat efort să încerci să cuprinzi tot ceea ce se întâmplă pe scenă cu nesațul celui care nu dorește să piardă nimic: mișcările scenice de ansamblu, decorurile care se mișcă în toate direcțiile și fundalul intermitent în cazul acestui spectacol care ne face să nu uităm că totul se întâmplă la Veneția.

Nu aș putea spune că a fost un moment sau poate un cântăreț care a fost mai prejos decât altul. Tot spectacolul a fost unitar și fascinant.

Spectacolul a fost o coproductie cu Opera din Los Angeles, Palau de les Arts Reina Sofia din Valencia și Theather an der Wien.

Adriana Velincov-Bennett

Corespondență de la Londra, 8 noiembrie 2014

Byron și Grimus, primele trupe din România prezente la Festivalul Saarang din India

saarang festival

eveniment liber sa spunTrupele Byron și Grimus vor fi prezente la ediția din acest an a Festivalului Saarang din India. Participarea celor două formații – primele trupe din România prezente la acest festival – este sprijinită de Institutul Cultural Român. Byron va concerta pe 9 ianuarie, în cadrul secțiunii World Fest, alături de trupe din Germania, Irlanda, Franța, Spania, Singapore și Indonezia, iar Grimus va cânta pe 11 ianuarie, în cadrul secțiunii Rock Show, în deschiderea concertului susținut de formația britanică Architects.

Denumit inițial Mardi Gras (din 1996 Saarang), festivalul, un eveniment social și cultural de amploare, este organizat de la jumătatea anilor ’70 de Indian Institute of Technology Madras la Chennai (statul Tamil Nadu). Ediția din 2014 a festivalului se desfășoară în perioada 8-12 ianuarie. Este așteptat un public de peste 50.000 de persoane.

byron

Trupa Byron

Byron este o trupă de rock alternativ lansată în 2006. Discografia sa cuprinde albumele Forbidden Drama (2007), Acoustic Drama (2008), A Kind Of Alchemy (2009), Perfect (2011). A colaborat de-a lungul timpului cu artiști importanți, precum Nicu Alifantis, Ioana Mântulescu, Alexandru Andrieș, Cristian Soleanu, Alexandru Tocilescu, Nae Caranfil și mulți altii. Componența actuală: Dan Byron – voce, chitară, flaut; 6fingers – clape, chitară, voce; Laszlo Demeter – bas; Dan Georgescu – tobe.

grymmus foto

Trupa Grimus

Grimus, formată din Bogdan Mezofi (vocal), Valentin Rauca (chitară), Cristian Csapo (chitară), Lehel Kiss (clape), Titus Vadan (bass) și Tamas Adorjani (baterie) a fost prezentă în ultimii ani la numeroase festivaluri internaționale. După ce în vara lui 2012 au participat la Sziget Festival (Ungaria), EXIT Festival (Serbia), Rock for People (Cehia) si B’estfest, 2013 a început pentru clujeni cu o prestație la Eurosonic și a continuat cu Arezzo Wave Festival (Italia) si Waves Vienna Festival (Austria). Discografie: Demo (2006), Panikon (2008), Egretta (2011).

Calendar: Edgar Allan Poe

Care este adevăratul chip literar al lui Edgar Allan Poe? Cel al romanticului tenebros, al visătorului melancolic, întrezărind vremuri apuse, al poetului vizionar? Sau al raţionalistului în descendenţă iluministă? Ori al autorului de proză senzaţională, tributar romanului negru, gotic din Anglia sfârşitului de veac al XVIII-lea? Pare ciudat dar fiecare în parte şi toate la un loc îl definesc pe scriitorul american născut în 19 ianuarie 1809, primul autor de peste Ocean receptat şi preţuit de bătrâna Europă – şi primul scriitor american de valoare universală.

În 1845 poemul Corbul (The Raven), care avea să devină celebru, trezea deosebit interes şi, în bună măsură, contribuia la fixarea valorii scriitorului, un truditor în ale scrisului, mereu mâhnit, care părea „a-şi face meseria” fără strop de satisfacţie.

