Memo

istoria tutunului din antichitate fumat pipa tigara

Istoria tutunului (1)

memo pusa roth istoria tutunului partea intaiPoate că o să vă mire subiectul, poate că nu, dar eu, recunosc, duhănesc şi îmi promit mereu că n-o să mai „beau” tutun, deşi e vorbă-n vânt, doamnelor şi domnilor. Aşa că o să atac direct subiectul, fiindcă pe pământul acesta sunt fumători câtă frunză şi iarbă. Tutunului, țigării sau pipei li s-au dedicat catrene, ele făcând parte din universul nostru cotidian. Nu ştiu dacă toţi poeţii care au „nemurit” ţigara erau neapărat fumători, dar cu certitudine au recunoscut-o ca pe o prezenţă în viaţa oamenilor. Am ales în acest sens o poezie de Jacques Prévert în traducerea lui Gellu Naum, intitulată Cafeaua de dimineaţă:

El şi-a pus cafeaua

liniştit în ceaşcă,

laptele l-a pus

în ceaşca de cafea,

zahărul l-a pus

în cafeaua cu laptecafea tigara scrumiera

şi cu linguriţa

l-a amestecat.

A băut cafeaua,

ceaşca a lăsat

fără să-mi vorbească.

A scos o ţigară,

a fumat tăcut,

s-a jucat cu fumul

– cercuri a făcut –

a pus, calm,

tot scrumul

într-o scrumieră

fără să-mi vorbească.fum de tigara

Fără să mă privească.

şi s-a ridicat,

şi-a pus pălăria

cu un gest distrat,

şi-a luat pe umeri

mantaua de ploaie,

pentru că ploua,

apoi a plecat.

A plecat în ploaie

fără să-mi vorbească.

Fără să mă privească.

(şi atunci mi-am strâns

fruntea grea în palme

şi am plâns…

am plâns…)

Ei, doamnelor şi domnilor, de la poezie trecem totuşi la proza vieţii, la damnata sau, de ce nu, romantica ţigară, cea care a cucerit lumea mai repede decât orice altă invenţie, ceaa ce i-a determinat pe producătorii de ţigări să se întreacă în a-şi boteza produsele cu nume sofisticate, dar foarte sonore, menite să atragă fumătorul.

imagine cu tigari

Cercetând documente şi informându-mă „pe surse”, ca să fiu în ton cu moda, există dovezi că tutunul a început să fie cultivat în America acum 6.000 de ani, iar din surse istorice aflăm că prin mileniul al III-a î. Hr., în cealaltă parte a lumii, egiptenii foloseau în ritualuri fumul, arzând ierburi şi tămâie în ceremoniile sacrificiilor. În urma cercetărilor, în mormântul lui Ramses al II-lea s-au descoperit frunze de tutun, fapt care ridică numeroase întrebări asupra prezenţei acestei plante.

frunze de tutun uscate

Primele semne ale practicii actuale a fumatului apar în civilizaţiile maya şi aztecă prin secolul I î. Hr., când frunzele de tutun erau răsucite sau erau îndesate în vlăstare rigide de bambus. Ştim sigur că în civilizaţiile amerindiene, atât din America de Sud, cât şi America de Nord, oamenii au fumat punându-şi tutunul în pipe sau l-au folosit pentru otrăvirea vârfurilor săgeţilor, numindu-l petum. Indigenii îl cultivau în insulele Tobago (Antilele Mici), incaşii şi aztecii îl fumau zilnic sau la marile sărbători religioase. Grecii şi romanii se pare că fumau plante aromate cum ar fi piperul, eucaliptul, menta. Pentru că „pachetul” de informaţii este consistent, am să mă opresc aici, nu înainte de a crea un alt moment dedicat poeziei, poate un moment de răgaz, eu nu spun răgaz de o ţigară sau de o pipă, fiindcă e interzis fumatul cam peste tot şi nu vreau să supăr pe cineva (nu aceasta e intenţia mea!) ci un răgaz de a citi un sonet semnat de Charles Baudelaire, din volumul Paradisurile artificiale. Despre vin şi haşiş, apărut la Editura Art în 2010:

Bântuitul

Fâşii de văluri negre pe soare se aştern.

Tu, lună-a vieţii mele, înfăşoară-te-n umbră;

Te culcă, sau fumează, fii mută şi fii sumbră;

Cufundă-te în hăul urâtului etern;

Aşa îmi placi! Şi totuşi, vezi tu, dac-ai voi

Asemeni unui astru ce, şters, din umbră vine,

Să te răsfeţi prin locuri de nebunie pline,

Pumnal frumos, ei bine, din teacă poţi ţâşni!