Nu trăise până atunci decât decepţii, trecea, dacă e să ne raportăm la gustul european, drept exemplul tipic al existenţei romantice, numai bună de transpus în romane-foileton. Se născuse la Boston. Părinţii erau actori de teatru cu viaţă nesigură, săraci, cu sănătate precară. Rămas orfan, Edgar fu adoptat de o familie de negustori scoţieni înstăriţi din Richmond (Virginia). De aici, al doilea nume, Allan (pe tatăl adoptiv îl chema John Allan). Gustul pentru literatură şi ştiinţă data de timpuriu, din timpul studiilor medii în şcoli din Anglia (Liverpool) şi America. În 1825 se înscrie la Universitatea din Charlotteville (Virginia), dar neînţelegerile financiare cu familia adoptivă îl fac să părăsească după un an cursurile. Pierde bani la jocurile de cărţi, se îndrăgosteşte de Sarah Elmira Rosyter. Cei doi se logodesc, dar logodna este ruptă rapid la intervenţia părinţilor fetei. Deprimat, pleacă la Boston şi se înrolează în armată, ca simplu soldat. Despre cei doi ani petrecuţi în armată nu aflăm nimic din scrierile autobiografice ale lui Edgar Poe, perioada fiind înlocuită cu o fictivă expediţie în Europa, în care nici mai mult, nici mai puţin, ar fi participat, ca Byron, la eliberarea popoarelor. Poza romantică se născuse.

În 1827 apare primul volum de versuri al lui Edgar Poe, Tamerlan şi alte poeme, care trece neobservat. Tamerlan este în viziunea tânărului poet un erou byronian, model excepţional, în gustul epocii. În 1829 publică Al Aaraaf, Tamerlan şi poeme mărunte, de data aceasta cu oarecare ecou în rândul criticilor. Se înscrie la Academia Militară din West Point, dar cum nu primeşte nici un ban de la tatăl adoptiv, este nevoit să abandoneze studiile după un an, într-o manieră nonconformistă: Poe încalcă premeditat disciplina militară pentru a fi eliminat din şcoală. Publică Poeme (1831), încearcă zadarnic să obţină un post de profesor la New York. Scrie enorm în această perioadă, numai în 1832 apărându-i cinci povestiri, nesemnate, în revista „Philadelphia Saturday Courier”. Singur, părăsit de prieteni, fără slujbă, trăieşte într-o deznădejde cumplită. Abia în 1835, după ce luase premiul revistei „Baltimore Saturday Visiter” pentru povestirea Manuscris găsit într-o sticlă (1833), îşi găseşte o slujbă de redactor la „Southern Literary Messenger” din Richmond, unde publică proză. Hans Phaall, povestire îndrăzneaţă, îl face cunoscut publicului, ca şi articolele sale critice, în care îşi expune opiniile referitoare la artă.

Căsătoria, în 1836, cu o verişoară mai mare cu 13 ani, Virginia Clemm, marchează o nouă etapă de dificultăţi materiale. Urmează, iarăşi, o perioadă de peregrinări pe la reviste din Baltimore, Philadelphia şi New York. În 1838 apare micul roman Aventurile lui Arthur Gordon Pym din Nantucket, în anul următor, Prăbuşirea casei Usher. Volumul Povestiri groteşti şi extraordinare (1839) reuneşte primele sale povestiri, terifiante, exploatând misterul macabru, care vor deveni curând atât de citite şi apreciate în epocă.

Dar deznădejdea nu îl părăseşte. Virginia se îmbolnăveşte de tuberculoză, slujbele sunt la fel de mediocre şi chinuitoare, scriitorul nereuşind să aibă propria sa revistă. Începând din 1841 apar Crimele din Rue Morgue, O pogorâre în Maelström, Masca morţii roşii, Misterul Mariei Rogêt, Cărăbuşul de aur, Hruba şi pendulul, Inima care-şi spune taina, Pisica neagră, povestiri fantastice, în care se amestecă predilecţia pentru vechi legende, superstiţii medievale, umorul negru până la grotesc şi ironia fină, spiritul speculaţiei metafizice, caricaturalul şi autoparodierea. Existenţa scriitorului îmbracă din ce în ce mai mult haina derizoriului, măcinată de alcool şi opiu. Succesul marelui său poem Corbul, viziune coşmarescă în spirit romantic, nu este de natură să-i confere echilibru. Pasărea neagră, simbol al morţii sau simbol satanic, îi apare în miez de noapte, „în decembrie cu reci morminte”. Între vis şi trezie, în plin mister, sumbrul călător pătrunde pe fereastră şi se aşază „pe bustul palidei Pallas”, zeiţa înţelepciunii. Şocul trăit, uimirea, bizareria situaţiei prefigurează profeţia neagră, exprimată prin implacabilul răspuns „Nevermore” („Niciodată”): „Dar Corbul hidos şi singur stând pe palidul bust şi proferând / Doar o vorbă, ca şi cum întreg sufletu-i prin ea ar fi fost vestitor, / Croncăni numai ce aflai, şi nu mişcă nici o pană, vai!/ Până ce eu abia murmurai: « Şi alţi prieteni plecară în zbor, / În zori şi el tot aşa se va duce, ca şi speranţele ce plecară în zbor». / Răspunse Corbul: «Nevermore». (Traducere de Emil Gulian).

„Broadway Journal”, publicaţia pe care Poe o editează, nu rezistă decât câteva luni, din martie 1845 până în ianuarie 1846. În anul următor, la 20 ianuarie 1847, moare Virginia Clemm. Câteva relaţii sentimentale, apoi episodul reîntâlnirii cu Sarah Elmira Rosyter, încercarea nereuşită de a se căsători cu o doamnă din Richmond adâncesc starea sumbră. Este însă o perioadă fertilă pentru poetul romantic. Sfârşitul vieţii aruncă un plus de mister asupra destinului său. Ruinat fizic, Edgar Poe este găsit în stare de confuzie mentală pe o stradă din Baltimore. Moare patru zile mai târziu, în 7 octombrie 1849, în spital. Se pare că ajunsese la Baltimore dintr-o simplă încurcătură, alegând greşit trenul.

 Costin Tuchilă

 

Seară Beethoven la Studioul Experimental de Operă şi Balet

Continuând seria recitalurilor propuse în această perioadă, Studioul Experimental de Operă şi Balet „Ludovic Spiess” (SEOB) din cadrul Operei Naţionale Bucureşti (ONB) va oferi publicului o Seară Beethoven, în interpretare vocală și instrumentală. Recitalul va cuprinde cântece pentru voce, pian, vioară şi violoncel de Beethoven şi va avea loc vineri 15 aprilie a.c., la ora 19.00, în Foaierul galben al ONB.

La începutul secolului al XIX-lea, Ludwig van Beethoven se afla în plin avânt creator. În perioada în care compunea celebrele sale simfonii şi cvartete, compozitorul şi-a îndreptat atenţia spre o nouă sursă de inspiraţie: cântece populare din diferite zone geografice europene. Astfel iau naştere melodii inspirate de muzica tradiţională germană, daneză, poloneză, spaniolă, italiană, rusă, maghiară, irlandeză, scoţiană sau galeză.

Folosind versurile unor poeţi celebri ai timpului, ca Byron sau Walter Scott şi melodica specifică irlandeză, Beethoven compune adevărate bijuterii muzicale, constituite sub forma unor miniaturi pentru voce cu acompaniament de pian, vioară şi violoncel.

Pentru o seară, în premieră naţională, melodiile de inspiraţie irlandeză ale lui Beethoven vor răsuna în Foaierul Operei Naţionale Bucureşti în interpretarea sopranei Ana-Maria Comşa şi a invitatei sale, mezzosoprana Miruna Gavrilă Sturza. Cele două soliste vor fi acompaniate de Mihaela Vîlcea (pian), Mihai Ghiga (vioară) şi Emese Ildiko (violoncel). Recitalul va fi prezentat de Anda Tabacaru Hogea.

Soprana Ana-Maria Comşa este colaborator al Operei Naţionale Bucureşti din 2008, unde a putut fi urmărită în spectacole ca Der fliegende Holländer (Olandezul zburător), Evgheni Oneghin şi Hänsel şi Gretel. Câştigătoare a unor concursuri naţionale şi internaţionale (Italia şi Bulgaria), repertoriul sopranei mai cuprinde şi roluri ca Leonora din Il Trovatore de Verdi sau Santuzza din Cavalleria rusticana de Mascagni, lucrări vocal-simfonice (Nuits d’été de Berlioz, Missa în do minor de Mozart), arii de concert şi lieduri. A susţinut numeroase concerte în ţară şi a colaborat cu Filarmonica „Marea Neagră” din Constanţa, Orchestra de Cameră Radio şi Teatrul de Operă şi Balet „Oleg Danovski” din Constanţa.

Mezzosoprana Miruna Gavrilă Sturza este absolventă a Universităţii Naţionale de Muzică, secţia Canto şi a masteratului în interpretare al aceleiaşi universităţi. Este câştigătoare a mai multor premii la concursuri de canto, printre care Premiul I la Concursul de Interpretare a Liedului Românesc de la Braşov şi Premiul Fundaţiei Darclée în cadrul Concursului Internaţional de Canto „Hariclea Darclée” – Brăila. Repertoriul său cuprinde lucrări vocal-simfonice, lieduri de Ravel, De Falla, Fauré, Duprac, Enescu. A studiat rolurile Rosina din Il Barbiere di Siviglia de Rossini, Carmen din opera omonimă de Bizet şi Azucena din Il Trovatore de Verdi. A avut numeroase apariţii în diverse săli de concert cum ar fi: Sala Radio, Ateneul Român, Filarmonica din Râmnicu Vâlcea, precum şi Opera Naţională Bucureşti.