În ochii tăi aprinde lumini din lampadare,

Aprinde pofte-n ochii golanilor, murdare.

Mă-mbată tot ce-mi dărui: dureri sau vis spumos;

Fii tot ce vrei, fii noapte sau roşie-auroră,

În mine, orice fibră te-ntâmpină voios:

O, Belzebut, întreaga-mi făptură te adoră!

Pușa Roth

„Omul de zăpadă”, expoziție Florian Doru Crihană

Florian Doru Crihană, Iarna la Paris – Made in China, din seria Omul de zăpadă

În perioada 3 decembrie 2012–15 ianuarie 2013, Biblioteca Franceză „Eugène Ionescu” din Galați (str. Basarabiei nr. 14) va găzdui expoziția artistului Florian Doru Crihană, Omul de zăpadă. Vernisajul va avea loc sâmbătă, 15 decembrie 2012, la ora 18.00.

Caricaturist și pictor apreciat în România, dar și peste hotare, Florian Doru Crihană s-a născut la Galaţi, în 7 aprilie 1958. A absolvit Facultatea de Mecanică – Nave Galaţi, promoţia 1984. După stagiul ca inginer la Şantierul Naval Galaţi, a activat la ICEPRONAV Galaţi, unde a studiat design-ul în colectivul de arhitecţi şi graficieni condus de arhitectul Dan Ujeucă.

Din 1990 s-a dedicat caricaturii şi picturii. În acel an, l-a cunoscut pe Dieter Burkamp, ziarist, colecţionar de caricatură şi organizator de expoziţii. Acesta îi organizează expoziţii şi îi plasează lucrările în evenimente expoziţionale. Astfel, expune în Germania pictură suprarealistă cu teme satirice şi umoristice, alături de lucrări celebre ale artei universale, aparținând lui Pablo Picasso, Salvador Dali, Gustave Doré, William Hogarth, Wilhelm Martin Busch, Charles Antoine Coypel, A. Paul Weber, Walter Hanel, în cadrul expoziţiei Paşii lui Don Quijote la Muzeul de Artă Modernă din Goslar, în 2003 şi la Muzeul Castel din Bad Pyrmont, în 2005.

În 1991 a făcut parte din marea expoziţie Karikatur – Europäische Kunstler der Gegenwart, unde a expus alături de André François, Loriot, Ronald Searle, Ralf Steadman, A. Paul Weber, Sempe, Roland Topor, Adolf Born şi alţii, la Wilhelm-Busch-Museum Hannover.

French Cancan, din seria La Tour Eiffel

Florian Doru Crihană a câştigat peste 80 de premii internaţionale, printre care Premiile I la Praga, Hannover, Zagreb, Santa Cruz de Tenerife, Novi Sad, Legnica de trei ori, Gabrovo, Boechout, Praga, Belgrad.

Lapte

A susţinut expoziţii personale la Muzeul Caricaturii din Varşovia şi la Casa Umorului şi Satirei din Gabrovo în 2004. În 2006 a avut lucrări expuse la Muzeul Societăţii Ilustratorilor din New York, iar în 2008 în expoziţia anului la Muzeul Caricaturii din Basel, Elveţia.

Nuduri, din seria Satiră dezbrăcată

În 2011, în pregătirea unei perioade mai lungi, cu numeroase evenimente expoziţionale în Polonia, Germania, Serbia, Italia, Florian Doru Crihană a făcut o escală în centrul istoric al Bucureştiului. Timp de cîteva luni pe parcursul anului 2011, lucrări din seriile tematice Portretul, Musca, Satiră dezbrăcată, Curtea veche au fost expuse în Buen Humor Café din București. (str. Smârdan nr. 30).

Pălărie, din seria Veneția

„Primele lucrări având ca temă omul de zăpadă le-am realizat în anul 2008 pentru o expoziție de grup. Seria scurtă de 10 lucrări a fost remarcată imediat în străinătate. Am acordat un lung interviu revistei «Epsilon» de la Atena, care a reprodus câteva lucrări la începutul anului 2009. Apoi seria s-a îmbogățit cu prilejul altor evenimente de iarnă și a culminat cu expoziția Snowman de la Centrul European al Caricaturii din Kruishoutem, Belgia. Expoziția de la Biblioteca Franceză cuprinde 30 de lucrări, dintre care două sunt în premieră: Iarna la Paris – Made in China și Omul de zăpadă pe Titanic”, spune Florian Doru Crihană.

 Lucrări de Florian Doru Crihană din seria Omul de zăpadă

Aerobic

Bursa

Mătura

Familia

 

Cafeaua de dimineaţă

Vezi și: https://www.facebook.com/CrihanaFlorianDoru